ICCJ. Decizia nr. 3731/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3731/2014
Dosar nr. 812/36/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 390/CA din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă cererea reclamantului B.V. şi a fost dispusă suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de pârât, până la soluţionarea acţiunii pe fond.
2. Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii şi străine de natura cauzei, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., ca temei juridic al motivelor formulate.
2.2. Principalele argumente invocate
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse în Ordinul M.T. nr. 733/2013 şi actele normative cu forţă juridică superioară care au stat la baza emiterii actului contestat, astfel încât nu a fost argumentat cazul bine justificat reţinut de instanţa de fond.
Recurentul a susţinut că raportarea instanţei de fond la dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008 este total nefondată. Se arată că dispoziţiile avute în vedere de instanţa de fond conţin reglementări generale privitoare la persoana fizică autorizată, fără a interzice, în mod explicit, ca în anumite domenii de activitate, să se impună o anumită formă de organizare a activităţii prin norme specifice.
S-a arătat că rezultă cu evidenţă faptul că aceste condiţii impuse prin dispoziţiile contestate în cauză privesc aspecte ce ţin de oportunitatea şi nu de legalitatea acestora, iar raţiunea privind oportunitate demersului administrativ nu poate fi cenzurat de instanţa de judecată.
Totodată, recurentul a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiţia pagubei iminente, întrucât reclamantul s-a mulţumit să facă doar afirmaţia că în eventualitatea în care nu va fi autorizat, va fi pus în imposibilitatea de a profesa, fără a aduce şi dovezi în susţinerea afirmaţiei.
3. Procedura de soluţionare a recursului
3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Ministerul Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, arătând că în cauză, recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru şi nu i-a fost comunicată hotărârea prin care a fost soluţionată această cerere.
A arătat că nu a achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a învestit instanţa cu soluţionarea cererii de reexaminare.
3.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost înştiinţat cu privire la necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) teza finală, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât şi pct. 8 C. proc. civ., rezultând faptul că cererea de recurs trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON.
3.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că în mod corect s-a reţinut în raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, faptul că prin motivele de recurs s-a invocat scutirea de la plata taxelor judiciare, cerere care este în competenţa completului învestit cu soluţionarea căii de atac formulată în cauză şi se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin Încheierea de şedinţă a completului de filtru, din data de 10 martie 2014, a fost analizată cererea de scutire de la plata taxelor judiciare formulată de recurent, cerere care a fost respinsă, fiind menţinută obligaţia de a se achita taxa judiciară datorată pentru soluţionarea căii de atac formulate.
La data de 14 martie 2014 a fost comunicat recurentului faptul că, sub sancţiunea nulităţii cererii, are obligaţia, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună taxa de timbru datorată în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluţionarea căii de atac formulate.
Ulterior a fost comunicat recurentului raportul întocmit în cauză, în care s-a menţionat faptul că cererea de scutire de la plata taxelor judiciare a fost respinsă, fiind menţinută obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru.
Din actele depuse la dosar s-a constatat că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a măsurii dispuse cu privire la scutirea de la plata taxelor solicitată, conform art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 ori cerere de reexaminare a taxelor judiciare de timbru, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C. proc. civ. şi va constata nul recursul formulat.
3.2.2. Asupra cererii de intervenţie depusă de C.O.T.A.R.
La dosarul de recurs a fost depusă cererea de intervenţie accesorie în sprijinul Ministerului Transporturilor de C.O.T.A.R..
Având în vedere faptul că în procedura regularizării cererii de recurs s-au constatat lipsuri ale căii de atac formulate, care nu au fost complinite de recurent până la data analizării admisibilităţii cererii de recurs, având în vedere soluţia de constatare a recursului nul, atunci cererea de intervenţie formulată în cauză va fi respinsă de completul de filtru, ca fiind lipsită de interes.
3.2.3. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) raportate la dispoziţiile art. 197 din Noul C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul Ministerului Transporturilor formulată de C.O.T.A.R., ca fiind lipsită de interes.
Constată nul recursul formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei nr. 390/CA din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă. Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3732/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
