ICCJ. Decizia nr. 4340/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4340/2014
Dosar nr. 501/35/2011
Şedinţa de la 18 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 mai 2014 în cadrul Dosarului 501/35/2011, reclamanta D.S.M., a solicitat, în temeiul art. 29 din Legea 47/1992 sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2), precum şi art. 21 integral din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
În susţinerea cererii, s-a arătat că dispoziţiile art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2), precum şi art. 21 integral, din Legea 176/2010 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, precum şi art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1).
Reclamanta a susţinut că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, se contestă dispoziţii dintr-o lege în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în prezenta fază a litigiului.
A menţionat că pe numele reclamantei a existat o procedură de evaluare iniţiată anterior Legii 176/2010, pentru aceleaşi motive, chiar din aceeaşi sursă de sesizare din oficiu - o ştire de pe ziare.c - evaluare clasată în baza adoptării şi publicării Deciziei 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I.
Ulterior adoptării Legii nr. 176/2010, A.N.I. s-a sesizat, din nou, din oficiu, din aceeaşi sursă şi pentru acelaşi motiv, formând şi finalizând procedura de evaluare cu raportul contestat în prezenta cauză.
S-a arătat că faptele cercetate de A.N.I. şi înainte şi după Legea nr. 176/2010 sunt din 2009.
Pentru fapte petrecute anterior datei de 2 septembrie 2010 - data publicării în monitor a Legii 176/2010 - procedura de evaluare se realiza conform cu dispoziţiile Legii 144/2007, declarate neconstituţionale prin Decizia 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale.
Redeschiderea dosarelor întocmite pentru fapte anterioare Legii 176/2010 şi instrumentarea lor de către A.N.I. prin finalizare cu raport, constituie o aplicare retroactivă a Legii 176/2010, adică o aplicare a legii noi la fapte vechi - care au avut parte de soluţie de clasare tocmai pentru că legea care permitea evaluarea lor a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.
Pârâta şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale printr-un memoriu care a parvenit la dosar ulterior închiderii dezbaterilor astfel încât, pentru a respecta principiul contradictorialităţii şi a dreptului la apărare instanţa nu a avut în vedere acest înscris la deliberarea asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea nr. 86 din 13 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei D.S.M., de sesizare a Curţii Constituţionale, conform art. 29 din Legea 47/1992, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Legea 176/2010; a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la pronunţarea Curţii Constituţionale şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la data de 19 septembrie 2014.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că textele legale indicate de parte în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale reglementează atribuţiile inspectorilor de integritate, precum şi în abstract modalităţile de sesizare şi întocmire a raportului de evaluare, texte care într-adevăr sunt indicate în raportul de evaluare contestat în prezentul dosar.
Însă, în ceea ce priveşte examenul de constituţionalitate solicitat, a reţinut că acesta nu vizează practic textele indicate de parte raportat la dispoziţii constituţionale, ci însuşi modul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, solicitându-se Curţii să indice dacă într-o cauză concretă poate fi aplicată Legea nr. 176/2010.
Contrar susţinerilor părţii, ceea ce se solicită nu este o decizie cu rezervă de interpretare, ci chiar o decizie de interpretare a modului de aplicare a Legii 176/2010, indicarea textelor art. 10, 12 şi 21 din Legea nr. 176/2010 având în acest context caracter formal.
Astfel, ceea ce interesează partea este dacă A.N.I. avea posibilitatea ca, ulterior clasării unui dosar, să procedeze la redeschiderea acestuia, aşadar aspecte de fapt ale litigiului, finalitatea cererii nefiind de verificare constituţională a articolelor enumerate de parte, ci de verificare a legalităţii unei măsuri, aspect ce nu se circumscrie dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992.
Judecătorul fondului a apreciat totodată că, în fapt, nu se solicită o verificare a constituţionalităţii textelor legale indicate, respectiv art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2), precum şi art. 21 din Legea 176/2010, motivarea părţii vizând cu totul alte aspecte decât cele reglementate de dispoziţiile legale anterior menţionate. Or, motivarea excepţiei este un element esenţial al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, conform art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992, tocmai în considerarea faptului că în acest mod se poate verifica în concret dacă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale are relevanţă în cauză.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, prin raportare la motivarea părţii, că nu s-a justificat condiţia legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2), precum şi art. 21 din Legea 176/2010, întrucât aceste prevederi legale nu reprezintă temeiul de drept în baza căruia A.N.I. a procedat la redeschiderea unui dosar ulterior clasării, fiind dispoziţii procedurale generale şi care nu au reglementat situaţia aplicabilităţii în timp a Legii 176/2010.
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta D.S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, redând dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate, precum şi prevederile constituţionale astfel încălcate, recurenta a argumentat că în speţă erau întrunite condiţiile de invocare a excepţiei de neconstituţionalitate şi de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate având legătură cu soluţionarea prezentei cauze întrucât:
- aceste prevederi legale au permis adoptarea actului administrativ contestat în prezenta cauză;
- raportul A.N.I. este produsul activităţii A.N.I., activitate derulată pe premisa procedurii prevăzute de prevederile legale contestate pentru neconstituţionalitate;
- în situaţia declarării neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, soluţionarea prezentului litigiu de contencios administrativ va fi direct influenţată, întrucât actele contestate se vor dovedi a fi lipsite de temeiul juridic al adoptării lor, atât prin raportare la competenţele A.N.I., cât şi prin raportare la conţinutul concret al concluziilor şi dispoziţiilor adoptate prin raportul contestat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele şi înscrisurile cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta D.S.M., a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 10 lit. e) şi f), art. 12 alin. (1) şi (2), precum şi art. 21 integral din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi suspendarea judecării cauzei.
În motivarea excepţiei, reclamanta a argumentat detaliat motivele pentru care consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei D.S.M. de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind ca nefiind îndeplinită una din condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale şi anume, condiţia legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, dat fiind că prevederile legale contestate nu reprezintă temeiul de drept în baza căruia A.N.I. a procedat la redeschiderea unui dosar ulterior clasării.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În raport de dispoziţiile legale expuse, Înalta Curte constată că în mod greşit s-a apreciat de către judecătorul fondului ca nefiind îndeplinită condiţia legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, având în vedere că textele de lege a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata reprezintă temeiul de drept al acţiunii formulate de reclamantă, astfel încât au legătură cu soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte admite recursul, casează încheierea recurată şi trimite cauza spre rejudecare, urmând ca instanţa de fond să dispună conform dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.S.M. împotriva Încheierii nr. 86 din 13 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4344/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
