ICCJ. Decizia nr. 3950/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV şi FISCAL
Decizia nr. 3950/2014
Dosar nr. 9985/2/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A., constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P 1205/09 din 11 iunie 2009 şi nr. P 10864/10 din 23 septembrie 2010, adresate Consiliului de către petenţii S.I. şi C.D.C. s-a solicitat verificarea, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. 1235032 şi fond reţea nr. R 237985 (cote C.N.S.A.S.) în care pârâtul a întocmit documente care se regăsesc în volumul 2, respectiv în volumul 1.
Totodată, a arătat că, din înscrisurile ataşate acţiunii, rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Galaţi, Serviciul 1 (1988), iar în această calitate a participat activ la verificarea informativă a unei persoane aflată în atenţia organelor de Securitate pentru recrutare, dispunând măsuri pentru cunoaşterea în permanenţă a atitudinii urmăritului.
Astfel, pârâtul a instruit o altă sursă "să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata dacă se angrenează în discuţii politice sau comentarii necorespunzătoare", a recrutat un informator în scopul "cunoaşterii intenţiilor şi prevenirii desfăşurării unor activităţi care să aducă atingere securităţii statului şi pentru supravegherea informativă a unor membri ai cultului Oastea Domnului, ulterior trasând sursei o serie de sarcini.
În concluzie, reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul avea calitatea de ofiţer, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viaţă privată, a celui la liberă exprimare şi dreptul la libertatea religioasă, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.
1.2. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată şi modificată prin Legea nr. 293/2008, în raport cu normele constituţionale, excepţia tardivităţii, în raport de dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că este netemeinică şi nelegală.
1.3. La data de 03 februarie 2012, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în temeiul art. 60 C. proc. civ., arătând că activitatea sa s-a desfăşurat strict în exercitarea ordinelor de serviciu, în conformitate şi în executarea ordinelor primite de la superiorii săi, nefiind o activitate pe care ar fi realizat-o după propria sa voinţă, instituţia la care a fost angajat fiind o instituţie esenţialmente militară.
1.4. La aceeaşi dată, pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că actele efectuate în aplicarea ordinelor comandanţilor superiori şi indicate în cerere fac parte din categoria acte de comandament cu caracter militar şi să se constate exceptarea acestor acte cu caracter militar de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ şi inadmisibilitatea acţiunii ca urmare a exceptării controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ a actelor privind operaţiunile informative.
1.5. Chematul în garanţie Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, cadrul procesual în cauză fiind stabilit de către O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare (art. 8 - 12), şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
1.6. Prin întâmpinare, chematul în garanţie Serviciul Român de Informaţii a arătat că toate unităţile Serviciului sunt reprezentate de Unitatea Militară 01 Bucureşti a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că această cerere este şi inadmisibilă.
1.7. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 7247 din 21 decembrie 2012, a respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, ca neîntemeiate.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul M.A., ca neîntemeiată.
Totodată, a respins cererea reconvenţională formulata de pârât în contradictoriu cu reclamantul şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.A. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii, ca neîntemeiată.
1.8. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 ce reglementează expres acţiunea în constatarea calităţii de lucrător, respectiv colaborator al Securităţii, fiind o normă specială, derogatorie de la art. 111 C. proc. civ. care reglementează acţiunea în constatare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, prima instanţă a reţinut că pârâtul a invocat lipsa unui mandat de verificare a dosarelor R 2207 şi I 4099, aparţinând lui M.N., respectiv T.C.
Or, existenţa unei cereri de sesizare a Consiliului din partea unei persoane, cu privire la stabilirea calităţii de lucrător pentru o persoană care a instrumentat un dosar şi efectuarea verificărilor în acest sens de către Consiliu, sunt aspecte legate de fondul cauzei şi nu de calitatea procesuală activă în cererea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii ce este dată de legiuitor C.N.S.A.S.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, motivată de faptul ca M.N. şi T.C. nu au depus cereri de verificare a calităţii de lucrător, a reţinut că acest aspect priveşte fondul cauzei, iar pe de altă parte, reclamantul are un interes în formularea cererii reprezentat de dezvăluirea persoanelor care au calitatea de lucrători sau colaboratori ai Securităţii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în cauză, au formulat cerere de verificare doar C.D.C. şi S.I., nu şi numiţii T.C. şi M.N, astfel că în stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, se va analiza doar măsurile întreprinse de acesta în dosarele celor care au formulat cerere de verificare.
În raport cu dosarul lui C.D.C., având cota R237985, nota de constatare a reţinut că documentele care atestă calitatea de lucrător a pârâtului sunt Nota informativă din 26 septembrie 1988, furnizată de informatorul C.T., prin care informatorul a fost instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuţii politice sau comentarii necorespunzătoare.
În privinţa cererii de verificare formulata de S.I., nota de constatare nu a reţinut niciun document care să ateste calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În speţă, în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanţă a reţinut că este îndeplinită condiţia ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989, pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Galaţi, Serviciul 1 (1998), însă nu este îndeplinită condiţia ca activităţile desfăşurate de acesta să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În raport cu soluţia cererii de chemare în judecată prima instanţă a respins şi cererea de chemare în garanţie, iar cât priveşte cererea reconvenţională, de asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată, apreciind că îndemnul dat de pârât unui informator de a relua legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuţii politice sau comentarii necorespunzătoare, nu este un act de comandament militar pentru că nu se referă la o problemă strict militară a activităţii din cadrul forţelor armate, specifică organizării militare, pe de o parte, şi nu este un ordin dat de un comandant unui subordonat, pe de alta parte.
1.9. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, formulată prin întâmpinarea depusă de pârât la data de 3 februarie 2012, instanţa de fond, prin încheierile din 3 februarie 2012 şi respectiv, 16 martie 2012, a prorogat discutarea acesteia, omiţând ulterior să se mai pronunţe asupra acestei cereri, iar părţile nu s-au mai referit la cererea respectivă.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea arhivelor Securităţii, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. - 1865 şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că pârâtul nu ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului "prin îndemnul dat unui informator de a relua legătura cu cel semnalat pentru a relata dacă se angrenează în discuţii politice sau comentarii necorespunzătoare".
Or, susţine autoritatea recurentă, încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin activitatea intimatului-pârât, a obţinut şi a folosit, în cadrul acţiunii de urmărire, informaţii despre persoana vizată, fără acordul acesteia, ceea ce reprezintă o violare a dreptului la viaţa privată.
În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii şi constatării calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului-pârât.
2.2. Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare şi nici concluzii/note scrise la dosar.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1.7 - 1.8 ale acestor considerente, instanţa de fond a reţinut că verificarea pârâtului de către C.N.S.A.S. a fost realizată la cererile formulate de petenţii C.D.C. şi S.I.
Din Nota de constatare nr. DI/I/1828 din 2 septembrie 2011 întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S. nu rezultă că intimatul-pârât ar fi lucrat/instrumentat dosarul aparţinând petentului Ş.I.
Or, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a dispoziţiilor art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., rezultă în mod univoc faptul că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi cerută doar imperativ ofiţerilor şi/ sau subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului celui care formulează cererea.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond în legătură cu cererea de verificare formulată de petentul S.I., chiar dacă nu a fost motivată potrivit considerentelor de mai sus, rămâne ca fiind corectă.
Soluţia instanţei de fond este însă nelegală şi netemeinică în raport cu cererea de verificare formulată de petentul C.D.C., referitor la dosarul căruia rezultă că intimatul-pârât a lucrat/l-a instrumentat (Dosar cota R/237985), aspecte necontestate de intimatul-pârât.
Astfel, din Nota informativă din data de 26 septembrie 1988 (fila 37 dosar fond) rezultă că petentul C.D.C.avea dosar de urmărit şi era urmărit, prin intermediul informatorului C.T., referitor la care intimatul-pârât, în calitate de ofiţer de securitate, a menţionat (pe Nota informativă) că "informatorul a fost instruit să reia legătura cu cel semnalat pentru a ne relata dacă se antrenează în discuţii politice sau comentarii necorespunzătoare".
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, "lucrător al Securităţii" este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Or, în cauză, este pe deplin dovedit că intimatul-pârât instruise pe informatorul C.T. să-l urmărească pe petentul C.C.D., dovadă fiind Nota informativă de la dosarul de urmărire nota R/237985/1, prin care acesta furnizase intimatului-pârât informaţii referitoare la conduita şi opiniile politice ale petentului, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale acestuia (dreptul la viaţa privată şi dreptul la libertatea religioasă), recunoscute de Constituţia R.S.R. din 1965.
Astfel fiind, recursul este întemeiat şi va fi admis, iar sentinţa pronunţată va fi modificată în sensul admiterii acţiunii şi constatării calităţii pârâtului de lucrător al fostei Securităţi, urmând ca celelalte dispoziţii ale instanţei de fond să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 7247 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Constată calitatea pârâtului M.A. de lucrător al Securităţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3959/2014. Contencios → |
|---|
