ICCJ. Decizia nr. 3949/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3949/2014
Dosar nr. 5330/2/2012
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P7031/10 din 25 mai 2010, adresată Consiliului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea pârâtului B.V., în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.
Reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, rezultă că pârâtul a fost recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar de Biroul CI. (contrainformaţii) al Centrului Militar al Judeţului Neamţ, pentru încadrarea informativă a militarilor în termen. Ulterior, în data de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Judeţean Neamţ, iar la data de 13 iulie 1974 a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ "P.A.".
În aprecierea asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât prezintă relevanţă materialele reţinute în Nota de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, impunându-se a fi reţinută Nota privind verificarea colaboratorului "P.A." din data de 10 iulie 1975, care sintetizează informaţiile furnizate de pârât organelor de Securitate, notele informative originale găsindu-se în acel moment în mapa anexă, mapă care însă nu s-a păstrat.
În speţă, reclamantul a arătat că "Toate informaţiile furnizate şi care sunt menţionate în materiale din mapă s-au confirmat integral prin măsurile de verificare întreprinse, şi anume:
- frt. M.G. a recunoscut că în mod repetat a audiat Posturi de radio străine ce defăimează regimul din ţara noastră;
- numitul O.N. îşi însuşea cotizaţia U.T.C. pe care o ridica de la recruţii care se încorporau;
- sold. M.M, şi I.G.H. au difuzat bancuri politice tendenţioase, iar sold. A.I., I.G.H., S.C. şi P.N. au făcut afirmaţii politice negative;
- numitul E.N. din satul Bisericani a făcut speculă cu diferite obiecte.
În toate cazurile de mai sus s-au întreprins măsuri".
Reclamantul a susţinut că informaţiile furnizate de pârât s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv la persoane care audiau posturile de radio interzise în acea perioadă, bancuri cu conţinut politic spuse de anumiţi soldaţi, care au avut consecinţe asupra celor semnalaţi, reprezentând motive suficiente pentru deschiderea unor dosare de urmărire informativă. Or, faptul că pârâtul a furnizat date de interes organelor de Securitate, rezidă şi din aprecierile acestora făcute în Notele de analiză a activităţii colaboratorului, invocând şi angajamentul semnat de acesta şi faptul că a fost recompensat.
În concluzie, reclamantul a susţinut că, în cauză, informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că nu a furnizat nicio informaţie Securităţii, sub forma notelor sau rapoartelor scrise. Cât priveşte Angajamentul din 13 iulie 1974, acesta a fost dat în circumstanţe speciale, în necunoştinţă de cauză, la presiunea ofiţerului de contrainformaţii militare şi fără a-i cunoaşte consecinţele.
A mai arătat că niciuna din pretinsele informaţii ce i-au fost atribuite nu denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nicio persoană nu a avut de suferit moral sau material din cauza lor, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă refuzul de colaborare şi lipsa de realitate a pretinsei recompensări.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 63 din 10 ianuarie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând existenta calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1841 din 06 septembrie 2011, s-a reţinut că pârâtul a fost recrutat în perioada stagiului militar de Biroul CI. (contrainformaţii) al Centrului Militar al Judeţului Neamţ, pentru încadrarea informativă a militarilor în termen.
La data de 28 mai 1975, pârâtul a fost reactivat de către Inspectoratul Judeţean Neamţ, pentru încadrarea informativă a colegilor de muncă de la Atelierul Judeţean de Proiectări Neamţ.
La data de 13 iulie 1974 a semnat Angajament, preluând numele conspirativ "P.A.".
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţiile reţinute în Nota de constatare nr. DI/1/1841 din 06 septembrie 2011, care prin natura şi conţinutul lor se încadrează în categoria informaţiilor privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apărărilor pârâtului în acest sens fiind neîntemeiate.
Or, informaţiile transmise de pârât organelor de securitate, pentru care a fost recompensat cu un stilou în valoare de 100 lei, au determinat adoptarea de măsuri şi au expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, precum urmărirea şi supravegherea informativă, pentru simpla exprimare a opiniilor şi convingerilor lor, constituind activităţi care au vizat îngrădirea dreptului libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâtul B.V., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Recurentul-pârât nu a furnizat nicio informaţie Securităţii sub forma notelor sau rapoartelor scrise.
Aşa cum rezultă din actele puse la dispoziţie de CNSAS, în arhivele acestei instituţii nu există niciun document în acest sens, scris şi semnat de recurent.
Singurele înscrisuri ce ar atesta furnizarea de informaţii sunt doar rapoartele şi notele ofiţerului de Securitate R.H. de la Centrul Militar judeţean Neamţ, care furnizează doar probe indirecte cu privire la calitatea de colaborator a recurentului.
Aceste înscrisuri nu pot avea forţă probantă în lipsa coroborării cu date şi informaţii provenite din documente sau din administrarea altor mijloace de probă.
3.2. Angajamentul din 13 iulie 1974 a fost dat în circumstanţe speciale, în necunoştinţă de cauză, la presiunea ofiţerului de contrainformaţii militare şi fără a cunoaşte consecinţele.
Pentru obţinerea angajamentului s-au folosit şantajul şi ameninţarea, susţine recurentul, pentru faptul că a pierdut tubul unui cartuş.
În acest context, lucrătorul de Securitate i-a dictat mai mult declaraţii, printre care şi angajamentul, promiţând că îl va ajuta să scape de justiţia militară.
La acea dată recurentul avea vârsta de 20 ani, nu avea experienţă de viaţă şi nu a avut reprezentarea reală a documentului impus şi dictat.
3.3. Cerinţa privind calitatea informaţiei constând în denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist nu este îndeplinită în cauză.
Instanţa de fond a caracterizat eronat pretinsele informaţii furnizate ca fiind rezultatul unei supravegheri informative a opiniilor şi convingerilor unor persoane, cu consecinţe negative pentru acestea.
Parte din aşa-zisele informaţii pretins furnizate de colaborator privesc doar disciplina militară ori sunt fapte ce ar putea constitui infracţiuni de drept comun.
Celelalte informaţii ce ar fi putut stârni interesul Securităţii au un caracter vag, generalist, neverosimil şi sunt lipsite de urmări la nivelul sancţionării lor de către organele represive ale statului comunist.
3.4. Refuzul de colaborare şi lipsa de realitate a pretinsei recompensări.
Din actele dosarului rezultă că recurentul ar fi refuzat să furnizeze informaţii Securităţii în mod repetat şi de aceea s-a dispus abandonarea sa încă din anul 1979.
Pretinsa recompensare cu un stilou este o mistificare realizată de ofiţerul de contrainformaţii, deoarece obiectul a fost primit de la Centrul Militar, prin intermediul şefului direct.
Dovada ce ar atesta primirea stiloului nu este scrisă şi semnată de recurent, deoarece numele conspirativ "P.A." avea un corespondent real printre militarii care satisfăceau stagiul militar la acea unitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 559/8.09.2012, Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt neconstituţionale.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a reţinut că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice, că asemenea documente nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă sunt coroborate cu datele şi informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
Temeiul admiterii acţiunii l-a reprezentat coroborarea de către judecătorul fondului a angajamentului semnat la 13 iulie 1974, a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii cu recompensa primită de pârât (un stilou în valoare de 100 lei).
Instanţa de fond nu a analizat apărările pârâtului referitoare la condiţiile semnării angajamentului.
În plus, în recurs s-au depus două declaraţii date de M.M. şi R.N.I., ce au legătură cu analizarea valabilităţii angajamentului.
Cu privire la recompensarea recurentului ca probă ce poate determina admiterea acţiunii, este necesară efectuarea unei expertize a scrisului, având în vedere că partea a tăgăduit atât conţinutul cât şi semnătura înscrisului.
Numai după ce se va realiza o analiză a celor două documente (angajament şi recompensă) şi se va aprecia în sensul valabilităţii acestora, se poate trece la etapa ce presupune furnizarea de informaţii care să îndeplinească condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv denunţarea activităţilor şi atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
2. Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va corobora relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii cu informaţiile provenite din celelalte documente existente la dosar şi rezultate din administrarea probelor admisibile şi pertinente speţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V. împotriva Sentinţei nr. 63 din 10 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3950/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
