ICCJ. Decizia nr. 4300/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4300/2014
Dosar nr. 3809/1/2013
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată pe calea revizuirii
Prin Decizia nr. 4543 din 10 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare promovată de contestatoarea G.M.M. prin mandatar G.M.C.R. împotriva Deciziei civile nr. 1584 din 1 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 15712/3/2010, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale prin reprezentantul său legal A.T. şi Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel, analizând motivele invocate de către contestatoare, a reţinut că acestea reprezintă veritabile motive de recurs, contestatoarea aducând argumente pentru susţinerea acţiunii sale pe fond, însă nicio critică concretă în privinţa deciziei pronunţată de instanţa de recurs.
Or, calea de atac extraordinară nu este o cale de reformare a hotărârilor pronunţate, care devoluează fondul, fiind deschisă exclusiv pentru cauzele şi motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile legale.
Curtea a subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, or, dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. reglementează în mod limitativ cazurile pentru care se poate formula contestaţie în anulare, niciunul din motivele invocate de către contestatoare necircumscriindu-se acestora.
Faţa de toate aceste considerente, s-a impus respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
2. Revizuirea exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, contestatoarea G.M.M. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, revizuenta redă istoricul cauzei şi invocă dispoziţiile legale pe care le consideră incidente.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Înainte de a analiza motivele invocate în calea de atac formulată, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că se impune declinarea competenţei de soluţionare, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.
Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
În raport de motivarea cererii de revizuire, competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac exercitate împotriva Deciziei nr. 4543 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, aparţine Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
În aceste condiţii, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 4543 din 10 decembrie 2012 va fi soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, care are competenţa de a analiza îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Trimite cererea de revizuire formulată de G.M.M. împotriva Deciziei nr. 4543 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4347/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4326/2014. Contencios → |
|---|
