ICCJ. Decizia nr. 3788/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3788/2014
Dosar nr. 7107/2/2012
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7107/2/2012, revizuentul A.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, revizuirea Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10849/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7261/2/2012, A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, revizuirea Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10849/2/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin Încheierea din data de 30 octombrie 2012 a fost admisă excepţia de conexitate, dispunându-se conexarea Dosarului cu numărul 7261/2/2012 la Dosarul cu numărul 7107/2/2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice.
A respins cererile de revizuire principală şi conexă, formulate de către revizuentul A.D., ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, mai întâi, că la data formulării acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ, 9 noiembrie 2010, dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, erau în vigoare, astfel încât revizuentul beneficiază de toate căile procesuale existente la data sesizării instanţei, nefiind posibilă restrângerea acestor drepturi procesuale după sesizarea instanţei.
Prin raportare la art. 148 din Constituţia României, coroborat cu faptul că la data sesizării instanţei de contencios administrativ dispoziţiile art. 21 alin. (2) erau în vigoare, excepţia de inadmisibilitate a fost respinsă ca neîntemeiată.
A mai reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10849/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse capetele de cerere privind anularea şi suspendarea Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, a Convenţiei privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006, a Actului adiţional la această Convenţie, precum şi capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice este neîntemeiată, întrucât în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3245 din 16 mai 2012 Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale a fost parte.
În continuare, instanţa de fond a constatat că revizuentul nu indică concret cazurile de încălcare a principiului priorităţii dreptului comunitar, ci redă întregul conflict juridic care a generat declanşarea acţiunii în contencios administrativ, reluând pe fond motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, făcând o critică de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, care putea fi făcută doar pe calea recursului.
Or, pe calea revizuirii trebuie indicate concret motive de revizuire care să reliefeze încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Pe de altă parte, din considerentele sentinţei recurate nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Prin urmare, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva Sentinţei civile nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, revizuentul A.D., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea cererii, recurentul a reiterat condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 teza I C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea au fost astfel dezvoltate şi în Dosarul cu numărul 7261/2/2012 şi Dosarul cu numărul 7107/2/2012.
A argumentat că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului şi că refuzul de a supune cenzurii actele administrative de sorginte ministerială, de a le suspenda şi anula, în caz de nelegalitate, reprezintă o încălcare a priorităţii dreptului comunitar, reluând aspectele de nelegalitate ale actelor administrative supuse examinării instanţei de contencios administrativ.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a argumentat, în esenţă, că aprecierea instanţei de fond asupra cererii de revizuire şi soluţionarea acesteia s-au realizat conform normelor care reglementează revizuirea şi că prima instanţă nu a reţinut existenţa unei incompatibilităţi între dreptul comunitar şi legislaţia internă, pentru a putea fi îndeplinită cerinţa impusă de lege în cazul revizuirii exercitate în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raţionamentul acesteia fiind temeinic şi legal.
La rândul său, prin întâmpinare, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că soluţia pronunţată de către instanţa de fond este temeinică şi legală şi a fost dată cu aplicarea corectă a legii, fiind motivată în fapt şi în drept.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidenţă în speţă şi susţinerile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată recursul nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
În speţă, se apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, raportat la dispoziţiile legale incidente.
Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 4 nu pot fi reţinute.
Această normă vizează ipoteza în care instanţa judecătorească pronunţă o hotărâre fără a avea nici o competenţă în acea problemă sau săvârşeşte acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând alte autorităţi, ipoteză care, în situaţia hotărârii recurate, nu se verifică.
Raportat la înscrisurile administrate în cauză, nu se poate aprecia nici că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6, anume "dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut", se constată că judecătorul fondului s-a pronunţat exclusiv cu privire la cererea şi argumentele recurentului, iar faptul că acesta este nemulţumit de considerentele expuse şi soluţia pronunţată, aşa cum rezultă din criticile expuse în cererea de recurs, nu poate atrage incidenţa motivului de recurs sus-menţionat.
Nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea sentinţei recurate, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care judecătorul fondului a prezentat în mod exhaustiv şi convingător aspectele de fapt şi de drept ce au dus la formarea convingerii sale.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că recurentul critică, în realitate, calificarea dată, de către instanţa de fond, argumentelor sale şi respingerea acestora, aspecte care nu se încadrează în ipoteza normei sus-menţionate.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând interpretarea şi aplicarea greşită a legii, prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speţă, după examinarea riguroasă a susţinerilor recurentului şi a hotărârii ce face obiectul cererii de revizuire în care a fost pronunţată sentinţa atacată, Înalta Curte nu poate reţine elemente privind încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar.
Nu se poate reproşa instanţei de fond lipsa rolului activ, în condiţiile în care aceasta a acţionat în cadrul impus de normele care reglementează procedura revizuirii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 6114 din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 3784/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3792/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
