ICCJ. Decizia nr. 3905/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3905/2014
Dosar nr. 2733/3/2014
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 2733/3/2014 reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română şi Consiliul Judeţean Vrancea a solicitat suspendarea provizorie a aplicării rezultatelor licitaţiei de atribuire a Traseului 30 Focşani - Vâlcele - Câmpineanca pentru Programul de transport public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean aferent perioadei 1 ianuarie 2014 - 30 iunie 2019, ce urmează a fi efectuate în baza rezultatelor licitaţiei electronice desfăşurate în perioada 2 decembrie - 7 decembrie 2013, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei cu nr. 183/3/2014 a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect soluţionarea pe fond cererii de anulare a rezultatelor licitaţiei; suspendarea provizorie a licenţelor de traseu pentru Traseul nr. 30 Focşani - Vâlcele - Câmpineanca, emise către operatorii de transport declaraţi câştigători în baza rezultatelor licitaţiei electronice desfăşurate în perioada 2 decembrie - 7 decembrie 2013, până soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei cu nr. 6204/91/2013, având ca obiect soluţionarea pe fond a cererii de anulare a rezultatelor licitaţiei; pe perioada suspendării, desemnarea reclamantei SC V. SRL pentru a asigura efectuarea activităţii de transport persoane pe Traseul nr. 30 Focşani - Vâlcele - Câmpineanca, în calitate de vechi transportator şi totodată ca fiind unic operator care în prezent are drept de circulaţie pe acest traseu, conform hotărâri judecătoreşti existente.
Pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale, a lipsei calităţii procesuale pasive a ARR, a inadmisibilităţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Decizia nr. 4039 din 29 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că potrivit H.G. nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. şi potrivit art. 1, art. 2, art. 4 şi art. 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Rutiere Române, ARR este o instituţie publică centrală, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Transporturilor, care pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, la nivel central şi în teritoriu, poate avea în structura sa organizatorică agenţii şi puncte de control.
2.2. Prin Sentinţa nr. 2000 din 23 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind necompetenţa materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC V. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română Bucureşti şi Consiliul Judeţean Vrancea, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
La pronunţarea acestei soluţii, curtea a reţinut că actele a căror suspendare se solicită au fost emise în fapt de pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea şi ARR - Agenţia Vrancea, context în care se apreciază că raportul de drept administrativ s-a născut prin emiterea de către autorităţile administrative situate la nivel local, iar nu central astfel cum a pretins pârâta ARR, devenind aplicabilă prima teză a disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la actele administrative emise de autorităţile administrative locale pentru care legiuitorul a stabilit competenţa în prima instanţă în favoarea tribunalului ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă reclamanta a solicitat suspendarea provizorie a aplicării rezultatelor licitaţiei de atribuire a Traseului 30 Focşani - Vâlcele - Câmpineanca pentru Programul de transport public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean aferent perioadei 1 ianuarie 2014 - 30 iunie 2019 şi suspendarea provizorie a licenţelor de traseu pentru Traseul nr. 30 Focşani - Vâlcele - Câmpineanca, emise către operatorii de transport declaraţi câştigători în baza rezultatelor licitaţiei electronice desfăşurate în perioada 2 decembrie - 7 decembrie 2013.
Atribuirea traseelor se face electronic prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, dar datele sunt comunicate de Comisia paritară, iar ca utilizator apare Consiliul Judeţean ce organizează atribuirea electronică.
În cauză sunt vizate numai acte administrative emise de autorităţi publice judeţene, pentru că, deşi sunt părţi în litigiu, Autoritatea Rutieră Română şi Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională, nu se invocă anularea vreunui act care să fie emis de cele două autorităţi, care, de altfel, nici nu au posibilitatea de a emite acte în această materie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC V. SRL, Autoritatea Rutieră Română Bucureşti şi Consiliul Judeţean Vrancea în favoarea Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3904/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3906/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
