ICCJ. Decizia nr. 3817/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3817/2014
Dosar nr. 241/35/2013
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 146/CA/2013, P.I. din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul T.S. pentru anularea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de pârâta A.N.A.F.
Instanţa de fond a constatat legalitatea actului administrativ întocmit de agenţia pârâtă cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, în care a deţinut atât calitatea de primar al comunei C., judeţul Bihor, cât şi calitatea de administrator al SC R. SRL.
Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat pe situaţia de fapt, necontestată de reclamant şi pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevăd că, funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de administrator la societăţile comerciale.
Apărarea reclamantului că prin verificarea perioadei 16 iunie 2008-5 februarie 2010 a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile noi a fost respinsă ca nefondată de judecătorul fondului, cu motivarea că, agenţia pârâtă avea atribuţii de verificare a incompatibilităţilor şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, întrucât fapta imputată a fost reglementată prin Legea nr. 161/2003, care instituia obligaţia celui aflat în incompatibilitate de a remedia situaţia în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie, astfel că prin raportul de evaluare nu s-a aplicat o lege nouă la o situaţie juridică născută anterior datei la care a intrat în vigoare.
În acest sens, a fost avută în vedere şi Decizia nr. 316/2013 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a constatat că Legea nr. 176/2010, în ansamblul ei, este constituţională şi că, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri investite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică, a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 146/CA/2013, P.I. din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul T.S. în condiţiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului a fost invocat motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Prima critică formulată în recurs se referă la concluzia instanţei de fond privind atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate de verificare a incompatibilităţilor şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, susţinându-se că a fost încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile noi, potrivit căruia o lege se aplică numai acelor situaţii juridice ivite în fapt după data la care a intrat în vigoare, fără a se aplica faptelor, situaţiilor sau actelor juridice anterioare.
Chiar dacă art. 11 din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decurs de trei ani după încetarea acestora, recurentul a arătat că trebuia avut în vedere principiul neretroactivităţi legii civile, deoarece dacă s-ar admite că o nouă procedură de evaluare poate fi extinsă unor fapte sau situaţii juridice existente anterior intrării în vigoare a legii, se extind limitele temporale ale procedurii de evaluare şi pentru trecut.
Cea de-a doua critică din recurs se referă de asemenea la interpretarea dată principiului neretroactivităţii legii civile noi din perspectiva modului în care Agenţia Naţională de Integritate a aplicat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, arătându-se că evaluarea efectuată este caducă din punct de vedere al efectelor, întrucât starea de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei la data de 20 septembrie 2012.
Recurentul a reiterat opinia susţinută şi la instanţa de fond potrivit căreia, raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate nu poate produce nici un efect juridic la data întocmirii, pentru că se referă la un mandat trecut şi la o cauză de incompatibilitate care a încetat.
Ultima critică formulată de recurent vizează constatarea existenţei unui conflict de interese pe perioada deţinerii funcţiei de administrator la SC R. SRL şi exercitării funcţiei de primar al comunei C., judeţul Bihor şi în dezvoltarea acestei critici, s-a susţinut că inspectorii de integritate nu au reţinut un asemenea conflict în procedura de evaluare declanşată ca urmare a sesizării primite de la Consiliul Naţional de Soluţionarea Contestaţiilor cu privire la posibile stări de conflicte de interese.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că, în general, se permite desfăşurarea de activităţi suplimentare, în condiţiile în care activităţile desfăşurate nu determină apariţia unui conflict de interese cu funcţia publică deţinută.
3. Apărările intimatei
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul nu a dovedit motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea hotărârii instanţei de fond.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu din 26 mai 2014, completul filtru a constatat faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentului T.S. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivului de casare invocat
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că sunt nefondate toate argumentele care au fost invocate de recurent.
Prin hotărârea instanţei de fond a fost respinsă acţiunea în anulare şi a fost menţinut raportul de evaluare din 13 iunie 2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant T.S. în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, când a deţinut simultan funcţia de primar al comunei C., judeţul Bihor şi calitatea de administrator la SC R. SRL, încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Legalitatea actului de evaluare întocmit de agenţia intimată a fost constatată în mod corect de prima instanţă şi în raport cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile noi, nefiind întemeiată susţinerea recurentului-reclamant că s-ar fi aplicat o lege nouă la o situaţie juridică anterioară datei la care a intrat în vigoare acea lege.
Lipsa de temei juridic a acestei apărări rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care au prevăzut expres că, activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite/existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
Din analiza documentelor depuse la dosar rezultă că primul mandat al recurentului-reclamant de primar al comunei Chislaz, Judeţul Bihor a fost validat la data de 16 iunie 2008, potrivit sentinţei civile nr. 554/2008 a Judecătoriei Marghita pentru legislatura 2008-2012, iar cel de-al doilea mandat a început în 2012 şi deci activitatea acestuia a fost corect evaluată pentru întreaga perioadă de exercitare a demnităţii publice în baza Legii nr. 176/2010, ca urmare a sesizării din data de 20 septembrie 2012.
În consecinţă, nu se poate reţine că raportul de evaluare din 13 iunie 2013 a fost întocmit cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, în condiţiile în care aplicarea de către inspectorii de integritate a prevederilor Legii nr. 176/2010 a produs efecte numai pentru viitor şi nu pentru trecut.
Această concluzie se impune în cauză cu atât mai mult cu cât se constată că normele de drept material avute în vedere la întocmirea raportului contestat sunt cele cuprinse în Legea nr. 161/2003, care a reglementat în art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 alin. (3) atât starea de incompatibilitate reţinută în cazul recurentului-reclamant, cât şi obligaţia pe care o avea acesta de a remedia o astfel de situaţie în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.
Susţinerea recurentului-reclamant că raportul de evaluare din 13 iunie 2013 nu poate produce efecte juridice pentru că s-a avut în vedere o cauză de incompatibilitate care a încetat este nefondată, constatându-se că, starea de incompatibilitate a existat în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010, când au fost deţinute simultan funcţia de primar şi calitatea de administrator la SC R. SRL
Pentru încetarea stării de incompatibilitate, în condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant avea posibilitatea să renunţe la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.
Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a acestei obligaţii este sancţionată, conform dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 prin încetarea de drept a mandatului de ales local, constatată prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale, care poate fi sesizat de orice persoană.
La data validării primului său mandat de primar al comunei C., Judeţul Bihor, recurentul-reclamant avea deja calitatea de administrator al SC R. SRL, aflându-se într-o stare de incompatibilitate care nu a încetat în cel mult 15 zile de la alegerea în funcţie, astfel cum se prevede în art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Ultima critică din recurs va fi respinsă ca fiind lipsită de relevanţă, întrucât inexistenţa unui conflict de interese nu poate constitui o cauză de încetare sau de înlăturare a stării de incompatibilitate, care are un alt regim juridic.
Prin raportul de evaluare dedus judecăţii s-a constatat existenţa unei stări de incompatibilitate în condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ceea ce reprezintă o situaţie juridică distinctă de conflictul de interese, definit în art. 70 din aceeaşi lege ca fiind situaţia în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat în mod corect legalitatea raportului de evaluare din 13 iunie 2012 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant în perioada 16 iunie 2008-5 februarie 2010 şi nefiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.S. împotriva sentinţei nr. 146 din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4009/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3819/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
