ICCJ. Decizia nr. 3803/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3803/2014
Dosar nr. 488/32/2012
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bacău la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC D. SA a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului anularea Deciziei nr. 353 din 31 mai 2012 emisă de pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă cererea reclamantei ca nefondată.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit că a semnat un protocol de participare a candidaţilor la emisiunile electorale, conform unui program, fiind obligată să asigure virtual posibilitatea candidaţilor să participe la emisiunile electorale desfăşurate de acestea, fără a-i putea obliga pe candidaţi să se prezinte.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 69 lit. e), respectiv nu a intervenit prompt atunci când, prin comportamente sau exprimări, invitaţii încalcă dispoziţiile art. 68 alin. (2), reţinând faptul că atunci când invitaţii nu se conformează solicitărilor, moderatorul are dreptul/obligaţia de a decide întreruperea microfonului participantului care încalcă dispoziţiile legii sau de a opri emisiunea, după caz.
Instanţa a reţinut că niciuna dintre aceste modalităţi de intervenţie nu a fost făcută de moderatorul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancţiunea, deşi candidaţii prezenţi încălcaseră evident prevederile art. 68 alin. (2).
3. Recursul formulat de SC D. SA Bacău
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta a criticat ca nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond.
Recurenta-reclamantă a arătat faptul că deşi instanţa de fond a reţinut îndeplinirea obligaţiilor de a asigura timpi de antenă în mod echitabil, cunoscuţi de toţi competitorii, respectiv a obligaţiei de a asigura posibilitatea replicării atât în timpul emisiunilor criticate, cât şi după încheierea acestora, instanţa a reţinut contradictoriu că s-a acordat timp de antenă suplimentar unui contracandidat în defavoarea altora.
Recurenta a arătat că s-a reţinut culpa sa cu privire la neintervenţia promptă a moderatorului la momentul exprimării unor opinii considerate a fi lezante pentru partea care nu a participat la emisiune, aspect care este contrazis chiar de probatoriile administrate în cauză.
A precizat faptul că moderatorii emisiunii au înţeles să contacteze reprezentanţii Primăriei/Consiliului Judeţean imediat după ce au fost exprimate opiniile participanţilor la emisiune referitoare la activitatea, pentru exprimarea unor puncte de vedere, susţinându-se faptul că moderatorii emisiunilor au oferit aceleaşi condiţii de exprimare a punctului de vedere tuturor participanţilor, inclusiv Primarului S. sau Preşedintelui CJ D.B., care nu au înţeles să le exercite.
Totodată, s-a susţinut faptul că nu poate sta la baza adoptării hotărârii criticate considerentul conform căreia societatea reclamantă a mai fost sancţionată de CNA şi în alte ocazii, întrucât fiecare decizie a CNA-ului sancţionează abateri diferite, care s-au produs în emisiuni şi pentru aspecte diferite.
Recurenta a arătat faptul că practica Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată a fost interpretată şi aplicată greşit de prima instanţă, întrucât nu poate fi contestată în mod legitim opinia constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului de a analiza modalităţile de exprimare faţă de activitatea unor politicieni, indiferent de comunicatori, în termeni mult mai permisivi faţă de opiniile raportate la persoanele obişnuite, tocmai pentru că atitudinea şi manifestările publice ale politicienilor, chiar dacă nu sunt criticate de către alţi politicieni, imprimă o responsabilitate şi un interes public exonerator de răspundere, mult mărit faţă de oamenii de rând.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând critica recurentei cu privire la faptul că în emisiunile vizate au fost respectate de moderatorul emisiunii toate regulile unei astfel de emisiuni, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele de monitorizare şi constatând încălcarea legislaţiei audiovizuale privitoare la neprezentarea unor puncte de vedere aflate în opoziţie, în legătură cu problema de interes public pentru comunitatea respectivă, fiind astfel afectate echilibrul şi imparţialitatea dezbaterii, precum şi posibilitatea publicului de a-şi forma în mod liber o opinie cu privire la subiectul discutat în emisiune.
Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală şi temeinică, întrucât radiodifuzorul nu a asigurat un echilibru just în prezentarea activităţilor de campanie ale tuturor competitorilor electorali înscrişi în cursa electorală, echitate, pentru a da posibilitatea ca toţi candidaţii să aibă posibilitatea de a se face cunoscuţi electoratului şi corectitudine, pentru ca toţi competitorii electorali să beneficieze de un tratament obiectiv şi echidistant.
Înalta Curte, analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei a constatat că în cadrul emisiunilor vizate, recurenta-reclamantă nu a prezentat, în mod echidistant şi echilibrat, informaţii cu privire la activităţile de campanie ale candidaţilor şi competitorilor electorali înscrişi în cursa electorală, astfel cum s-a convenit între recurentă şi cei 10 competitori electorali, ce au semnat un protocol la data de 9 mai 2012.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecăţii prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar şi coroborarea lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Este fără putinţă de tăgadă că dispoziţiile art. 6 prevăd în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, aşa cum reţine Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Van de Hurk împotriva Olandei.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, Consiliul Naţional al Audiovizualului fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
Înalta Curte reţine că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, însă exerciţiul acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi specifice în cazul jurnaliştilor şi radiodifuzorilor, aceştia având obligaţia generală de a relata obiectiv şi echilibrat faptele şi activităţile de interes public, de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Înalta Curte nu poate reţine critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că intimatul CNA a enumerat şi alte decizii de sancţionare pentru reţinerea temeiniciei deciziei contestate, întrucât instanţa de primă jurisdicţie a reţinut corect contextul în legătură cu maniera repetată în care a procedat reclamanta cu referire la aceleaşi aspecte, fiind reţinut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu a făcut toate demersurile necesare pentru ca emisiunile de dezbatere electorală difuzate în perioada monitorizată să se desfăşoare cu respectarea dispoziţiilor legale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC D. SA Bacău împotriva Sentinţei nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3795/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3805/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... → |
|---|
