ICCJ. Decizia nr. 4217/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4217/2014
Dosar nr. 1109/110/2012
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Bacău solicitând anularea adresei nr. 13670 din 13 ianuarie 2012 şi obligarea pârâtei la soluţionarea cererii sale privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât, în perioada 20 iulie 1950 - 20 iulie 1953, a efectuat stagiul militar la U.M. – B.M., dar pârâta i-a refuzat acordarea acestor drepturi, comunicându-i refuzul prin adresa nr. 13670 din 13 octombrie 2012.
Prin sentinţa nr. 34/2013 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău, a anulat adresa nr. 13670 din 13 ianuarie 2012 emisă de pârâta C.J.P. Bacău, a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantului, înregistrată la C.J.P. Bacău sub nr. 13670 din 10 noiembrie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că, prin cererea înregistrată sub nr. 13670 din 10 noiembrie 2011, reclamantul C.I. a solicitat pârâtei C.J.P. Bacău acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002; că prin adresa nr. 13670 din 13 ianuarie 2012 pârâta a făcut cunoscut reclamantului că pe numele lui a fost emisă Hotărârea nr. 8502 din 01 noiembrie 2006, prin care i-a fost respinsă cererea anterioară de acordare a drepturilor prevăzute de lege şi că, întrucât noua cerere are ataşate aceleaşi acte ca şi cererea din anul 2006, solicitarea sa a fost clasată.
Analizând actele depuse de reclamant în dovedirea cererilor sale, înregistrate sub nr. 55869 din 26 aprilie 2006 şi 13670 din 10 noiembrie 2011, Curtea a constatat că susţinerile pârâtei din adresa de răspuns nu sunt întemeiate, cererea din anul 2011 având ataşat şi certificatul nr. DP 1451 din 19 octombrie 2011 eliberat de M.A.N. – UM Piteşti, act care nu a fost avut în vedere de pârâtă atunci când a emis hotărârea nr. 8502 din 01 noiembrie 2006.
Curtea a apreciat că, faţă de cele arătate mai sus, pârâta trebuia să procedeze la analizarea solicitării reclamantului şi la emiterea unei hotărâri, astfel cum prevede art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002, neputându-se invoca faptul că prin Hotărârea nr. 8502 din 1 noiembrie 2006 pârâta s-a pronunţat deja asupra solicitării reclamantului, procedura revizuirii prevăzută de art. 7 din acelaşi act normativ fiind pe deplin aplicabilă şi în această situaţie.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 18 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, curtea a admis acţiunea, a anulat adresa nr. 13670 din 13 ianuarie 2012 şi a obligat pârâta să analizeze solicitarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că instanţa de judecata a soluţionat în mod greşit cauza şi nu a ţinut cont de faptul că instituţia recurentă, prin comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002, în mod corect a soluţionat cererea nr. 13670 din 10 noiembrie 2011 prin adresa nr. 13670 din 13 ianuarie 2012, în sensul că Certificatul nr. DP 1451 din 19 octombrie 2011, emis de către U.M. Piteşti nu schimbă cu nimic situaţia anterioară, nefiind un document nou, ci este un înscris care certifică aceeaşi situaţie înscrisă în Livretul militar şi soluţionată prin Hotărârea nr. 8502 din 01 noiembrie 2006.
Arată recurenta că la solicitarea C.N.P.A.S., făcută în temeiul art. 7 din Anexa 1 din normele de aplicare a Legii nr. 309/2002, A.N. au întocmit o evidenţă a detaşamentelor de muncă subordonate D.G.S.M., iar U.M. Mangalia nu figurează ca făcând parte din detaşamentele de muncă şi, pe cale de consecinţă, Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002 a procedat atât la emiterea Hotărârii nr. 8502/2006, prin care i s-a respins cererea intimatului de acordare a drepturilor prevăzute de această lege, cât şi la emiterea adresei nr. 13670 din 13 ianuarie 2012.
Mai arată recurenta că în vederea clarificării confuziei create prin Certificatul nr. DP 14151 din 19 octombrie 2011, emis de către U.M. Piteşti, care scria în paranteză „Batalion de Lucru M.”, Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002, din cadrul C.J.P. Bacău, a procedat la emiterea adresei nr. 13670 din 29 ianuarie 2013 la C.M.J. Bacău, prin care a solicitat să se comunice dacă U.M. Mangalia, în perioada 1950 - 1961, era subordonată D.G.S.M. Astfel, prin adresa nr. P64 din 07 februarie 2013, C.M.J. Bacău a comunicat că unitatea militară sus-menţionată nu era subordonată D.G.S.M.
Recurenta subliniază faptul că în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, potrivit cărora „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 -1961”, coroborate cu răspunsul C.M.J. Bacău, instituţia recurentă, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002, în mod corect a procedat la respingerea cererii intimatului de acordare a drepturilor prevăzute de această lege, deoarece din documentele depuse de acesta atât în anul 2006, respectiv livretul militar, cât şi în anul 2011, respectiv Certificatul nr. DP 1451 din 19 octombrie 2011, emis de către U.M. Piteşti, nu rezultă faptul că intimatul a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.
Recurenta-pârâtă consideră că hotărârea dată de C.P. Bacău a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi în baza actelor existente la dosar, rolul comisiei fiind acela prevăzut de art. 6 din Legea nr. 309/2002 şi anume de a stabili şi plăti drepturile acordate prin lege.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanţă reţinând în mod corect situaţia de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză şi realizând o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 13670 din 10 noiembrie 2011, reclamantul C.I. a solicitat pârâtei C.J.P. Bacău, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, iar prin adresa nr. 13670 din 13 ianuarie 2012, a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, pârâta a făcut cunoscut reclamantului că pe numele lui a fost deja emisă Hotărârea nr. 8502 din 01 noiembrie 2006, prin care i-a fost respinsă cererea anterioară de acordare a drepturilor prevăzute de lege.
Prin adresa menţionată, pârâta a precizat că, întrucât noua cerere are ataşate aceleaşi acte ca şi cererea din anul 2006, solicitarea reclamantului a fost clasată.
Analizând actele depuse de reclamant în dovedirea cererilor sale înregistrate sub nr. 55869 din 26 aprilie 2006 şi 13670 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel a constatat în mod corect că susţinerile pârâtei din adresa de răspuns nu sunt întemeiate, având în vedere că cererii din anul 2011 i s-a ataşat şi certificatul nr. DP 1451 din 19 octombrie 2011 eliberat de M.A.N. – UM Piteşti, act care nu a fost avut în vedere de pârâtă atunci când a analizat cererea iniţială din anul 2006 şi a emis hotărârea nr. 8502 din 01 noiembrie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 şi 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile legii persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950-1961, iar stabilirea drepturilor se face pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de UM Piteşti.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că pârâta trebuia să procedeze la analizarea celei de-a doua solicitări a reclamantului şi la emiterea unei noi hotărâri, astfel cum prevede art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002, în raport de actele pe care nu le-a avut în vedere la soluţionarea primei cereri, devenind aplicabilă procedura revizuirii prevăzută de art. 7 din acelaşi act normativ.
În aceste condiţii, se constată că soluţia pronunţată de Curtea de apel este la adăpostul criticilor, în mod corect instanţa de fond dispunând obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamantului înregistrată la C.J.P. Bacău sub nr. 13670 din 10 noiembrie 2011, în raport de toate înscrisurile depuse la dosar, invocate de ambele părţi în susţinerea poziţiei acestora.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Bacău împotriva sentinţei nr. 34/2013 din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4491/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4305/2014. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
