ICCJ. Decizia nr. 3729/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3729/2014
Dosar nr. 3933/2/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1.Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2.622 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului N.G.E. în contradictoriu cu C.S.M. - Inspecţia Judiciară, D.I.J.J.
2. Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul N.G.E., criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată şi indicând ca temei al recursului formulat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004, O.U.G. nr. 125/2006 şi ale Regulamentelor C.E. 1782/2013, 796/2004, 1973/2004.
2.2. Principalele argumente invocate
Recurentul a apreciat că excepţia de inadmisibilitate trebuia unită cu fondul pentru ca instanţa să administreze probe necesare soluţionării acestei excepţii.
De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a fost în eroare când a interpretat dispoziţia textului de lege, care prevede că "rezoluţia de clasare este definitivă", ca o dispoziţie ce arată că împotriva respectivului act nu este prevăzută cale de atac. S-a susţinut că termenul de "definitivă" implică inexistenţa unei căi de atac doar în materie penală, iar în cauza de faţă fie ne aflăm în prezenţa unui act jurisdicţional, fie ne aflăm în prezenţa unui act administrativ jurisdicţional.
S-a susţinut că instanţa de fond a făcut o incorectă calificare juridică a refuzului C.S.M. - Inspecţia Judiciară, de a răspunde la o parte din problemele semnalate prin rezoluţia de clasare. S-a arătat că rezoluţia de clasare nu răspunde criticilor formulate în plângerile adresate acestei autorităţi.
Recurentul a susţinut că obiectul cererii priveşte nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, neprimirea niciunui răspuns la mai multe subpuncte din plângerea adresată Inspecţiei Judiciare. A subliniat că în fapt şi în drept este vorba de tăcerea C.S.M. - Inspecţia Judiciară, cu privire la o parte din criticile semnalate, tăcere care reprezintă un act administrativ în conformitate cu Legea contenciosului administrativ şi cu dispoziţiile art. 52 din Constituţie.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului declarat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
Intimata a solicitat respingerea recursului formulat ca inadmisibil, având în vedere faptul că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este irevocabilă potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.
S-a precizat că, deşi în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate se menţionează faptul că hotărârea poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, se arată că toate căile de atac sunt stabilite de lege, neexistând posibilitatea ca o instanţă să confere o cale de atac, în cazul în care legiuitorul nu a prevăzut respectiva cale de atac.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Recurentul a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Noul C. proc. civ. şi excepţia nulităţii verificărilor îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a raportului întocmit şi a nulităţii absolute a concluziilor raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Recurentul a depus la data de 13 august 2014 un răspuns în completare la raportul întocmit în cauză şi a arătat că există un motiv de ordine publică, urmare a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din data de 6 iulie 2014.
4.2. Cu privire la excepţiile invocate în recurs.
4.2.1. Soluţia cu privire la excepţia de inadmisibilitate a căii de atac invocată de intimată.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, întrucât instanţa de primă jurisdicţie nu s-a pronunţat cu privire la fondul cauzei deduse judecăţii, ci pe un fine de neprimire a cererii introductive, fiind respinsă cererea ca inadmisibilă, situaţie în care soluţia instanţei de fond are deschisă calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
4.2.2. Soluţia cu privire la excepţia nulităţii raportului invocată de recurent.
Excepţia invocată de recurent, care nu este mulţumit de concluziile cuprinse în raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, nu poate fi primită de această instanţă, întrucât cele consemnate în raport relevă realitatea actelor dosarului, motiv pentru care excepţia invocată va fi respinsă ca neîntemeiată.
4.2.3. Soluţia cu privire la cererea recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Noul C. proc. civ.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., care se referă la procedura de filtrare a recursurilor, nu poate fi primită de Înalta Curte, având în vedere faptul că s-a constatat existenţa unei cauze, care la data analizării admisibilităţii cererii de recurs, face imposibilă analizarea cererii de recurs, neputându-se trece peste faptul, ce reiese din dosar, că recursul a fost depus peste termen, motiv pentru care va fi respinsă cererea formulată.
4.3. Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
4.3.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant N.G.E. a constatat că recursul formulat de reclamant a fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Contrar susţinerilor formulate de recurentul-reclamant prin punctul de vedere întocmit în cauză, se constată că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată reclamantului la data de 15 octombrie 2013, iar cererea de recurs a fost înregistrată la dosar la data de 13 ianuarie 2014, conform datei aflată pe plicul de corespondenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
În acest context, constatând că motivele de casare de ordine privată sunt formulate tardiv, nu vor mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, iar având în vedere faptul că excepţia de nulitate a recursului pentru acest motiv este o excepţie de procedură, peremptorie, Înalta Curte o va soluţiona cu prioritate.
4.3.2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe excepţia de tardivitate a recursului. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul C.S.M.
Respinge excepţia nulităţii raportului invocată de recurentul N.G.E.
Respinge cererea recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Noul C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Respinge recursul formulat N.G.E. împotriva Sentinţei civile nr. 2.622 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă. Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3730/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
