ICCJ. Decizia nr. 3816/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3816/2014
Dosar nr. 2126/1/2014
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
La data de 4 martie 2014, P.A.M. - judecător în cadrul Judecătoriei Satu-Mare s-a adresat C.S.M. solicitând apărarea independenţei şi a reputaţiei profesionale, în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia şi, după caz, sesizarea organului competent sa decidă asupra măsurilor ce se impun.
2. Hotărârea pronunţată de Plenul C.S.M.
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 a fost însuşit conţinutul răspunsului Inspecţiei Judiciare la obiecţiunile formulate de contestatoare şi a fost respinsă cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale formulate de P.A.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut că, având în vedere că o parte din nemulţumirile descrise, de doamna judecător în cerere au fost verificate şi analizate de Inspecţia Judiciară sau de către C.S.M. şi nefiind constatate depăşiri ale limitelor cadrului legal şi regulamentar cu privire la măsurile dispuse de preşedintele Tribunalului Satu Mare şi al Judecătoriei Satu Mare şi nici indiciile săvârşirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor vizaţi, Plenul a dispus analizarea doar a aspectelor noi invocate.
Astfel, Plenul a apreciat că cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale trebuie analizată numai în ceea ce priveşte afirmaţiile menţionate de preşedintele instanţei în procesul-verbal întocmit la 31 octombrie 2013 şi răspunsurile din data de 27 februarie 2014 şi respectiv 28 februarie 2014.
A reţinut Plenul C.S.M. că independenţa magistratului nu reprezintă un privilegiu al judecătorului, ci o obligaţie fundamentală a fiecărei persoane care ocupă funcţia de judecător. S-a arătat că apărarea reputaţiei profesionale vizează actele şi faptele comise faţă de judecător în timpul îndeplinirii şi în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor şi responsabilităţilor profesionale ce le revin în procesul de înfăptuire a actului de justiţie.
Plenul a constatat că nemulţumirile expuse de contestatoare în plângerile adresate conducerii instanţei, precum şi în cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, vizează aspecte legate de măsurile administrative dispuse de preşedintele judecătoriei, în virtutea atribuţiilor sale manageriale.
In raport de aspectele sesizate, Plenul a constatat că măsurile dispuse de preşedintele instanţei nu au fost de natură a afecta independenţa şi reputaţia profesională a contestatoarei, reţinând faptul că, pentru a se aduce atingere reputaţiei profesionale a unui magistrat, faptele săvârşit trebuie să fie în măsură să influenţeze negativ şi justificat opinia publică în legătură cu integritatea acestuia şi să-l supună discreditării.
Concluzie, s-a reţinut că nu a fost conturată o conduită de natură a aduc atingere independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a magistratului.
3. Contestaţia formulată de P.A.M.
În temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, P.A.M., judecător la Judecătoria Satu-Mare, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014, solicitând anularea acestei hotărâri şi obligarea C.S.M. să admită cererea sa de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, cu consecinţa luării măsurilor necesare în acest sens.
În motivarea cererii s-a arătat că C.S.M., prin însuşirea punctului de vedere din raportul Inspecţiei Judiciare, a refuzat să analizeze cele arătate, partea nu a arătat care este propria interpretare dată afirmaţiilor făcute de d-na preşedinte a tribunalului în presă, rezumându-se să observe - fără o motivare efectivă - că interpretarea este rezultatul unei percepţii pur subiective.
Pe fondul cererii, alături de aspectele relatate în cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, s-au invocat şi alte aspecte, ulterioare acestui moment.
În dovedirea motivelor s-au depus înscrisuri apreciate de parte ca relevante în cauză.
C.S.M., prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că având în vedere că o parte din nemulţumirile expuse de doamna judecător în prezenta cerere, au fost verificate şi analizate anterior de către C.S.M. sau de Inspecţia Judiciară, nefiind constatate depăşiri ale limitelor cadrului legal şi regulamentar cu privire la măsurile dispuse de preşedintele Tribunalului Satu Mare şi de preşedintele Judecătoriei Satu Mare şi nici indiciile săvârşirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor vizaţi. în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a propus clasarea sesizărilor, astfel că Inspecţia Judiciară a verificat şi analizat doar aspectele noi invocate.
În consecinţă, cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale formulată de doamna judecător P.A.M. a fost analizată numai în ceea ce priveşte afirmaţiile menţionate de preşedintele instanţei în procesul - verbal întocmit la 31 octombrie 2013 şi în răspunsurile ulterioare din datele de 27 februarie 2014 şi respectiv 28 februarie 2014 şi dacii acestea au fost de natură a aduce atingere independenţei şi reputaţiei profesionale a magistratului.
În cuprinsul raportului întocmit s-a realizat o analiză a aspectelor constatate, faţă de cele reclamate şi s-a argumentat soluţia propusă, fără a, se realiza o cenzurare a rezoluţiilor de clasare emise în lucrările anterioare, care sunt definitive, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Este adevărat că motivul invocat de doamna judecător vizând situaţia creată în legătură cu prietenul acesteia, căruia nu i s-a permis accesul în instanţă la ora 15.40, în cursul săptămânii, nu a fost analizat, fiind considerat de către inspectorul judiciar ca irelevant. Aceasta deoarece este vorba de o măsură administrativă dispusă de preşedintele Tribunalului Satu Mare şi stipulată totodată în protocoalele de colaborare ale instanţelor cu Jandarmeria locală, aspect ce nu este de natură a aduce atingere independenţei şi reputaţiei profesionale a magistratului.
Cât priveşte susţinerile ce fac trimitere la ultimul articol apărut în presa locală în data de 13 februarie 2014, urmare a unui interviu acordat de către preşedintele Tribunalului Satu Mare, acesta a fost analizat pe scurt, în sensul că reprezintă o opinie personală, deoarece atât în cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, cât şi în completările ulterioare, doamna judecător P.A.M. a tăcut doar o referire colaterală la acest articol, cu trimitere la un interviu ce a fost acordat anterior, în anul 2012, aspect ce a tăcut, de asemenea, obiectul unei sesizări a Inspecţiei Judiciare, fiind analizat în lucrarea cu nr. 675/1J/436/DIJ/2013, finalizată prin rezoluţie de clasare, la care s-a făcut trimitere în raportul întocmit.
De altfel, susţinerile din interviul din data de 13 februarie 2014, prin care doamna preşedinte a tribunalului îşi exprimă „tristeţea sa faţă de necesitatea blocării anumitor posturi din cauza I.N.M., blocare pe care O consideră inutilă în condiţiile în care tinerii magistraţi pleacă, tinerii vor să ajungă la curţile de apel, avem colegi buni care ar merita să ajungă acolo, dar e mai greu să-ţi iei casa în spinare şi să pleci după ce ţi-ai întemeiat aici o familie", nu sunt prin ele însele, de natură a aduce atingere independenţei şi reputaţiei profesionale a doamnei judecător P.A.M., cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din context, este vorba de o părere generală a doamnei preşedinte la adresa tinerilor magistraţi, în privinţa devenirii lor profesionale.
Prin urmare, faţă de cele susmenţionate. Plenul, însuşindu-şi răspunsul Inspecţiei judiciare, a considerat că obiecţiunile formulate de doamna judecător P.A.M. nu sunt întemeiate.
2. NeîndepIinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a fi admisă o cerere de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale
Temeiul de drept al hotărârii atacate prin cererea pendinte îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, potrivii cărora : "(1) C.S.M. are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, C.S.M. apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor.
(2) Judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa C.S.M., care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii."
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, "C.S.M. are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. (2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pol adresa C.S.M., pentru a dispune măsurile necesare, conform legii."
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. Independenţa judecătorului este o condiţie obligatorie pentru existenţa statului de drept şi garanţia fundamentală a unui proces echitabil. Această independenţă nu este însă o prerogativă sau un privilegiu în interesul propriu al judecătorului, ci în interesul statului de drept şi al celor pentru care se înfăptuieşte justiţia, ca serviciu public.
Conform Recomandării a Comitetului de Miniştri către Statele Membre cu privire la judecători, respectiv independenţa, eficienţa şi responsabilităţile - scopul independenţei, după cum este prevăzut de art. 6 din Convenţie, este de a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având doar la bază aplicarea dreptului şi Iară nicio influenţă nepotrivită. Independenţa individuală a judecătorului este garantată de independenţa sistemului judiciar în ansamblul său. În acest sens, independenţa judecătorilor este un aspect fundamental al statului de drept.
Reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător, aceasta aflându-se în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.
Din interpretarea logică a condiţiilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind organizarea C.S.M., republicată şi modificată, raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior, precum şi la jurisprudenţa C.E.D.O., rezultă că intervenţia C.S.M. este prevăzută în scopul realizării în condiţii corespunzătoare a actului de justiţie şi este justificată în măsura în care se asigură protecţie judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a atribuţiilor specifice funcţiei deţinute.
Independenţa magistratului nu reprezintă un privilegiu al judecătorului, ci o obligaţie fundamentală a fiecărei persoane care ocupă funcţia de judecător. De aceea, principiul independenţei judecătorului poate fi înţeles doar în legătură cu principiul responsabilităţii/răspunderii judecătorului pentru calitatea activităţii sate profesionale, iar echilibrul dintre aceste două principii creează condiţiile procesului echitabil.
Faţă de cele de mai sus, se impune în mod evident concluzia că apărarea reputaţiei profesionale vizează actele şi faptele comise faţă de judecător în timpul îndeplinirii şi în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor şi responsabilităţilor profesionale ce îi revin în procesul de înfăptuire a actului de justiţie.
Legea nu defineşte noţiunea de bună reputaţie, însă aşa cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor coroborat cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, aceasta constituie nu doar o condiţie de acces în profesie, ci şi o cerinţă care trebuie să subziste pe tot parcursul exercitării acesteia.
Această noţiune vizează, în esenţă, măsura integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător aflat în exerciţiul funcţiei, fiind în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.
Noţiunea de „reputaţie" desemnează părerea publică favorabilă sau defavorabilă despre o persoană, despre felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. Părerea publică defavorabilă este, în principiu, de natură să aducă atingere reputaţiei unei persoane. Ea este justificată dacă se bazează pe fapte reale şi trebuie sancţionată dacă se bazează pe afirmaţii tendenţioase, făcute în scopul de a-i discredita acesteia onoarea sau reputaţia.
Spre deosebire de buna reputaţie, reputaţia profesională constituie o valoare esenţială în exercitarea funcţiei şi totodată, reprezintă părerea pe care magistratul o creează în conştiinţa colectivă despre modul în care îşi exercită profesia.
De asemenea, este de menţionat că în cadrul soluţionării unei cereri de apărare a reputaţiei profesionale se analizează printre alte elemente şi caracterul de publicitate al faptelor ori măsurilor care pot afecta buna reputaţie.
Apărarea reputaţiei judecătorului se poate dispune numai dacă se constată că o acţiune sau împrejurare bine determinată a avut ca urmare formarea unei păreri publice nefavorabile cu privire la activitatea sa profesională, care este de natură să aducă atingere reputaţiei.
Totodată, reputaţia magistraţilor include şi atitudinea de ansamblu pe care aceasta o adoptă în relaţiile de serviciu cu colegii, justiţiabilii. persoanele cu care intră în contact în exercitarea profesiei.
Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia.
De asemenea, art. 46 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ stabileşte că: „preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc. şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate."
Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume' desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii.
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările ulterioare.
În concluzie, Plenul a constatat în mod corect că nemulţumirile doamnei judecător, expuse în plângerile adresate de aceasta conducerii instanţei, precum şi în cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, vizează aspecte legate de măsurile administrative dispuse de preşedintele judecătoriei în virtutea atribuţiilor sale manageriale.
În raport de aspectele analizate, apreciem că măsurile dispuse de preşedintele instanţei nu au fost de natură a afecta independenţa şi reputaţia profesională a doamnei judecător P.A.M., având în vedere că pentru a se aduce atingere reputaţie profesionale a unui magistrat faptele săvârşite trebuie să fie în măsură să influenţeze negativ şi nejustificat opinia publică în legătură cu integritatea acestuia şi să-l supună discreditării.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinarea în care a combătut susţinerile intimatei.
Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 (filele 75-88) s-a însuşit conţinutul răspunsului Inspecţiei Judiciare la obiecţiunile formulate de contestator cu privire la constatările şi propunerile din Raportul privind cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale.
Instanţa nu poate analiza argumentele care se referă la acte, fapte ulterioare cererii de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale, ci cele din perioada anterioară sesizării C.S.M. în data de 4 martie 2014.
Solicitările arătate în cererea iniţială, (filele 113-116 dos), vizează aspecte legate de conduita preşedintelui Tribunalului Satu Mare şi de modalitatea în care aceasta îşi duce la îndeplinire atribuţiile de natură managerială.
Din analiza în concret a acestora nu rezultă încălcări ale dispoziţiilor legale sau ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005.
Pe de altă parte apărarea independenţei şi a reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor se circumscriu dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 30 din Legea nr. 317/2004.
Independenţa magistratului spre a fi efectuată trebuie să aibă în vedere acte de imixtiune în activitatea sa profesională. Ori din chiar susţinerile contestatoarei nu rezultă vreo imixtiune ce ar fi avut ca ţintă activitatea de judecată, ca şi esenţă a activităţii profesionale.
Aspectele administrative pretins şicanatori nu au avut nicio legătură cu activitatea concretă de judecată, cu soluţiile pe care judecătorul le-a dispus, astfel că se poate vorbi despre o încălcare a independenţei.
Cât priveşte apărarea reputaţiei profesionale, de esenţa acesteia este caracterul de publicitate, evident în sens negativ, al unor fapte aparţinând persoanei.
Ori, în cazul faptelor semnalate, nu se poate reţine că acestea ar fi ajuns în faţa opiniei publice, chiar interviul la care se face trimitere (filele 8-9), neconţinând aspecte ori trimiteri concrete la contestatore fie chiar şi numai la judecători ”cu vârsta sub 30 de ani”.
Ultimul argument analizat, cel referitor la faptul că C.S.M. nu ar fi interpretat la o manieră proprie actele supuse analizei ci doar şi-a însuşit punctul de vedere al Inspecţiei Judiciare este de asemenea neîntemeiat din chiar conţinutul Hotărârii C.S.M. contestat se reţine analiza obiecţiunilor formulate de contestatoare la Raportul Inspecţiei Juridice întocmit în urma verificărilor efectuate în legătură cu cererea sa de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale.
Mai mult, faptul însuşirii raportului este consecinţa opţiunii exprimate de membrii C.S.M. care nu poate fi cenzurată, aceştia putând fie să procedeze la respingerea sa, fie la admiterea în parte, în condiţii echivalente.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate
Faţă de argumentele mai sus analizate Înalta Curte constată că prezenta contestaţie nu este întemeiată nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor de mai sus, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 492 din 10 aprilie 2014 a Plenului C.S.M., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 3818/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
