ICCJ. Decizia nr. 4344/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4344/2014
Dosar nr. 492/39/2012
Şedinţa de la 18 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. - Direcţia de Control şi Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare, a solicitat:
- Anularea Deciziei nr. D1 din 24 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T. în soluţionarea contestaţiei împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012;
- Anularea Notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012, emisă de M.D.R.T. - Direcţia control şi verificare, utilizare fonduri comunitare şi înregistrată la U.A.T. Municipiul Botoşani sub nr. N2 din 5 martie 2012;
- Anularea Notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare nr. N3 din 18 mai 2012 emisă în baza Deciziei nr. D1 din 24 aprilie 2012;
- Exonerarea de plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecţie financiară prin actele contestate;
- Obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute nelegal în baza actelor administrative emise cu încălcarea legii.
În prezentarea situaţiei de fapt, reclamanta a arătat că autoritatea emitentă a procedat la întocmirea note de constatare, ca urmare a neregulilor constatate de către autoritatea de audit din cadrul Curţii de Conturi, în raportul de audit de operaţiuni pentru P.O.R. nr. R1 din 22 decembrie 2011 privind Contractul de finanţare nr. C1 din 26 februarie 2009 cod SMIS 973.
În urma verificării procedurii de atribuire a contractelor C2, C3, C4 din 23 iulie 2009, a constatat că instituţia nu ar fi respectat principiile transparenţei, prin încălcarea obligaţiilor de publicitate prin săvârşirea a trei abateri prevăzute la pct. 1.5, 1.7 şi 1.12 din Anexa I la O.U.G. 66/2011.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 58 din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. - Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. - Direcţia de control şi verificarea utilizării de fonduri comunitare; a anulat Decizia nr. D1 din 24 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T. Bucureşti; a anulat Nota de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012; a anulat Nota de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare nr. N3 din 18 mai 2012; a exonerat reclamanta de plata sumei de 1.660.047 RON - corecţie financiară stabilită şi a obligat pârâtul la restituirea sumelor reţinute în contul corecţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actele administrative a căror anulare face obiectul cauzei, au fost emise de urmare a raportului de audit pentru P.O.R. nr. R1 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Conturi, cu referire la Contractul de finanţare nr. C1 din 26 februarie 2009.
În acest context, în cauză, corecţiile efectuate prin aceste acte administrative în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 sunt nelegale şi efectuate cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece prevederile O.U.G. nr. 66/2011, se aplicau de la data de 30 noiembrie 2012 şi nu puteau fi aplicate la contractul de finanţare nr. C1 din 26 februarie 2009, motivat doar de data efectuării controlului.
De altfel, din examinarea deciziei contestate a constatat că, deşi se fac referiri cu privire la cele trei abateri analizate, nu se stabileşte o corecţie financiara în sensul prevederilor cuprinse în anexa, fiind nesocotite dispoziţiile art. 4 din H.G. 85/2011.
A reţinut că, deşi în considerente se vorbeşte despre existenţa mai multor abateri pentru care nu s-au propus corecţii financiare, dispozitivul deciziei face referire exclusiv la abaterea prevăzuta de punctul 1.12 din Anexa.
Curtea a mai reţinut că emitentul a procedat la cumularea corecţiei de 5% aplicată prin Decizia D1 din 24 aprilie 2012 pentru abaterea prevăzuta de 1.12 din anexa, cu corecţia de 5% stabilită prin Nota de corecţie N4 din 25 noiembrie 2011 pentru altă abatere, respectiv pentru abaterea prevăzuta la pct. 1.5 din Anexă, modalitate contrară dispoziţiilor art. 4 din H.G. 875/2011 care stabileşte că se aplică o singura corecţie, respectiv cea mai mare, nepermiţând cumulul corecţiilor.
Deşi Decizia D1 din 24 aprilie 2012 aplică aceste corecţii nelegale prin referire expresă la Contractele de lucrări nr. C2, C3, C4 din 23 iulie 2009, Nota de constatare corecţii N3 din 2012 extinde aplicarea corecţiei şi la contractul C5 din 18 octombrie 2010, cât şi cu privire la contractul de servicii nr. C6 din 12 decembrie 2007, fără ca în conţinutul dispozitivului deciziei să se regăsească vreo menţiune cu privire la corecţiile aplicate acestor contracte.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.D.R.A.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 şi pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în principal, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii privind introducerea în cauză a Curţii de Conturi, prin Autoritatea de audit, solicitare întemeiată pe dispoziţiile art. 161 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În al doilea rând, a învederat faptul că a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect a capătului de cerere privind anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012, dat fiind că aceasta a fost anulată pe cale administrativă.
Apoi, cu privire la faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost aplicată retroactiv, a apreciat pârâtul că raportat la dispoziţiile art. 66 din ordonanţă, ar fi fost incidente dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 numai în situaţia în care controlul ar fi fost în derulare la data intrării acesteia în vigoare.
S-a arătat că cele două acte normative conţin şi norme de procedură fiscală, astfel că, sub efectul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, legea nouă este de imediată aplicare, cu excepţia situaţiei tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
A mai arătat recurentul că, în condiţiile în care prin contractul de finanţare s-a prevăzut obligaţia respectării legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice, cu posibilitatea aplicării unei corecţii financiare, nu se poate reţine în speţă nerespectarea principiului neretroactivităţii legii.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat reclamanta că un fapt născut anterior O.U.G. 66/2011 nu poate fi sancţionat în temeiul acestei legi, înfrângându-se astfel principiul neretroactivităţii legii.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu susţinerile recurentului - pârât şi contrar interpretării dată de prima instanţă, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus-arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat începând cu data de 14 februarie 2012, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.
Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus-arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
În opinia Înaltei Curţi, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă şi are legătură cu momentul demarării activităţii de control efectuată şi nu cu data încheierii contractului de finanţare nr. C1 din 26 februarie 2009.
Faţă de cele ce preced, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală, urmează a se admite recursul declarat de către recurentul-pârât M.D.R.A.P., a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, pornind de la justa stabilire a actului normativ aplicabil în cauză şi pentru respectarea efectivă a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează ca, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, formulate cu ocazia recursului de faţă, ca apărări de fond, dispunând şi admiterea suplimentară a oricăror probe, în măsura în care se va aprecia necesar şi util cauzei.
Pentru motivul de casare astfel reţinut, Înalta Curte nu va analiza celelalte critici din recurs ce vizează fondul cauzei, precum şi cererea de introducere în cauză a Curţii de Conturi prin Autoritatea de audit, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinţei nr. 58 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4340/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4283/2014. Contencios → |
|---|
