ICCJ. Decizia nr. 4192/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4192/2014
Dosar nr. 1076/54/2013
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1076/54/2013, reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu pârâtul D.G.F.P. OLT, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. F/OT/373 din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.
În motivarea cererii, a susţinut că prin Decizia de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 574 din 26 iunie 2013, s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale de 1.088.909 lei, reprezentând: 937.764 lei - diferenţă T.V.A., 70.615 lei - dobânzi diferenţă T.V.A. şi 105.514 lei - penalităţi de întârziere diferenţă T.V.A.
Reclamanta a arătat că datorită domeniului său de activitate principal, respectiv „turnarea metalelor neferoase uşoare - cod Caen" şi a celui secundar „cultura cerealelor - cod Caen", lunar solicită organelor fiscale rambursarea T.V.A. deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea acestor activităţi, combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziţii utilaje şi alte cheltuieli curente, având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât şi sămânţa necesară culturii de cereale sunt supuse măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc.
S-a mai arătat că livrările de produse rezultate din prelucrarea deşeurilor, cât şi a cerealelor sunt supuse aceloraşi măsuri de simplificare prevăzute de art. 160 C. fisc., respectiv pentru acestea se aplică taxarea inversă, iar în urma cererilor de rambursare, sumele de rambursat au fost compensate cu obligaţiile fiscale pe care societatea le datora bugetului de stat, controlul efectuându-se de cele mai multe ori, ulterior.
Prin sentinţa nr. 303 din 6 august 2013, Curtea de Apel Craiova a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC P.N. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. OLT şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F/OT/420 din 26 iunie 2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a actelor administrativ-fiscale.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente.
Referitor la prima condiţie - existenţa unui caz bine justificat, în sensul existenţei unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanţa a apreciat că, deşi în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ-fiscal, motivele invocate de reclamantă sunt de natură a ridica semne de întrebare cu privire la temeinicia Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F/OT/420 din 26 iunie 2013.
S-a reţinut că reclamanta are ca domeniu de activitate principal, „turnarea metalelor neferoase uşoare - cod Caen" şi ca domeniu secundar „cultura cerealelor - cod Caen", şi solicită lunar organelor fiscale rambursarea T.V.A. deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea acestor activităţi (combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziţii utilaje şi alte cheltuieli curente), având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât şi cele necesare culturii de cereale sunt supuse măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 din C. fisc.
A mai reţinut instanţa că, analizînd în ansamblu apărările invocate de către reclamantă, argumentele aduse de aceasta constituie împrejurări legate de starea de fapt şi de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ contestat.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente s-a reţinut că, pe de o parte, l uând în considerare specificul activitatii comerciale desfaşurate de reclamantă, precum si cuantumul ridicat al sumei imputate societăţii-reclamante - 1.088.909 lei - în mod cert prin executarea actului administrativ fiscal, aceasta ar suferi un prejudiciu, activitatea sa comercială fiind perturbată în mod semnificativ,cu consecinte grave asupra derularii contractelor încheiate cu alti operatori economici,cu bancile şi societăţile de leasing financiar şi asupra salarizării angajaţilor.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 303 din 6 august 2013, a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs A.J.F.P. Olt, în numele şi pentru D.G.R.F.P. Craiova solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013, formulată SC P.N. SRL Scorniceşti ca neîntemeiată.
2.1 Principalele argumente invocate
În opinia recurentei nu au fost indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentale caracterului executoriu al actului administrativ.
Apreciază recurenta că nici celelalte susţineri ale societăţii nu au fost probate în nici un fel, iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Susţine recurenta că pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiţii, existenţa pericolului unei pagube iminente, nu este suficient ca intimata-reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice felul în care, prin executarea actului administrativ ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanţa să poată aprecia în concret dacă cererea este fondată sau nu.
3. Procedura de soluţionare a recursului
3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul recurentei D.G.R.F.P. Craiova ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate
Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanţa, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. F/OT/373 din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, însă, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor susmenţionate, constată că, prin sentinţa nr. 102 din 9 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1627/54/2013, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P.N. SRL având ca obiect anularea Deciziei de impunere F/OT nr. 420 din 26 iunie 2013 şi Raportului de inspecţie fiscală din 26 iunie 2013 înregistrat sub nr. 574 din 26 iunie 2013.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
4.2.2 Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinţei nr. 303 din 6 august 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4191/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4195/2014. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
