ICCJ. Decizia nr. 3826/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3826/2014
Dosar nr. 362/42/2014
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 7 noiembrie 2013, reclamanta B.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi cu Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, constatarea nulităţii Ordinului Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august 2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare şi a statului de funcţii pentru Garda Naţională de Mediu; anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a Comisariatului General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică de comisar; revocarea în tot a actelor contestate şi reîncadrarea în funcţia deţinută anterior eliberării din funcţia publică, cu obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale şi morale, precum şi a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Buzău
A. Prin Sentinţa nr. 748 din 18 aprilie 2014 a Tribunalului Buzău a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Buzău şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele atacate de reclamantă sunt emise de autorităţi centrale, pentru care competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel.
De asemenea, instanţa reţine că primele două capete de cerere sunt de competenţa Curţii de Apel, iar celelalte capete din acţiune au o cauză comună, provenind din unul şi acelaşi raport juridic substanţial, urmând ca instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată a reclamantei, pentru o mai bună administrare a justiţiei.
3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti
A. Prin Sentinţa nr. 140 din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea Tribunalului Buzău. Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor, care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd faptul că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte reţine că instanţa competentă în soluţionarea cererii introductive a reclamantei este Tribunalul Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere obiectul litigiului şi calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecăţii.
Astfel, Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulităţii Ordinului Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august 2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare şi a statului de funcţii pentru Garda Naţională de Mediu şi anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a Comisariatului General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, cu obligarea pârâţilor la plata daunelor morale şi materiale.
Constatând că obiectul litigiului priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, Înalta Curte reţine că în această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Dispoziţiile arătate prevăd faptul că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Înalta Curte, având în vedere obiectul cauzei ce priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, se va pronunţa în sensul arătat, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B.G.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3829/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
