ICCJ. Decizia nr. 3800/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs

Decizii ICCJ 2014 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3800/2014

Dosar nr. 8155/2/2010

Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea parţială a deciziei de impunere din 25 iunie 2010 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală şi a deciziei din 1 iulie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere, cu privire la suma de 22.145.356 RON; modificarea raportului de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010 cu privire la suma de 22.145.356 RON; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24 martie 2011, reclamanta a formulat completare la acţiune, prin care a solicitat: constatarea nesoluţionării în termen a contestaţiei înregistrată în data de 21 iulie 2010 la A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală; anularea parţială a deciziei din 3 februarie 2011.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 martie 2011, pârâta A.N.A.F. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamanta putea formula o contestaţie pe calea contenciosului administrativ numai împotriva deciziei din 3 februarie 2011 emisă de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc.

La data de 22 noiembrie 2012, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţiei a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a Ministerului Mediului şi Pădurilor şi a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând, pentru cazul în care va cădea în pretenţii, să se dispună obligarea acestora, în solidar, să o despăgubească cu suma de 20.946.207 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată aferentă realizării obiectivelor de investiţii constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi, pentru care nu i s-a acordat drept de deducere, precum şi cu eventualele obligaţii fiscale accesorii acestei sume (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere).

Prin întâmpinarea formulată la data de 10 ianuarie 2013, chematul în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat .respingerea cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă, întrucât până la data publicării O.U.G. nr. 115/2009 (29 decembrie 2009), autoritatea publică cu atribuţii privind silvicultura era Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Urmare a modificărilor legislative aduse de prevederile O.U.G. nr. 115/2009, transpuse prin H.G. nr. 1635/2009, cadrul procesual a fost modificat, în sensul că Ministerul Mediului şi Pădurilor se subrogă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2013, chematul în garanţie a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în promovarea cererii de chemare în garanţie, susţinând că între reclamantă şi chemaţii în garanţie există un raport de natură bugetară, care intră sub incidenţa Legii nr. 500/2002, conform căreia există o procedură administrativă de alocare de fonduri, cererea de alocare de fonduri putând fi formulată de Ministerul Mediului şi Pădurilor, în calitate de ordonator principal de credite.

2. Hotărărea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 328 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.A.F.

Instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală şi A.N.A.F. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanţie şi,. în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei:

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că urmare a inspecţiei fiscale efectuate la reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, în perioada 14 aprilie 2009-9 iunie 2010 şi 21 iunie 2010, a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010, prin care A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a stabilit în sarcina reclamantei suma de 23.022.455 RON, reprezentând diferenţă TVA în perioada verificată, 1 iulie 2007-30 iunie 2009.

În baza raportului de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010, A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală a emis decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală din 25 iunie 2010 şi decizia de nemodificare a bazei de impunere din 1 iulie 2010.

A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 1 iulie 2010 şi a raportul de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010, reclamanta a formulat contestaţie, în baza dispoziţiilor art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., contestaţie înregistrată la A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală, din 21 iulie 2010.

Prin decizia din 3 februarie 2011 emisă de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a dispus: respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 21.835.742 RON, desfiinţarea parţială a deciziei de impunere din 25 iunie 2010 pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 263.556 RON, admiterea contestaţiei împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 4.022 RON şi anularea parţială a deciziei de impunere pentru această sumă, respingerea ca fără obiect a contestaţiei împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 40.434 RON.

Împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, a deciziei din 1 iulie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere, precum şi împotriva raportului de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010, reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ la data de 21 septembrie 2010, iar la data de 24 martie 2011 a formulat completare la contestaţie, prin care a solicitat anularea parţială deciziei de soluţionare a contestaţiei din 3 februarie 2011.

Având în vedere completarea la acţiune, precum şi faptul că soluţionarea contestaţiei înregistrate din 21 iulie 2010 la A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecţie Fiscală s-a realizat la data de 3 februarie 2011, după expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrare, prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, Curtea constata că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.A.F. este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, a reţinut instanţa de fond că acţiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost completată, este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit pct. 1 din decizia de soluţionare a contestaţiei din 3 februarie 2011 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010, pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 21.835.742 RON.

Aceasta este compusă din:

- suma de 20.946.207 RON, pentru care organele fiscale au reţinut că reclamanta nu are dreptul de a deduce taxa pe valoare adăugată aferentă realizării obiectivelor de investiţii constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi;

- suma de 19.290 RON pentru care s-a constatat încălcarea art. 143 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., prin faptul că nu s-a făcut dovada că întreaga cantitate de marfă a fost transportată din România în alt stat membru;

- suma de 867.449 RON pentru care s-a reţinut că reclamanta avea obligaţia să colecteze taxa pe valoare adăugată aferentă serviciilor de administrare a pădurilor aflate în proprietatea altor persoane fizice şi juridice;

- suma de 2.796 RON pentru care organele fiscale au reţinut că reclamanta nu a prezentat documente justificative, încălcând astfel dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată.

Referitor la suma de 20.946.207 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată dedusă pentru obiective de interes public constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi efectuate de reclamantă în perioada iulie 2007-iunie 2009, instanţa a constatat că în mod legal s-a reţinut prin actele administrativ-fiscale contestate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Conform acestor dispoziţii legale, taxa pe valoare adăugată aferentă achiziţiilor este deductibilă numai în situaţia în care achiziţiile au fost efectuate în folosul realizării de operaţiuni taxabile.

Obiectivele de investiţii constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi au fost realizate de reclamantă din surse alocate de la bugetul de stat în perioada 2007-2009, situaţia surselor de finanţare fiind prezentată în punctul de vedere al contribuabilului privind inspecţia fiscală în perioada 14 aprilie 2009-8 iunie 2010.

În raportul de inspecţie fiscală din 21 iunie 2010 rezultă că investiţiile efectuate de Romsilva se înregistrează în patrimoniul public al statului administrat de către Regie şi sunt evidenţiate în contabilitate pe seama contului 1016 - „patrimoniul public". De asemenea, în balanţa de verificare, în perioada supusă inspecţiei fiscale parţială, Romsilva nu a evidenţiat venituri obţinerea urmare a exploatării acestor obiective.

A reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă obiectivelor de interes general realizate din surse bugetare, era esenţial a se dovedi de către reclamantă obţinerea de venituri din exploatarea acestor obiective (drumuri forestiere şi corecţii de torenţi) şi înregistrarea acestora în evidenţa contabilă. Numai în aceste condiţii se putea constata că investiţiile efectuate contribuie în mod direct la realizarea obiectului principal de activitate şi implicit la realizarea de venituri taxabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.

A constatat instanţa de fond, din verificările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale, consemnate în raportul de inspecţie fiscală, faptul că reclamanta nu a evidenţiat în balanţa de verificare venituri obţinute ca urmare a acestor obiective. Această constatare a organului fiscal nu a fost infirmată cu probatoriile administrate în cauză.

Astfel, la obiectivul expertizei contabile, prin care expertului i s-a solicitat să stabilească dacă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva realizează venituri taxabile ca urmare a exploatării obiectivelor de investiţii finanţate de la bugetul de stat (drumuri forestiere şi torenţi), expertul a precizat că reclamanta realizează venituri taxabile din vânzarea de masă lemnoasă, pe bază de contract şi că aceste contracte nu ar putea fi încheiate în lipsa drumurilor forestiere care permit accesul în perimetrul destinat exploatării.

Răspunsul expertului evidenţiază utilitatea obiectivelor de investiţii realizate de reclamantă, însă nu menţionează faptul că în balanţa de verificare centralizată ar fi evidenţiate şi venituri din exploatarea obiectivelor de investiţii care la finalizare sunt trecute în patrimoniul public al statului.

A reţinut instanţa că nu prezintă relevanţă sub aspectul dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă obiectivelor de investiţii (drumuri forestiere şi corecţii de torenţi) veniturile realizate de Romsilva din valorificarea masei lemnoase, ca obiect principal de activitate, pentru care, de altfel, s-a acordat deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestor venituri conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Prin urmare, răspunsurile expertului contabil la obiectivele privitoare la veniturile realizate de reclamantă din valorificarea masei lemnoase sub aspectul calificării acestora ca operaţiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, precum şi la ponderea acestor venituri în veniturile taxabile realizate de Regie, nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie decât cea reţinută în actele administrative fiscale contestate.

Referitor la suma de 19.290 RON, pentru care s-a reţinut că reclamanta nu beneficiază de scutirea de taxă aferentă livrărilor intracomunitare, instanţa reţine legalitatea constatărilor organelor fiscale, întrucât factura de stornare invocată de reclamantă a fost emisă în luna noiembrie 2009, ulterior perioadei ce a făcut obiectul verificării (1 aprilie 2009-30 iunie 2009).

În ceea ce priveşte suma de 867.449 RON, a constatat instanţa că în mod legal au fost interpretate şi aplicate de organul fiscal prevederile art. 129 alin. (1), art. 130 şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2005 privind C. fisc., întrucât serviciile de administrare a pădurilor private sunt considerate, din punct de vedere al TVA, operaţiuni impozabile pentru care se colectează TVA, iar baza de impozitare este constituită din ceea ce se obţine sau urmează a se obţine, în contrapartidă, de către furnizor din partea beneficiarului, potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) C. fisc.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut că Romsilva avea obligaţia să colecteze taxa pe valoare adăugată aferentă serviciilor, de administrare a pădurilor private prestate de Direcţiile Silvice Bihor şi Sibiu.

Referitor la taxa pe valoare adăugată în sumă de 2.796 RON, pentru care reclamanta şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA aferentă serviciilor de recoltare porumb, în mod legal s-a reţinut de organele fiscale neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., întrucât reclamanta nu a făcut dovada că serviciile menţionate în factura din 21 decembrie 2007 au fost achiziţionate în folosul operaţiunilor sale taxabile.

În ceea ce priveşte pct. 4 al deciziei din 3 februarie 2011 emisă de A.N.A.F., Curtea reţine că organul de soluţionare a contestaţiei a dispus în mod legal respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010 pentru suma de 878.701 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum şi împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 1 iulie 2010.

Astfel, din analiza contestaţiei înregistrate din 21 iulie 2010 instanţa de fond a constatat că nu au fost prezentate motivele de fapt şi de drept şi nici dovezile pe care contestaţia se întemeiază, încălcându-se astfel prevederile art. 206 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a menţinut atât decizia de impunere din 25 iunie 2010, pentru suma de 878.701 RON, cât şi decizia de nemodificare a bazei de impunere din 1 iulie 2010.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea în solidar a chemaţilor în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 20.946.207 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată aferentă obiectivelor de investiţii constând în drumuri forestier şi corecţii de torenţi, Curtea a procedat la analizarea cu prioritate a excepţie de inadmisibilitate a cererii, invocată de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2013.

După analiza cererii instanţa a admis excepţia invocată, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în garanţie, ca inadmisibilă, întrucât cerinţele instituite de art. 60 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză.

De asemenea, a constatat instanţa că nu există nicio dispoziţie legală care să justifice o cerere în despăgubiri a reclamantei împotriva chemaţilor în garanţie, care au calitatea de instituţii publice, ori obligaţie solidară a chemaţilor în garanţie faţă de reclamantă.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, susţinerile chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice nu au fost examinate, întrucât instanţa a constatat că au fost invocate după închiderea dezbaterilor, pe calea concluziilor scrise înregistrate la instanţă la data de 16 ianuarie 2013, nerespectându-se astfel prevederile art. 109 alin. (3) C. proc. civ.

3. Recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva

Recurenta a contestat pe această cale atât încheierea de şedinţă din 30 iunie 2011 pe care i s-a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate silvică, cât şi sentinţa nr. 328 din 24 octombrie 2013 întemeindu-şi în drept cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitând atât:

- casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru administrarea probei solicitate cât şi,

- admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată.

În motivarea recursului s-a arătat referitor la încheierea din 30 iunie 2011 prin care ni s-a respins proba cu specialitatea silvicultură, vă solicităm modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii probei cu expertiza tehnică specialitatea silvicultură, întrucât noi apreciem că este o probă pertinentă, concludentă şi utilă cauzei. Prin această probă urmărim să dovedim că drumurile forestiere conduc în mod direct la activităţi taxabile, respectiv la exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, activitate taxabilă din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.

Referitor la sentinţa civilă nr. 328 din 24 ianuarie 2013

Critica sentinţei civile nr. 328/2013 ca nelegală, vizează motivele pe care s-a sprijinit instanţa de fond pentru a da o asemenea soluţie sunt contradictorii, instanţa nu şi-a motivat hotărârea, iar sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Referitor la suma de 20.946.207 RON, reprezentând TVA aferentă realizării obiectivelor de investiţii constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi, pentru care nu s-a acordat drept de deducere;

La ultimul paragraf, din sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti reţine că: Referitor la suma de 20.946.207 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru obiective de interes public constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenţi efectuate de reclamantă în perioada iulie 2007-iunie 2009 instanţa constată că în mod legal s-a reţinut în actele fiscale contestate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În primul rând, greşit reţine instanţa de fond că aceste obiective sunt de interes public.

Aceste obiective nu sunt de interes public, ci sunt căi tehnologice de utilitate privată, fapt demonstrat şi în faţa instanţei de fond, cu argumente legale, cum vom demonstra şi în prezentul recurs.

Astfel, conform prevederile art. 83 din Legea nr. 46/2008, fondul silvic, drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului”.

De asemenea, conform art. 1 din O.G. nr. 82/2004 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de drumuri forestiere: „Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultura asigura măsurile necesare pentru construirea de drumuri forestiere situate în fondul forestier proprietate publica, pentru asigurarea accesibilizării fondului forestier în vederea desfăşurării lucrărilor silvoculturale, pentru asigurarea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru asigurarea unei activităţi de exploatare a pădurilor în condiţii ecologice şi de rentabilitate.”

În al doilea rând, consideră că, greşit „instanţa constată că în mod legal s-a reţinut în actele fiscale contestate neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Conform acestor dispoziţii legale, taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor este deductibilă numai în situaţia în care achiziţiile au fost efectuate în folosul realizării de operaţiuni taxabile.

Art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 prevede că: „Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile”.

Faţă de aceste prevederi legale, apreciază că îndeplineşte condiţiile pentru acordarea dreptului de deducere a TVA, în sumă de 20.946.207 RON, aferentă achiziţiilor realizate aducând următoarele argumente:

Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva este persoană juridică cu sediul în România, este persoană impozabilă din punct de vedere al TVA.

Beneficiarul (achizitorul) bunurilor/lucrărilor în cauză este Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva. Aceste bunuri sunt evidenţiate contabil în patrimoniul regiei. Achiziţia acestor bunuri s-a realizat de către persoana juridică Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, fapt dovedit prin contracte de achiziţie, facturi, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, note contabile etc.

Obiectul principal de activitate al Regiei îl constituie administrarea pădurilor, iar aproximativ 90% din această activitate o constituie exploatarea şi valorificarea masei lemnoase şi a produselor secundare ale pădurii, fructe de pădure şi vânat. Aceste activităţi sunt taxabile din punct de vedere al TVA, iar fără drumuri forestiere şi corecţii de torenţi aceste activităţi nu ar putea fi realizate.

Faptul că obiectivele de investiţii, pentru care A.N.A.F. nu ne-a acordat drept de trecere a TVA, conduc la activităţi taxabile a fost stabilit şi prin raportul de expertiză contabilă, neinfirmate de către instanţă.

Că activităţile enumerate mai sus sunt activităţi taxabile din punct de vedere al TVA recunoaşte chiar instanţa de fond în penultimul paragraf a sentinţei „(...) veniturile realizate de Romsilva din valorificarea masei lemnoase, ca obiect principal de activitate, pentru care, de altfel, s-a acordat deducerea TVA aferentă cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestor venituri conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.”.

Se precizează existenţa unor motive contradictorii pe care îşi întemeiază instanţa de fond soluţia. Astfel, dacă în primul paragraf a sentinţei apreciază că nu îndeplinim condiţiile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, în sensul că drumurile forestiere nu conduc la activităţi taxabile, respectiv exploatarea şi valorificare masei lemnoase, în penultimul paragraf apreciază că valorificarea masei lemnoase este o operaţiune taxabilă din punct de vedere al TVA, pentru care ni s-a acordat chiar deducerea TVA”.

Singurul considerent pe care şi-a întemeiat instanţa de fond decizia a fost acela că veniturile obţinute ca urmare a exploatării drumurilor forestiere nu au fost evidenţiate în balanţa de verificare, deşi nu există nici o prevedere legală, şi nici instanţa de fond nu a indicat-o, care să impună înregistrarea într-un cont separat a veniturilor obţinute în urma achiziţii. În acest sens, instanţa mai precizează că:

„Această constatare a organului fiscal nu a fost infirmată cu probatoriile administrate în cauză”.

Atât în raportul de expertiză cât şi în balanţa contabilă sunt trecute veniturile obţinute din exploatarea şi valorificarea masei lemnoase.

Regia a înregistrat în balanţa de verificare venituri din valorificarea resurselor forestiere, venituri ce au fost obţinute din exploatarea (utilizarea în procesul productiv), în mod direct, a obiectivelor în cauză. Aceste venituri au fost înregistrate în evidenţa contabilă în contul 701 „Venituri din activitatea de bază”, fapt confirmat şi de expertiza contabilă. Precizăm că prevederile legale în domeniu impun înregistrarea veniturilor în funcţie de natura acestora. Astfel, veniturile din vânzarea masei lemnoase nu se pot înregistra ca venituri din utilizarea drumurilor forestiere, a corecţiilor de torenţi, sau ca venituri din utilizarea prestaţiilor achiziţionate pentru exploatarea masei lemnoase, venituri din utilizarea autoplatformelor folosite la transportul masei lemnoase, venituri din utilizarea serviciilor de telefonie etc. Toate aceste achiziţii se înregistrează în evidenţa contabilă pe natură de cheltuială, TVA aferentă fiind admisă la deducere de inspecţia fiscală (cu excepţia drumurilor forestiere şi a corecţiilor de torenţi) şi conduc la obţinerea veniturilor, din vânzarea masei lemnoase care se înregistrează ca atare în evidenţele contabile.

Cu alte cuvinte, deşi în afară de achiziţiile privind drumurile forestiere şi torenţi, Romsilva pentru realizarea obiectului principal de activitate principal, exploatarea şi valorificare masei lemnoase a făcut şi alte achiziţii: autoplatforme, motoferăstraie, utilaje, iar pentru acestea din urmă s-a acordat drept de deducere a TVA, fiind considerate achiziţii care conduc la activităţi taxabile şi nu ni s-a cerut ca veniturile obţinute din exploatarea acestora să fie evidenţiate separat, pentru drumurile forestiere şi corecţiile de torenţi nu ni s-a dat drept de deducere, întrucât s-a considerat că nu conduc la activităţi taxabile, iar veniturile obţinute din exploatarea lor nu au fost evidenţiate, separat”.

Mai mult, se impune a se menţiona faptul că art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1571/2003 (în baza căruia regia şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA) nu face nici o precizare privind acordarea dreptului de deducere a TVA în baza evidenţierii sau neevidenţierii unor venituri în balanţa de verificare, ci stipulează în mod clar şi fără echivoc faptul că „orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile”.

Consideră de asemenea, eronată şi neîntemeiată concluzia instanţei potrivit căreia „pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă obiectivelor de interes general realizate din surse bugetare, era esenţial a se dovedi de către reclamantă obţinerea de venituri din exploatarea acestor obiective (drumuri forestiere şi corecţii de torenţi) şi înregistrarea acestora în evidenţa contabilă”.

S-a arătat şi faptul că legiuitorul a stipulat că TVA se deduce dacă achiziţiile sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile. Ori, aşa cum rezultă şi din expertiza contabilă în cauză, relevă faptul că „drumurile forestiere reprezintă unica modalitate de acces către suprafeţele cu masă lemnoasă ajunsă la faza de recoltare. În absent drumurilor forestiere, Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva nu poate realiza obiectul principal de activitate, respectiv valorificarea masei lemnoase din suprafeţele de fond forestier şi implicit realizarea de operaţiuni taxabile din punct de vedere al TVA”. Din răspuns rezultă că „în lipsa drumurilor forestiere, exploatarea masei lemnoase nu se poate realiza. Prin urmare, Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva nu îşi poate îndeplini scopul economic, realizarea de venituri taxabile din punct de vedere al TVA”, iar din răspuns reiese faptul că „scopul realizării obiectivelor de investiţii de natura drumurilor forestiere este accesibilizarea fondului forestiere naţional în vederea exploataşi acestuia (în fiecare studiu de fezabilitate se menţionează în mod expres volumul de masă lemnoasă accesibilizat, volumul de masă lemnoasă ce se va putea exploata valorifica în folosul realizării de operaţiuni taxabile ca urmare a construcţiei drumului forestiere (...) scopul realizării obiectivelor de investiţii de natura corectării bazinelor hidrografice torenţiale este protejarea fondului forestier naţional a drumurilor forestiere, precum şi a oricăror alte bunuri ale regiei (...) în scopul desfăşurării procesului de producţie, respectiv al obţinerii de venituri taxabile din punct de vedere al TVA”.

Din cele prezentate rezultă că achiziţiile efectuate de către regie pentru realizarea drumurilor forestiere şi corecţiilor de torenţi au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile şi, prin urmare, conform art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 regia are dreptul de a deducă TVA aferentă.

Precizarea instanţei potrivit cărei nu au fost administrate probatorii în cauză pentru infirmarea constatărilor inspecţiei fiscale privind evidenţierea veniturilor din exploatarea drumurilor forestiere şi a corecţiilor de torenţi este incorectă şi arată faptul că instanţa de fond nu s-a aplecat suficient de mult asupra probelor. Atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât şi din expertiza contabilă rezultă că:

- veniturile realizate din valorificarea masei lemnoase şi a altor resurse forestiere sunt strict legate exploatarea obiectivelor în cauză (drumuri forestiere şi corecţii de torenţi), în lipsa acestor obiective regia fiind pusă în imposibilitatea realizării acestor venituri/operaţiuni taxabile din punct de vedere al TVA;

- aşa cum am arătat răspunsul expertizei efectuate în cauză este clar şi fără echivoc, respectiv relevă faptul că achiziţiile efectuate de către regie pentru realizarea drumurilor forestiere şi corecţiilor de torenţi au fost destinate utilizării acestora în folosul operaţiunilor taxabile, şi prin urmare, conform art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 regia are dreptul de a deducă TVA aferentă;

- expertiza constituie probatoriu în cauză, expertiză care nu a fost infirmată de instanţă;

- însăşi instanţa constată că „răspunsul expertului a evidenţiat utilitatea obiectivelor de investiţii”;

- de asemenea, însăşi instanţa constată faptul că, regia a realizat venituri taxabile din vânzarea de masă lemnoasă pe baza de contract şi că în lipsa drumurilor forestiere (care permit accesul în perimetrul destinat exploatării) aceste contracte nu s-ar fi putut încheia. În mod evident realizarea acestor obiective, respectiv achiziţiile de lucrări pentru construcţia lor s-a realizat în vederea utilizării lor procesul de valorificare a resurselor forestiere, respectiv în folosul operaţiunilor taxabile, şi drept urmare, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 regia are dreptul de a deduce TVA;

- regia a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în cauză având ca obiective şi „stabilirea faptului că achiziţiile efectuate în vederea realizării obiectivelor de investiţii finanţate de la bugetul de stat (respectiv drumuri forestiere şi corecţii de torenţi), au ca scop valorificarea masei lemnoase”; „Stabilirea faptului că în absenţa acestor achiziţii Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva nu poate realiza valorificarea masei lemnoase din suprafeţele de fond forestier administrate”. Solicitarea adresată instanţei pentru efectuarea expertizei tehnice a fost respinsă.

Constatarea instanţei potrivit căreia „răspunsul expertului evidenţiază utilitatea obiectivelor de investiţii însă nu menţionează faptul că în balanţa de verificare centralizată ar fi evidenţiate şi venituri din exploatarea obiectivelor de investiţii care la finalizare sunt trecute în patrimoniul public al statului este eronată, întrucât expertiza a arătat următoarele:

- prin răspunsul „că în perioada 2007-2009 regia a realizat venituri din valorificarea masei lemnoase în sumă de 1.654.480.433 RON”;

- prin răspunsul „contractele de vânzare a masei lemnoase nu ar putea fi încheiate în lipsa drumurilor forestiere care permit accesul în perimetrul destinat exploatării”;

- respectiv a arătat faptul că în urma exploatării obiectivelor de investiţii în cauză (drumuri forestiere, corecţii de torenţi) sunt încheiate contracte de vânzare a masei lemnoase, care generează venituri taxabile din vânzarea masei lemnoase.

De asemenea, concluzia instanţei potrivit căreia „nu prezintă relevanţă sub aspectul dreptului de deducere a TVA (...) veniturile realizate de Romsilva din valorificarea masei lemnoase (...)” este eronată şi neîntemeiată pe lege, întrucât în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 dreptul de deducere a TVA aferentă achiziţiilor se acordă dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile, or, aşa cum am arătat veniturile rezultate din vânzarea masei lemnoase sunt rezultatul achiziţiilor de lucrări pentru realizarea obiectivelor de investiţii în cauză (drumuri forestiere şi corecţii de torenţi).

Drumurile forestiere şi corecţiile de torenţi reprezintă mijloace fixe productive, ce fac parte integrantă în procesul tehnologic de exploatare şi valorificare a resurselor forestiere, fiind utilizate în folosul operaţiunilor taxabile.

În ceea ce priveşte suma de 867.449 RON reprezentând TVA aferentă contractelor de administrare a pădurilor, greşit reţine instanţa de fond „în mod legal au fost interpretate şi aplicate de organul fiscal prevederile art. 129 alin. (1), art. 130 şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 întrucât serviciile de administrare a pădurilor private sunt considerate, din punct de vedere al TVA, operaţiuni impozabile pentru cure se colectează TVA (...)”.

Faţă de această concluzie a instanţei, considerăm că, în mod subiectiv şi nelegal, nu se ţine cont de prevederile C. silvic, interpretându-se administrarea pădurilor ca „servicii de administrare”, sintagmă „inventată” de inspectorii fiscali şi preluată către instanţa de fond, pentru a putea face asimilarea acestora cu serviciile silvice, contrar definiţiilor univoce din C. silvic pentru:

- administrarea pădurilor (pct. 1 din anexa la Legea nr. 46/2008), totalitatea activitaţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic;

- serviciile silvice (pct. 40 din anexa la Legea nr. 46/2008), totalitatea activităţi lor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, exceptând valorificarea masei lemnoase.

Observaţi că sintagma de „serviciu de administrare” nu se regăseşte în C. silvic, aşa după cum am precizat mai sus şi, mai mult, aceste „servicii de administrare” nefăcând obiectul vreunui contract încheiat de către Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva.

S-a subliniat că, direcţiile silvice încheie cu proprietarii de păduri, două tipuri de contracte:

a) - de servicii silvice, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 „Sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice”. Contractele de servicii silvice se referă la efectuarea de către ocol a unor servicii cu specific silvic (pază şi protecţie fond forestier, lucrări de îngrijire a arboretelor, împăduriri, curăţări, degajări etc.). Contravaloarea lucrărilor realizate se facturează beneficiarului la finele lunii inclusiv TVA) şi se recuperează de la acesta.

b) - de administrare, conform art. 12 din Legea nr. 46/2008 (C. silvic) „Fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcţionează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic sau pe bază de contracte cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva”. Contractele de administrare includ pe lângă susmenţionate la lit. a) şi posibilitatea regiei de a valorifica masa bănoasă din proprietatea altor deţinători.

În cazul acestor contracte principalele elemente procedurale se prezintă după cum urmează:

- ocolul silvic valorifică (facturează, inclusiv TVA) către diverşi cumpărători masa lemnoasă proprietate a altor deţinători;

- în situaţia în care contravaloarea serviciilor silvice efectuate în suprafaţa rată este superioară contravalorii masei lemnoase valorificate din aceste suprafeţe ocolul silvic facturează (inclusiv TVA) beneficiarului diferenţa dintre valoarea lucrărilor prestate şi sume încasate din valorificarea masei lemnoase;

- în situaţia în care contravaloarea serviciilor silvice efectuate în suprafaţa administrată este inferioară contravalorii masei lemnoase valorificate din aceste suprafeţe, ocolul silvic restituie proprietarului diferenţa dintre suma încasată din valorificarea masei lemnoase şi valoarea lucrărilor prestate.

Din cele prezentate rezultă faptul că valoarea cheltuielilor efectuate pentru administrarea suprafeţelor de fond forestier proprietate a altor deţinători este facturată, pe de o parte către clienţii de masă lemnoasă ce se valorifică din aceste suprafeţe şi, în cazul în care valoarea masei lemnoase valorificate este inferioară cheltuielilor efectuate şi către proprietarii de fond forestier.

Rezultă faptul că, în conformitate cu prevederilor legale în vigoare contractele de administrare a pădurilor cuprind totalitatea activităţilor efectuate în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, inclusiv vânzarea masei lemnoase din suprafeţele administrare.

Conform prevederilor legale vânzarea de masă lemnoasă reprezintă o operaţiune impozabilă din punct de vedere al TVA pentru care se colectează TVA.

Cu ocazia vânzării masei lemnoase din suprafeţele administrate regia emite facturi către cumpărători, care au calitatea de clienţi.

Facturile emise în acest sens se înregistrează în evidenţa contabilă a regiei, TVA aferentă acestora fiind înscrisă în jurnalele de cumpărări/deconturile de TVA ale regiei.

Proprietarii suprafeţelor administrate nu au calitatea de clienţi ai regiei. Regia nu prestează servicii/livrează bunuri acestor persoane.

Astfel, pentru cheltuielile efectuate de către Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în cadrul contractelor de administrare a pădurilor se colectează TVA odată cu valorificarea masei lemnoase aferente suprafeţelor administrate.

În cazul contractelor de administrare se respecta art. 14 din Legea nr. 46/2008, ocoalele prezentând bugete de venituri şi cheltuieli anuale, care sunt aprobate de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală.

Dacă am fi colectat TVA, aşa cum susţine A.N.A.F., ar fi însemnat să procedăm la o dublă taxare, interzisă chiar de lege.

Faţă de cele prezentate rezultă faptul că este greşită concluzia instanţei.

Deosebit de aceasta, ca şi consecinţă a admiterii acţiunii reclamantei s-a solicitat şi admiterea cererii de chemare în garanţie a Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Ministerul Finanţelor Publice.

4. Apărările intimatelor

Pârâta A.N.A.F. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând următoarele:

Referitor la suma de 20.946.270 RON, reprezentând TVA aferenta realizării obiectivelor de investiţii constând în drumuri forestiere şi corecţii de torenti, corect a apreciat instanţa de fond ca în mod legal s-a reţinut prin actele administrative-fiscale contestate ca sub acest aspect nu au fost îndeplinite dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Conform acestor dispoziţii legale, TVA aferenta achiziţiilor este deductibilă numai în situaţia în care achiziţiile au fost efectuate în folosul realizării de operaţiuni taxabile.

Astfel, obiectivele de investiţii mai sus menţionate au fost realizate din surse de la bugetul de stat în perioada 2007-2009 fiind evidenţiate în contabilitate pe seama contului 1016, „patrimoniul public”, iar în balanţa de verificare în perioada supusă inspecţiei fiscale parţială recurenta reclamantă nu a evidenţiat venituri obţinute ca urmare a exploatării acestor obiective.

Ori, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă obiectivelor de interes general realizate din surse bugetare, era imperios necesar a se dovedi de către recurenta reclamantă obţinerea de venituri din exploatarea acestor obiective (drumuri forestiere şi corecţii de torenti) şi înregistrarea acestora în evidenţa contabilă, fapt ce nu a fost constatat de inspecţia fiscală.

Faţă de cele de mai sus corect a reţinut instanţa de fond ca recurenta reclamantă nu a evidenţiat în balanţa de verificare venituri obţinute ca urmare a acestor obiective şi odată mai mult constatarea organului fiscal nu a fost infirmată cu probatoriile administrate în cauză. Acest fapt a fost clar evidenţiat şi în raportul de expertiză contabilă depus la dosar ca urmare a admiterii probei cu expertiza contabilă.

Astfel, învederam instanţei de recurs faptul ca sub aspectul dreptului de deducere a TVA aferentă obiectivelor de investiţii, drumuri forestiere şi corecţii de torenti, veniturile realizate de Romsilva din valorificarea masei lemnoase, ca obiect principal de activitate, pentru care, de altfel, s-a acordat deducerea TVA cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestor venituri conform dispoziţiilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la suma de 867.449 RON reprezentând TVA aferenta contractelor de administrare a pădurilor, considerăm că recurenta reclamantă se află într-o gravă eroare deoarece:

Corect a reţinut instanţa de fond faptul că recurenta reclamantă avea obligaţia să colecteze TVA aferentă serviciilor de administrare a pădurilor private prestate de Direcţiile Silvice Bihor şi Sibiu.

În ceea ce priveşte suma de mai sus organul fiscal a interpretat şi a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 129 alin. (1), art. 130 şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., întrucât serviciile de administrare a pădurilor private sunt considerate, din punct de vedere al TVA operaţiuni impozabile pentru care se colectează TVA, iar baza de impozitare este constituita din ceea ce se obţine sau urmează a se obţine, în contrapartidă, de către furnizor din partea beneficiarului potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) lit. a) C. fisc.

Referitor la TVA în sumă de 2.796 RON învederează că, reclamanta nu a făcut dovada că serviciile aferente recoltării porumbului, menţionate în factura din 21 decembrie 2007 au fost achiziţionate în folosul operaţiunilor sale taxabile.

Astfel, în mod temeinic şi legal au reţinut organele fiscale neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr, 571/2003 privind C. fisc.

De asemenea, cu privire la pct. 4 al deciziei din 3 februarie 2011 emisa de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor corect a reţinut instanţa de fond ca organul de soluţionare a contestaţiei a dispus în mod legal respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulată împotriva deciziei de impunere din 25 iunie 2010 pentru suma de 878.701 RON reprezentând TVA, precum şi împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 1 iulie 2010.

Chemata în garanţie Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat de asemenea respingerea recursului ca şi succesoarea sa Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Referitor la contestarea încheierii din data 30 iunie 2011 prin care s-a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate silvicultură, cu teza probatorie de a se dovedi astfel că drumurile forestiere conduc în mod direct la cantităţi taxabile rezultate din exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, instanţa de recurs apreciază că în mod temeinic s-a respins această probă. Reclamanta urmărea în fapt să dovedească că respectivele drumuri forestiere duc sau trec spre terenuri împădurite care urmează a fi exploatate din punct de vedere economic, însă acest lucru nu a fost contestat, litigiul purtându-se pentru a dovedi că respectivele investiţii îndeplinesc condiţiile pentru deducerea TVA.

Cât priveşte fondul cererii de recurs:

- cu privire la suma de 20.946.207 RON reprezintă TVA aferent realizării de investiţii de tipul drumuri forestiere şi corecţii de torenţi, pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere TVA, instituţia publică reclamantă putea avea acest drept doar în situaţia realizării unor obiective de interes public. Pentru a fi obiective de interes public, drumurile forestiere sau corectările de torenţi ar fi trebuit să ducă spre terenuri proprietatea statului sau să uşureze accesul spre aceste terenuri, terenuri care, nemijlocit urmau a fi exploatate din punct de vedere economic. Ceea ce recurenta nu a dovedit nici în faţa instanţei de fond nici în recurs este tocmai această utilizare a obiectivelor pentru terenuri forestiere proprietate publice şi care aveau a fi exploatate, la timpul respectiv, lucrările având utilitate tocmai facilitatea accesului.

Mai mult, din chiar art. 1 din O.U.G. nr. 82/2006 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construire de drumuri forestiere se impune condiţia ca acestea să fie construite în fondul forestier proprietate publică, ceea ce nu s-a putut demonstra.

În aceste condiţii nefiind dovedite condiţiile sus menţionate, se apreciază că în mod corect a fost respins acest capăt de cerere.

- cu privire la suma de 867.449 RON reprezentând TVA aferent contractelor de administrare a pădurilor cu proprietari privaţi, se reţine obligaţia colectării TVA, întrucât serviciile de administrare prestate vizau exclusiv păduri private. Aceste operaţiuni sunt considerate ca operaţiuni impozabile pentru care se colectează TVA, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1), art. 130 şi art. 155 alin. (1) C. fisc. (Legea nr. 571/2003).

Susţinerile recurentei precum că administrarea pădurilor nu ar reprezenta un serviciu, este un nonsens, în fapt fiind vorba despre un contract de servicii. Textul invocat al art. 12 C. silvic (Legea nr. 46/2008) nu are aplicabilitate acesta referindu-se la ocoale silvice private deci nu cele aflate în componenţa Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva.

Celelalte argumente aduse în sprijinul poziţiei recurentei exced analizei, iar invocarea concluziilor expertizei judiciar contabile realizate nu poate conduce la o altă concluzie decât cea a instanţei de fond întrucât lucrarea invocată oferă poziţii secvenţiale ori nemotivabil, fără ca expertul să explice spre exemplu de ce nu are temei facturarea serviciilor de igienizare, stropire dăunători.

Cât priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de recurenta-reclamantă respingerea acesteia apare ca şi consecinţă a respingerii acţiunii.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele mai sus expuse recurentul nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., art. 304¹ C. proc. civ. motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva împotriva încheierii din data de 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3972/2014. Contencios. Anulare act...		ICCJ. Decizia nr. 3767/2014. Contencios. Anulare act... →

ICCJ. Decizia nr. 3800/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3800/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs