ICCJ. Decizia nr. 4009/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4009/2014
Dosar nr. 60/64/2012
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 230/F din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A.M. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba şi, în consecinţă, a anulat Notificările nr. 294 din 13 septembrie 2011 şi nr. 22798 din 06 decembrie 2011, emise de cel din urmă pârât, precum şi Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, emisă de prima pârâtă, obligând pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba şi lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit; de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de finanţare este nelegală şi a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii celorlalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba, se constată că acest pârât este emitent a două dintre actele administrative atacate în prezenta cauză, astfel că, în materia contenciosului administrativ, fiind vorba despre o instituţie care emite astfel de acte, lipsa personalităţii juridice nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii condiţiilor de a avea capacitate procesuală.
Pentru aceste motive, excepţia mai sus analizată va fi respinsă.
Referitor la tardivitatea formulării plângerii prealabile împotriva Notificării privind refuzul la plată, se constată că este vorba despre Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011 prin care C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a comunicat reclamantei că, în baza adresei A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011, s-a luat decizia de respingere a cererii de plată.
Astfel cum s-a reţinut anterior, chiar dacă înscrisurile emanate de la reclamantă ce poartă nr. 1 din 30 septembrie 2011 şi nr. 1 din 07 octombrie 2011, nu au o dovadă de înregistrare, adresa emisă de A.P.D.R.P. din 22 noiembrie 2011, face dovada înregistrării acestora la datele menţionate. În conţinutul acestor contestaţii se face referire la Notificarea nr. 294/2011, iar motivele invocate privesc aspectele menţionate prin această notificare şi motivele care au condus la respingerea cererii de plată.
În consecinţă, Notificarea nr. 294/2011 emisă de C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a fost contestată în termenul legal, invocarea tardivităţii formulării plângerii prealabile nefiind întemeiată.
Referitor la Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P., se constată că prin conţinutul acesteia a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Notificării privind încetarea contractului de finanţare şi a refuzului de plată, astfel că, împotriva acesteia nu se impune formularea unei noi contestaţii. Acest act a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibil de a face obiectul parcurgerii unei noi proceduri prealabile.
Ca urmare, excepţia lipsei procedurii prealabile, vizând ambele motive anterior analizate, va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se constată că reclamanta şi-a precizat primul petit al acţiunii, în sensul că a solicitat anularea Notificărilor nr. 294/2011, nr. 22789/2011 şi nr. 293/2012, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a unui act administrativ şi cea privind acordarea de despăgubiri ca urmare a anulării actului administrativ, sunt admisibile.
Însă, tot prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează obiectul cererii de chemare în judecată în contencios administrativ, instanţa constată că petitul privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de finanţare este nelegală, nu se circumscrie situaţiilor prevăzute de textul de lege menţionat.
În consecinţă, acest capăt de cerere va fi respins ca inadmisibil, iar cu privire la celelalte capete de cerere, excepţia inadmisibilităţii va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamanta a solicitat anularea a trei acte administrative, respectiv, notificarea refuzului la plată, notificarea rezilierii contractului de finanţare şi notificarea răspunsului la contestaţia formulată împotriva primelor două.
De asemenea, s-a mai solicitat, prin acţiunea formulată, precizată şi completată:
- obligarea în solidar a pârâţilor, la decontarea ajutorului nerambursabil în sumă de 749.000 lei reprezentând 70% din valoarea eligibilă a bunului achiziţionat în valoare de 1.070.000 lei conform contractului de finanţare, cu dobânzile aferente stabilite la nivelul celor plătite de societate la Banca C. pentru creditul în sumă totală de 412.734,00 lei, preluat cu contractul de credit ca urmare a executării nejustificate, nelegale a scrisorii de garanţie nr. 32 din 10 februarie 2010 în valoare de 247.641,00 lei şi nr. 22 din 28 mai 2009 în valoare de 165.093,00 lei, de restituire a avansului începând cu data executării respectivelor scrisori şi până la data efectivă a plăţii, la nivelul dobânzii legale pentru suma de 336.266,00 lei, reprezentând diferenţa dintre valoarea ajutorului nerambursabil de 749.000 lei şi cea a creditului preluat în sumă de 412.734,00 lei, ca urmare a executării celor două scrisori de garanţie;
- obligarea în solidar a pârâţilor la restituirea sumei de 41.273,40 lei, reprezentând 10% din valoarea scrisorilor de garanţie bancară nr. 32 din 10 februarie 2010 şi nr. 22 din 28 mai 2009, executate de pârâta A.P.D.R.P. pentru recuperarea avansului acordat, conform contractului de finanţare cu dobânzile aferente acestei sume la nivelul practicat de C. Bank, conform contractului de credit pe care reclamanta l-a încheiat cu această unitate bancară;
- obligarea pârâtei A.P.D.R.P. la despăgubiri în sumă de 41.27,34 lei reprezentând comisioanele suplimentare de 1% plătite de societate pentru prelungirea cu 6 luni a valabilităţii scrisorilor de garanţie bancară, ramase neutilizate şi returnate în forma lor iniţială, de către pârâta A.P.D.R.P.;
- obligarea pârâţilor la plata de daune interese pentru câştigul nerealizat-profitul brut prevăzut în proiect raportat la cursul trimestrial al BNR, aferent fiecărui trimestru, ca urmare a faptului că nedecontarea la timp a ajutorului nerambursabil a împiedicat societatea să desfăşoare activitatea din proiect, potrivit dreptului comun;
- actualizarea sumelor de mai sus prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plăţii raportată la data cursului din contractul de finanţare;
- obligarea pârâţilor la returnarea sumei de 14.071,12 lei reprezentând 2% din valoarea ajutorului financiar nerambursabil plătit pentru prelungirea termenului de execuţie, cu dobânzile legale aferente de la data de 06 aprilie 2011 până la data plăţii;
- obligarea pârâţilor la plata sumei de 650 lei reprezentând comision de executare al scrisorii de garanţie bancară nr. 327 din 26 octombrie 2009, cu dobânzile legale aferente de la data executării scrisorii de garanţie bancară până la data efectivă a plăţii;
- obligarea la actualizarea sumelor de la petitul 1 prin convertirea lor în euro la cursul euro/leu din contract şi plata acestora în lei la cursul euro/leu din data plăţii prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plăţii;
Adresa prin care D.L.A.F. sesizează A.P.D.R.P. În legătură cu Nota de control privind contractul de finanţare încheiat cu societatea reclamantă, nu poartă data de înregistrare nr. 216 din 29 iulie 2011. Această dată este utilă pentru stabilirea actelor normative care se aplică în situaţia procedurii controlului şi recuperării fondurilor comunitare. De altfel, în adresa menţionată, D.L.A.F. face vorbire despre O.G. nr. 79/2003 şi, chiar dacă la data emiterii actelor administrative contestate, acest act normativ era abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011, conform art. 66 din această ordonanţă de urgenţă, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 şi ale H.G. nr. 1510/2003 privind aprobarea Normelor metodologice la O.G. nr. 79/2003.
Astfel, în succesiunea cronologică a evenimentelor, adresa emisă de A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011 este anterioară cererii de plată depusă de reclamantă la data de 31 august 2011.
La data de 13 septembrie 2011 a fost întocmită de către pârâtul C.R.P.D.R.P. Nota de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control nr. 16334 şi tot la aceeaşi dată, pârâtul menţionat a emis Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, prin care a comunicat reclamantei că, în baza adresei A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011, prin care s-a solicitat să se demareze acţiunea de reziliere a contractului de finanţare, s-a luat decizia de respingere a cererii de plată.
Aspectele la care se face referire prin adresa menţionată au fost preluate din Nota de control a D.L.A.F., care nu conţine date calendaristice ale efectuării controlului şi, implicit, ale constatărilor făcute, singurele date concrete fiind cele referitoare la procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. Braşov la data de 31 mai 2011.
Astfel cum s-a arătat şi anterior, în Nota de control a D.L.A.F. se menţionează că A.P.D.R.P., în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare şi a cofinanţării aferente urmează să verifice aspectele prezentate, conţinute în actul de control şi să ia măsurile necesare pentru identificarea neregulilor şi constatarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli precum şi recuperarea sumelor reprezentând creanţe bugetare rezultate din nereguli.
Însă, la data de 13 septembrie 2011, C.R.P.D.R.P. 7 Alba Iulia emite refuzul la plată, iar sub nr. 22798 din 06 decembrie 2011, Notificarea beneficiarului privind încetarea contractului de finanţare prin care s-a comunicat societăţii reclamante că, în conformitate cu art. 8(1) din Contractul Cadru, art. 11(3) din Anexa I la Contractul de finanţare şi art. 1270 C. civ., prin Nota nr. 22649 din 02 noiembrie 2011, s-a aprobat încetarea Contractului de finanţare.
Prin aceeaşi notificare, s-a adus la cunoştinţa beneficiarului faptul că această comunicare a încetării contractului s-a realizat având în vedere Nota de control nr. 7/216/2011 emisă de D.L.A.F. şi ţinând cont de Adresele A.P.D.R.P. nr. 20.037 din 25 august 2011 şi nr. 27.487 din 28 noiembrie 2011 înregistrate la C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba Iulia, prin care această instituţie a fost înştiinţată să demareze acţiunea de reziliere a contractului întrucât beneficiarul nu a respectat clauzele contractului de finanţare.
Urmare a contestaţiei formulată de reclamantă nr. 1 din 08 decembrie 2011, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 28523 din 08 decembrie 2011, împotriva Notificării privind încetarea Contractului de finanţare şi a refuzului de plată a tranşei I, A.P.D.R.P. a emis Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, prin care s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
La data de 23 septembrie 2011 a fost emisă Decizia nr. 489 de către D.G.F.P. Braşov, privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă, prin care s-au desfiinţat actele administrativ fiscale pe baza cărora s-au stabilit o serie de aspecte prin Nota de control a D.L.A.F., aspecte preluate drept nereguli şi de către pârâtul C.R.P.D.R.P. în Nota de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control nr. 16334 din 13 septembrie 2011.
Deşi s-a pus în vedere pârâţilor să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii fiecăruia dintre actele administrative atacate, nu a fost identificat vreun act emis de pârâta A.P.D.R.P., în calitate de parte cocontractantă în contractul de finanţare a cărei reziliere a fost notificată reclamantei, prin care această pârâtă să dispună în legătură cu rezilierea contractului. Conform art. 11 alin. (3) din contract, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea contractului, precum şi în situaţia în care constată că cele declarate pe propria răspundere de către beneficiar nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii.
Chiar dacă această constatare poate fi delegată, în condiţiile legii, încetarea valabilităţii contractului, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, nu poate fi realizată decât de autoritatea contractantă.
În legătură cu motivele de încetare a valabilităţii contractului, mai sus expuse, se constată că, pe de o parte, aspectele de natură contabilă reţinute prin Nota de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control nr. 16334 din 13 septembrie 2011, şi-au pierdut suportul probatoriu prin desfiinţarea Raportului de inspecţie fiscală prin care acestea au fost constatate de organele de inspecţie fiscală, iar pe de altă parte, nu s-a procedat la constatarea unei/unor nereguli potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 şi a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ. Această constatare este pe larg reglementată de actele normative menţionate, simpla întocmire a unei Note de către Centru nefiind în măsură să acopere reglementările legale.
Desfiinţarea ulterioară a raportului de inspecţie fiscală avut în vedere de D.L.A.F. la controlul efectuat, confirmă faptul că este necesară realizarea unei constatări proprii a autorităţii contractante a neregulilor şi nicidecum, preluarea constatărilor altor instituţii publice. De altfel, chiar D.L.A.F., în sesizarea A.P.D.R.P., arată că aceasta din urmă va verifica şi va constata dacă aspectele semnalate constituie neregulă în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003.
În Capitolul II1 al O.G. nr. 79/2003 intitulat "Responsabilităţile şi obligaţiile autorităţilor competente cu constatarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli şi ale altor autorităţi cu competenţe de control al modului de gestionare a fondurilor comunitare", nu există vreo dispoziţie care să dea în competenţa D.L.A.F. activitatea de constatare a neregulilor, fiind prevăzută doar obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare şi a Serviciului Inspecţia modului de constituire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul Inspecţiei Generale - Ministerul Economiei şi Finanţelor, de a sesiza de îndată D.L.A.F. în cazul descoperirii unor indicii privind posibile fraude.
Această modalitate de reziliere a unui contract de finanţare, dată cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior analizate, în condiţiile în care pârâta A.P.D.R.P., în calitate şi de organ de soluţionare a contestaţiei, nu a procedat la solicitarea documentelor pe baza cărora D.L.A.F. a întocmit nota de control şi, ca urmare, nu a procedat nici la o primă constatare a neregulilor cel puţin în faza de soluţionare a contestaţiei, conduce la o vătămare a reclamantei ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea celor trei acte atacate.
Referitor la notificarea refuzului de plată, este evident din conţinutul acesteia, că motivul l-a constituit iminenta reziliere a contractului, astfel că şi acest act se impune a fi anulat.
Ca urmare, anularea notificării rezilierii contractului de finanţare se datorează motivelor mai sus invocate constând în calitatea instituţiei care a emis notificarea şi lipsa unui suport probatoriu prin prisma situaţiilor prevăzute de art. 11(3) din contractul de finanţare.
Notificarea privind refuzul la plată va fi, la rândul său, anulată, tocmai pentru că motivul expus în conţinutul acesteia este iminenţa rezilierii contractului de finanţare.
Acest fapt nu conduce însă automat la admiterea cererii de plată şi la decontarea ajutorului nerambursabil, instanţa neputându-se substitui organului cu competenţe în acest sens, decât în măsura verificării refuzului exprimat de autoritate. În prezenta cauză, limitele verificării sunt clar stabilite, astfel că, în situaţia în care notificarea rezilierii este anulată, C.R.P.D.R.P. urmează să procedeze la o nouă analiză a cererii de plată.
Anularea notificării de reziliere a contractului nu conduce la repunerea părţilor în situaţia anterioară, întrucât revine autorităţii contractante obligaţia de a proceda la stabilirea situaţiei în care fiecare dintre părţile din contract şi de a lua măsurile ce se impun.
Restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanţie bancară nu poate fi consecinţa anulării notificării rezilierii contractului de finanţare, executarea scrisorilor de garanţie realizându-se în baza unor notificări neatacate în prezenta cauză, a căror analiză sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, nu poate fi efectuată în lipsa sesizării instanţei.
Pentru toate aceste motive, se impune respingerea restului pretenţiilor ce au legătură cu decontarea ajutorului nerambursabil şi executarea scrisorilor de garanţie bancară.
Sub aspectul daunelor interese solicitate de reclamantă, se constată că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, urmând ca cererea să fie respinsă.
Raportat la admiterea în parte a acţiunii şi la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., pârâţii vor fi obligaţi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, urmând ca restul cheltuielilor de judecată solicitate să fie respinse.
2. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A.M. SRL şi pârâta Agenţia de Plăţi şi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, devenită Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2014.
Recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă, pentru următoarele motive:
1. În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba.
A.P.D.R.P. este instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care funcţionează în baza prevederilor O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, având în structură opt Centre regionale de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, fără personalitate juridică, care îşi au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare, constituite în temeiul Legii nr. 315/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere dispoziţiile art. 4 şi art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. şi cu cele ale art. 187 şi art. 193 C. civ., în cauza de faţă nu poate deţine calitate procesuală pasivă decât Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
2. În mod greşit instanţa de fond a interpretat şi a aplicat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în soluţionarea excepţiei lipsei plângerii prealabile.
Prin Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Alba Iulia a informat reclamanta cu privire la respingerea cererii de plată formulată de aceasta din urmă, motivat de neeligibilitatea cheltuielilor supuse decontării.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Notificării privind încetarea contractului de finanţare, precum şi împotriva Notificării privind refuzul la plată al tranşei I în data de 08 decembrie 2011, aceasta fiind înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 28523 din 08 decembrie 2011.
În raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, se constată că, în ceea ce priveşte Notificarea privind refuzul la plată al tranşei I, procedura prealabilă este tardiv îndeplinită, depăşindu-se termenul de 30 de zile impus de Legea contenciosului administrativ.
3. Instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi a aplicat dispoziţiile legale incidente speţei şi totodată, a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, A.P.D.R.P. a emis actele administrative anulate prin soluţia pronunţată, având în vedere propriile constatări, ca urmare a verificărilor efectuate de experţii din cadrul instituţiei.
A.P.D.R.P. a procedat la efectuarea verificărilor în ceea ce priveşte cererea de plată nr. 1 formulată de către beneficiarul SC A.M. SRL, aceasta fiind, în primul rând, o condiţie esenţială impusă prin Contractul de finanţare şi prin Manualul de Autorizare Plăţi aferent Măsurii 312.
Beneficiarului i se va acorda finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în Contractul de finanţare, cheltuielile fiind eligibile numai în condiţiile în care respecte aceşti termeni şi condiţii.
Astfel, pentru fiecare tranşă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoţit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv, ca acestea respectă dispoziţiile legale aplicabile, de la care părţile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voinţă.
În speţa de faţă, în urma verificării documentare şi pe teren a cererii de plată nr. 1 depusă de către beneficiar, au fost constatate o serie de nereguli cât şi faptul că, investiţia nu era deloc implementată, motiv pentru care, a fost emisă Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011 cu privire la refuzul plăţii şi ulterior, Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de finanţare.
Notificarea de reziliere a contractului de finanţare a avut ca motiv principal faptul că stadiul fizic de realizare a proiectului propus era la data de 23 martie 2011, zero, acesta nefiind dezvoltat/implementat.
Prin urmare, independent de constatările D.L.A.F. din Nota de control transmisă A.P.D.R.P., având în vedere rezultatul verificării documentare şi pe teren a cererii de plată nr. 1, se impunea, potrivit reglementărilor legale şi Contractului de finanţare, refuzul plăţii şi rezilierea contractului intervenit între părţi.
Mai mult, constatările D.L.A.F. privind procedura de achiziţii desfăşurată de reclamantă, confirmă că refuzul la plată exprimat prin Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, este unul justificat.
În susţinerea cererii de recurs, reclamanta SC A.M. SRL a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
1. Instanţa de fond în mod greşit a constatat că petitul privind nelegalitatea măsurii de încetare/reziliere a Contractului de finanţare, nu se circumscrie situaţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la textul de lege menţionat şi la considerentul instanţei potrivit căreia, "cererea de anulare a unui act administrativ şi cea privind acordarea de despăgubiri ca urmare a anularii actului administrativ sunt admisibile", prima instanţă a dezvoltat considerente contradictorii, care în mod inerent, conduc la o dezlegare greşită a cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
2. În mod greşit instanţa de fond a respins petitul principal şi restul pretenţiilor formulate în cauză, de esenţa acţiunii fiind obligarea pârâţilor la plata ajutorului financiar contractat în baza Contractului de finanţare, celelalte petite fiind subsecvente acestui capăt de cerere.
Procedând în acest mod, instanţa a lăsat spre rezolvare petitul principal la latitudinea pârâţilor, în condiţiile în care, este evident, că urmare a anulării Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 şi nr. 22798 din 06 decembrie 2011, trebuia să se dispună obligarea pârâţilor la plata ajutorului financiar contractat, precum şi la repararea prejudiciilor cauzate prin emiterea notificărilor anulate.
3. Prima instanţă nu a ţinut cont de forţa obligatorie a contractelor (art. 969 C. civ.), precum şi de regula prevăzută de art. 970 C. civ. şi nu a dispus în consecinţă, astfel cum s-a solicitat prin acţiunea dedusă judecăţii, precizată.
4. Precizarea adusă în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară, nu poate avea semnificaţia înlăturării tuturor efectelor contractuale deja produse ci numai a acelora care contravin însăşi raţiunii şi obiectului Contractului de finanţare în discuţie.
Lăsarea acestei chestiuni la latitudinea pârâţilor echivalează cu refuzul de a tranşa fondul litigiului şi de a obliga pârâţii la executarea contractului, prin efectuarea plăţilor prevăzute de acesta, la plata accesoriilor şi a contravalorii daunelor provocate prin emiterea de acte administrative nelegale, desfiinţate chiar de către instanţă.
5. Referitor la considerentele instanţei privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării de către pârâţi a scrisorilor de garanţie bancară, instanţa de fond a fost în eroare, întrucât nu s-a solicitat restituirea întregii sume executate ci numai a diferenţei între suma primită şi cea executată, respectiv 10% din valoare cu accesoriile aferente, considerentele instanţei având ca efect aplicarea greşită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
6. În mod greşit instanţa de fond a reţinut că daunele interese solicitate nu au fost probate. Proba acestora se regăseşte în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv, contractul de credit, adresa emisă de Banca C., publicaţiile B.N.R. privind dobânda legală şi situaţia referitoare la modul de calcul al sumelor aferente petitelor 1 - 8.
7. În susţinerea pretenţiilor, recurenta învederează că asemenea pretenţii au fost admise în practica europeană în materie şi se regăsesc atât în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în jurisprudenţa instanţelor naţionale (deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2642/2011 şi nr. 875/2009).
3. Apărările formulată de reclamanta SC A.M. SRL
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta SC A.M. SRL a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, ca nefondat.
Reclamanta a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a motivelor de recurs privind greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiilor lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba şi lipsei plângerii prealabile, precizând că ambele excepţii au fost în mod legal soluţionate de către instanţă.
În ceea ce priveşte criticile formulate de pârâtă pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că sunt neîntemeiate, reiterând, în esenţă, argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale
Critica recurentei-pârâte cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba, este neîntemeiată.
În mod corect prima instanţă a respins excepţia analizată, constatând că pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba este emitent a două dintre actele administrative contestate în cauză, nefiind necesar ca structura administrativă pârâtă să aibă personalitate juridică pentru a sta în judecată pentru actele administrative care emană de la aceasta.
În materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea de drept administrativ", care conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiţie acelor organe ale autorităţii publice care emit acte de drept administrativ pe baza unei competenţe proprii sau au obligaţii proprii, derivate direct din lege.
De asemenea, susţinerile recurentei privind modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei plângerii prealabile, în ceea ce priveşte Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, nu pot fi primite.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond, rezultă că împotriva Notificării nr. 294 din 13 septembrie 2011, reclamanta a formulat plângerea prealabilă cu nr. 1 din 30 septembrie 2011 şi ulterior, a revenit cu adresa nr. 1 din 07 octombrie 2011, ambele înregistrate la autoritatea publică pârâtă la datele menţionate, conform adresei nr. 17.014 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, fiind respectat termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte criticile formulate pe fondul pricinii de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate, constatând că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în speţă, în raport de elementele de fapt ale cauzei, care nu au fost supuse unei analize coroborate faţă de întregul material probator administrat de părţi.
Astfel, se reţine că între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă şi societatea reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare din 23 septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum 703.556 lei, pentru realizarea proiectului intitulat "Achiziţie utilaje performante pentru producţia de ferestre din lemn masiv triplustratificat în comuna Feldioara, jud. Braşov".
Potrivit dispoziţiilor art. 5 (2) din Contractul de finanţare, "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenţie, depuse de beneficiar şi însoţite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerinţelor Autorităţii Contractante, prezentate în instrucţiunile de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".
În conformitate cu prevederile Contractului de finanţare, ulterior verificării documentelor justificative pentru fiecare tranşă de plată solicitată a fi decontată de către beneficiar, se desfăşoară de către A.P.D.R.P. şi o vizită în teren, în vederea verificării aspectelor cuprinse în documentaţia depusă de beneficiar.
În speţă, în urma verificării documentare a cererii de plată nr. 1, depusă de reclamantă şi înregistrată sub nr. 189 din 11 septembrie 2011, O.J.P.D.R.P. Braşov a constatat o serie de nereguli, solicitând acesteia clarificarea neconcordanţelor şi completarea documentelor justificative.
Conform procedurii, dosarul de plată a fost înaintat la Centrul Regional 7 Alba, care în urma analizării acestuia, a emis Notificarea cu privire la refuzul plăţii nr. 294 din 13 septembrie 2011.
Ulterior, în urma verificării pe teren efectuate de către experţii pârâtei, care au constatat că proiectul propus nu a fost implementat, a fost transmisă reclamantei Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de finanţare.
Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 8 (1) din Contractul-cadru şi art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare, constatându-se nerespectarea de către reclamantă a clauzelor Contractului de finanţare.
Conform prevederilor art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare, "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contratului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declarată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii/Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti."
Astfel, în data de 12 septembrie 2009, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru centrul de comandă numerică specializat pentru producţia de ferestre şi presă rame hidraulică.
La data de 27 octombrie 2009, reclamanta a depus la O.J.P.D.R.P. Braşov, cererea de plată a avansului nr. 1, ce a fost aprobată de pârâtă, beneficiarul încasând suma de 295.454,54 lei cu titlu de avans.
Deşi începând cu data de 27 octombrie 2009, reclamanta a avut posibilitatea să achiziţioneze utilajul care făcea obiectul proiectului, s-a constatat că până la 11 septembrie 2011, data înregistrării la O.J.P.D.R.P. Braşov a cererii de plată nr. 1, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, atât din punct de vedere al încheierii contractului cu furnizorul, cât şi din punct vedere financiar, prin încasarea avansului.
În condiţiile arătate, la data de 23 martie 2011, stadiul fizic de realizare a proiectului era zero, fiind depăşit termenul de execuţie a investiţiei, care, potrivit art. 2.1 din Contractul-cadru, era de 24 de luni de la data semnării contractului.
De asemenea, constatările efectuate de D.L.A.F. cu privire la procedura de achiziţie desfăşurată de reclamantă s-au adăugat verificărilor proprii efectuate de pârâtă şi au confirmat legalitatea emiterii Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 şi nr. 22798 din 06 decembrie 2011.
În acest sens, prin Nota de control nr. 7/216/2011 întocmită de D.L.A.F., s-a reţinut că bilanţul simplificat şi contul de profit şi pierderi, anexate la cererea de finanţare depusă de reclamantă, constituie documente inexacte, care nu oferă o imagine reală a poziţiei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Referitor la procedura de achiziţie desfăşurată de reclamantă, s-a constatat nerespectarea criteriului de selecţie pentru declararea ofertantului câştigător şi întocmirea incompletă a unor înscrisuri în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice.
Concluziile cuprinse în Nota de control a D.L.A.F. au fost confirmate prin Raportul Final de caz emis de D.L.A.F., în care s-a reţinut că în implementarea proiectului au intervenit nereguli, astfel cum acestea sunt definite în art. 1 şi art. 5 din Regulamentul 2988/95.
Împrejurarea că raportul de inspecţie fiscală care a stat la investigaţiilor efectuate de D.L.A.F., a fost anulat prin Decizia nr. 489 din 23 septembrie 2011, emisă de D.G.F.P. Braşov în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă, nu este de natură a înlătura constatările cuprinse în Nota de control a D.L.A.F. şi în Raportul Final de caz emis de D.L.A.F., care nu au fost anulate.
Prin urmare, constatând nerespectarea de către reclamantă a condiţiilor impuse pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în temeiul prevederilor contractuale asumate de către ambele părţi, se reţine că, în mod legal, pârâta a procedat la întocmirea şi transmiterea către reclamantă a Notificării privind refuzul de plată a tranşei I şi a Notificării de reziliere a contractului.
Asupra recursului declarat de reclamanta SC A.M. SRL
Critica recurentei-pârâte vizând soluţia dată de instanţa de fond capătului de cerere privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea Contractului de finanţare este nelegală, este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot face obiectul judecăţii în contencios administrativ litigiile născute fie din emiterea sau încheierea, după caz, de către o autoritate publică a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Din această perspectivă, este evident că nu se circumscrie obiectului acţiunii în contencios administrativ capătul de cerere analizat, deoarece acţiunile în constatare (a refuzului şi a dreptului pretins) sunt admisibile numai în cazul în care nu există calea acţiunii în realizare (principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare).
Faţă de soluţia dată prin prezentul recurs primului petit al acţiunii deduse judecăţii, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, susţinerile recurentei-reclamante cu privire la temeinicia celorlalte capete de cerere ale acţiunii deduse judecăţii.
După cum s-a reţinut anterior, în urma constatărilor proprii ale pârâtei, rezultate din verificarea documentară şi pe teren a cererii de plată depuse de reclamantă, s-a constatat că aceasta nu a respectat condiţiile prevăzute în Contractul de finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 11 (3) din Anexa I la Contract, în mod legal au fost emise notificările contestate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanţie bancară, se reţine că, urmare a emiterii Notificării de refuz la plată şi a Notificării de reziliere a Contractului de finanţare, sumele solicitate la plată de către reclamantă, ulterior acordării avansului, nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, fiind legală măsura recuperării avansului acordat prin executarea scrisorilor de garanţie bancară.
Raportat la soluţia de respingere dată capetelor de cerere analizate şi în considerarea raportului de accesorialitate cu acestea, aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa solicitărilor de obligare a pârâţilor la plata celorlalte pretenţii subsecvente executării scrisorilor de garanţie bancară şi a daunelor interese.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta SC A.M. SRL, admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii în integralitate a acţiunii formulate de reclamantă.
Va menţine dispoziţiile sentinţei recurate, în privinţa soluţiilor date excepţiilor lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba, lipsei plângerii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge în integralitate acţiunea formulată de reclamantă.
Menţine dispoziţiile sentinţei recurate, în privinţa soluţiilor date excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi şi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba, lipsei plângerii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3979/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3817/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
