ICCJ. Decizia nr. 4326/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4326/2014
Dosar nr. 9030/2/2009
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul L.I.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul Diplomatic şi Consular al României şi ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E., organizat în perioada noiembrie - decembrie 2008;
- obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic şi consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare;
- să se constate existenţa raportului juridic de serviciu avându-i ca părţi pe pârât, în calitate de autoritate publică şi pe reclamant, în calitate de membru al Corpului Diplomatic şi Consular;
- obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 1 martie 2009 şi momentul integrării efective în muncă;
- obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că a fost admis la concursul organizat de pârât în luna octombrie 2008, pentru ocuparea unui post diplomatic în Centrala M.A.E., parcurgând cu succes toate probele, inclusiv vizita medicală, care constituie ultima etapă înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de Statul român.
De asemenea, a obţinut şi Certificatul O.R.N.I.S.S. şi cu toate astea nu au fost finalizate procedurile privind angajarea sa în cadrul ministerului ca membru consular al României, refuzul pârâţilor de a valida concursul fiind nejustificat.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele morale, reclamantul a susţinut că pârâtul i-a provocat mai multe intervenţii şi deplasări la sediul acestuia, creându-i un sentiment de frustrare şi înşelându-i aşteptările.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că concursul nu poate fi validat întrucât, urmare a unor sesizări a fost examinată desfăşurarea concursului, descoperindu-se o serie de nereguli de natură a afecta condiţiile adecvate obţinerii unor rezultate finale ale concursului într-o manieră obiectivă şi imparţială, arătate pe larg în întâmpinare.
Prin Încheierea din data de 16 februarie 2010 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al C.A.B. - S.C.A.F.
La data de 31 octombrie 2011, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că prin Decizia nr. 4980 din 27 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat irevocabil Dosarul nr. 8083/2/2009.
După repunerea cauzei pe rol, pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte petitul 1 al cererii introductive, excepţia prematurităţii capătului 2 de cerere, excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte capetele 3, 4 şi 5 de cerere.
Prin Încheierea din data de 28 februarie 2012, Curtea a admis excepţia lipsei de interes, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, pentru motivele arătate pe larg în considerentele încheierii cu caracter interlocutoriu, respingând celelalte excepţii.
La data de 5 iunie 2012 a depus la dosarul cauzei Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012 al M.A.E., apreciind că al doilea capăt de cerere este rămas fără obiect.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 4.321 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul Diplomatic şi Consular al României şi ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E., ca lipsit de interes;
- a respins capetele II şi III de cerere, ca rămase fără obiect;
- a admis capătul IV de cerere din acţiunea formulată de reclamantul L.I.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. privind despăgubirile şi a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, pe perioada 1 martie 2009 - 15 aprilie 2012, aferente funcţiei şi gradului diplomatic de secretar III, gradaţia 1, clasa 81;
- a admis capătul V de cerere şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 RON către reclamant cu titlu de daune morale;
- a obligat pârâtul la plata sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, prima instanţă a reţinut că prin Încheierea cu caracter interlocutoriu din data de 28 februarie 2012 a fost admisă excepţia lipsei de interes, în considerente reţinându-se că prin Decizia nr. 4980 din 27 octombrie 2011, instanţa supremă a dezlegat irevocabil aspectul privind refuzul nejustificat al M.A.E. de a angaja persoanele care au câştigat concursul în anul 2008, aspect ce constituie un lucru judecat, însă, din punct de vedere al soluţionării capetelor de cerere, nu există autoritate de lucru judecat.
Chiar dacă a fost respinsă irevocabil cererea M.A.E. de anulare a concursului, instanţa nu a dispus şi validarea acestuia, cu consecinţa numirii reclamantului pe postul diplomatic vacant pe care a concurat şi acordarea gradului diplomatic şi consular.
Prima instanţă a considerat că acest prim capăt de cerere nu este nici rămas fără obiect, întrucât instanţele nu au dispus prin dispozitivul hotărârilor obligarea pârâtului la validarea concursului, însă este lipsit de interes juridic practic, întrucât, prin constatarea legalităţii concursului şi obligarea de către instanţe, irevocabil, la angajarea unuia dintre câştigătorii concursului, s-a depăşit etapa validării concursului şi au dispărut motivele refuzului de validare, însuşi pârâtul susţinând că, pe cale administrativă, concursul a fost validat şi urmează a se perfecta formalităţile de angajare a reclamantului, trimiţându-i-se şi invitaţie în acest sens.
În ceea ce priveşte capetele doi şi trei de cerere, s-a apreciat că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect, întrucât M.A.E. a emis Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012, prin care a dispus că, începând cu data de 15 aprilie 2012, reclamantul se angajează în M.A.E., cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, în funcţia şi gradul diplomatic de secretar III, gradaţia 1, clasa 81 la Direcţia O.S.C.E., C.E.D.O., Riscuri Asimetrice şi Neproliferare, cu drepturile salariale menţionate, ceea ce presupune implicit acordarea gradului diplomatic şi consular şi existenţa raportului juridic de muncă între părţi, astfel încât va respinge aceste capete de cerere ca rămase fără obiect.
Capătul patru de cerere privind plata despăgubirilor materiale a fost admis, cu motivarea că prin fapta autorităţii, constatată irevocabil, de refuz nejustificat de validare a concursului şi de angajare a persoanelor care au câştigat concursului, printre care şi reclamantul, acestuia i s-a creat un prejudiciu material, constând în contravaloarea drepturilor pe care le-ar fi încasat, dacă pârâtul proceda potrivit calendarului concursului.
Prin urmare, în opinia primei instanţe, există întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, culpa autorităţii, prejudiciul material cauzat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, astfel încât, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., a fost admis acest capăt de cerere şi obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat pe perioada 1 martie 2009 - 15 aprilie 2012, aferente funcţiei şi gradului diplomatic de secretar III gradaţia 1, clasa 81.
De asemenea, şi capătul de cerere privind daunele morale a fost admis, cu motivarea că reclamantul a suferit un prejudiciu moral constând în sentimentul de frustrare creat, fiind pus în situaţia de a nu-şi valorifica drepturile câştigate prin câştigarea concursului, de a face demersuri repetate la autoritatea pârâtă şi chiar de a se adresa instanţelor de judecată, durata mare dintre momentul finalizării concursului şi al emiterii ordinului de angajare, constituind o presiune psihică pe care reclamantul a trebuit să o suporte.
În consecinţă, pârâtul a fost obligat la plata de daune morale către reclamant, într-un cuantum apreciat de către instanţă în mod corespunzător.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a c/v cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, reprezentând onorariu avocat, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei.
3. Recursul formulat de pârâtul M.A.E.
Împotriva Sentinţei nr. 4.321 din 26 iunie 2012 şi a Încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2012 (ce vizează dezlegarea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei de fond) a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. În ceea ce priveşte respingerea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei de fond, recurentul apreciază că judecătorul fondului, în mod greşit a reţinut cauza spre soluţionarea capătului 4 de cerere, din moment ce a statuat în hotărârea atacată că M.A.E. a emis Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012 prin care a dispus ca, începând cu data de 15 aprilie 2012 reclamantul se angajează în M.A.E. cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
Mai susţine reclamantul-pârât că instanţa de contencios administrativ nu poate să-şi atragă competenţa de soluţionare a capătului 4 al cererii de chemare în judecată atâta timp cât există o jurisdicţie exclusivă ce guvernează materia încheierii raporturilor de muncă, conform dispoziţiilor art. 266 C. muncii. Astfel, în cauză, nu ne aflăm în prezenta unui raport de serviciu ci a unui raport contractual, deci despăgubirile solicitate se întemeiază pe raporturi de muncă ce reclamă o altă jurisdicţie exclusivă.
3.2. În mod greşit, instanţa de fond a considerat a fi întrunite cele patru condiţii cumulative ce era necesar a fi dovedite de intimatul-reclamant în materia atragerii răspunderii delictuale a M.A.E.
Prin acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei şi gradului diplomatic de secretar III gradaţia 1, clasa 81 pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, instanţa de fond a procedat la o aplicare retroactivă a legii de salarizare unitară a personalului bugetar, deşi trebuia să se conformeze principiului tempus regit actum.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, intimatul - reclamant era ţinut să dovedească daunele suferite ca urmare a nevalidării concursului. Or, acesta nu numai că a fost angajat pe toată perioada relevantă în cadrul unei alte instituţii publice (M.T.), dar chiar a solicitat o amânare a debutului raporturilor contractuale cu M.A.E. până la realizarea proiectelor iniţiate la angajatorul anterior.
În consecinţă, recurentul - pârât solicită modificarea parţială a soluţiei de fond, în sensul respingerii capetelor de cerere 4 şi 5 ca neîntemeiate.
II. 1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a primei instanţe este nefondată.
Prin Sentinţa nr. 4.290 din 2 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de M.A.E., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a concursului de admitere în Corpul Diplomatic şi Consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008, sentinţă menţinută prin Decizia civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Urmare a soluţiei de respingere a cererii de anulare a concursului, persoanele care s-au considerat prejudiciate prin refuzul emiterii ordinelor de primire în Corpul Diplomatic şi Consular au formulat acţiuni, solicitând obligarea la emiterea actelor administrative respective şi la plata de despăgubiri, acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, republicată.
Aşadar, cererea de despăgubiri este formulată în cadrul acţiunii în contencios administrativ, subsidiară acesteia şi în consecinţă, în mod corect instanţa de fond a stabilit că instanţa de contencios administrativ şi fiscal este competentă în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.
În ceea ce priveşte soluţia de obligare a pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 1 martie 2009 - 1 ianuarie 2012, aferente funcţiei şi gradului diplomatic de secretar III, gradaţia I, clasa 81, critica recurentului este întemeiată.
Împrejurarea nevalidării concursului în termenul prevăzut de lege ca urmare a existenţei unei acţiuni de anulare a concursului nu poate constitui premisa acordării unor drepturi de natură salarială.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanţa de contencios administrativ hotărăşte asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale cauzate de anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi/sau a interesului legitim.
Însă existenţa unui proces anterior legat de anularea concursului organizat pentru admiterea în Corpul Diplomatic şi Consular, chiar în situaţia în care acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată, nu poate contura existenţa unei legături de cauzalitate dintre conduita autorităţii publice şi un eventual prejudiciu suferit de reclamant.
Demersul judiciar al autorităţii publice pârâte nu poate fi apreciat ca o faptă ilicită pentru a fi întrunite în cauză cerinţele pentru existenţa prejudiciului.
Înalta Curte reţine că, în cauză încheierea contractului individual de muncă al reclamantului a avut loc de îndată după pronunţarea irevocabilă a soluţiei de respingere a cererii de anulare a concursului, iar în toată perioada relevantă, acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unei alte autorităţi publice, respectiv M.T.
Mai mult decât atât, intimatul - reclamant a solicitat să i se încuviinţeze amânarea angajării până la data de 1 iunie 2013, motivat de faptul că este implicat într-o serie de proiecte iniţiate la autoritatea publică unde este angajat, aşa cum rezultă din Adresa nr. A1 din 20 martie 2012.
În consecinţă, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit constând în sentimentul de frustrare creat prin situaţia de a nu-şi valorifica drepturile câştigate prin concurs, prin demersurile repetate la autoritatea publică pârâtă, aşa cum a reţinut judecătorul fondului.
II. 2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Faţă de acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, recursul va fi admis, va fi modificată în parte sentinţa recurată în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor materiale şi morale.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva Sentinţei nr. 4.321 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul respingerii cererilor de acordare a despăgubirilor materiale şi morale formulate de reclamantul L.I.A.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4300/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4340/2014. Contencios → |
|---|
