ICCJ. Decizia nr. 4316/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4316/2014
Dosar nr. 1483/54/2012
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin Încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 18936/63/2011, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Craiova cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordonanţelor C.N.V.M. nr. X1 din 28 august 2011 şi nr. X2 din 14 septembrie 2011, invocată de către reclamantul C.C.C.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a arătat că SC A. SA este o societate listată pe Piaţa Rasdaq, care se află sub supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. La începutul anului 2011, cunoscând faptul ca statutul pieţei Rasdaq este controversat, C.N.V.M. a iniţiat un proiect prin care emitenţii de pe piaţa Rasdaq trebuiau să aleagă între B.V.B. şi sistemul alternativ de tranzacţionare, însă acest demers nu a avut nicio finalitate.
De asemenea, s-a arătat că în 2012 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotărâre preliminară privind interpretarea unor dispoziţii din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/39/CE (MiFID) referitoare la sfera de incidenţă a noţiunii de "piaţă reglementată", respectiv cu privire la aplicarea regimului juridic al pieţei reglementate pentru o piaţă care nu îndeplineşte cerinţele Titlului III din MiFID.
Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene clarifică situaţia pieţei Rasdaq, în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din directivă nu intră în noţiunea "piaţa reglementată", astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.
Prin decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este stabilit clar că piaţa Rasdaq nu este reglementată şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004. Pe de altă parte, conform art. 202 - 205 din Legea nr. 297/2004, prevederile referitoare la oferta publică obligatorie de preluare se aplică numai unei pieţe reglementate.
Pe cale de consecinţă, piaţa bursieră Rasdaq nu este reglementată în conformitate cu normele europene şi nici cu Legea pieţei de capital nr. 297/2004, ale cărei dispoziţii nu i se aplică. Consecinţa directă a acestei stări de fapt este aceea că C.N.V.M. nu poate adopta măsuri în ceea ce priveşte o piaţă nereglementată şi care funcţionează în afara legii, având în vedere că în Statutul C.N.V.M., aceasta are atribuţii şi competenţe doar în privinţa pieţelor reglementate.
Prin Sentinţa civilă nr. 984 din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a cauzei, competenţa fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2012 sub nr. 1483/54/2012.
Pârâta C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea în mod irevocabil a cererilor de chemare în judecată înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect anularea Ordonanţelor nr. X1 din 25 august 2011 şi nr. X2 din 14 septembrie 2011 emise de C.N.V.M., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 791 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamantul C.C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Ordonanţa nr. X1 din 25 august 2011, emisă de C.N.V.M., s-a dispus ca acţionarii SC A.A. SA, SC S.L. SA, SC M.C. SA, SC C. Galaţi SA, SC A.B. SA, SC G.T. SA, SC S.B. SA, SC L.P. SRL, SC C.E. SA, SC L.C. SA, SC G. SA, SC S.F. SA, SC A.C. SA, SC E. SA, SC P.S. SA, SC A.T. SA, SC D.G. SA, SC F. SA, SC L. SA şi S.C.C. să depună la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA.
Măsura dispusă de C.N.V.M. prin ordonanţa contestată a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) şi e) şi pct. 23 lit. a) şi c) şi art. 203 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 2 alin. (3) lit. d), lit. e), lit. i) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, precum şi ale art. 4 alin. (1) lit. b) pct. ii din Instrucţiunea C.N.V.M. nr. 3/2009 şi în baza analizei efectuate de direcţia de specialitate.
Prin Ordonanţa nr. X2 din 14 septembrie 2011, emisă de C.N.V.M., s-a dispus ca acţionarii SC P. SA, C.G. şi P.G.N. împreună cu SC A.A., SC S.L., SC M.C., SC C. Galaţi, SC A.B., SC G.T., SC S.B. SA, SC L.P. SRL, SC C.E. SA, SC L.C. SA, SC G. SA, SC S.F. SA, SC A.C. SA, SC E. SA, SC P.S. SA, SC A.T. SA, SC D.G. SA, SC F. SA, SC L. SA, SC C. şi persoanele cu care aceştia acţionează concertat să depună la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, documentaţia aferentă ofertei publice obligatorie de preluare a SC A. SA.
Prima instanţă a reţinut că autorul excepţiei de nelegalitate critică, în principiu, calificarea pieţei Rasdaq ca fiind o piaţă reglementată.
Din analiza dispozitivului hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la data de 22 martie 2012 în Cauza nr. C-248/11 Nilaş ş.a. împotriva României, se remarcă faptul că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte calificarea Rasdaq, respectiv nu se afirmă că Rasdaq îndeplineşte sau nu condiţiile din Titlul III din MIFID.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 14 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, în prezent abrogat, Rasdaq este o piaţă organizată care funcţionează pe baza autorizării C.N.V.M. şi sub supravegherea C.N.V.M. şi A.N.S.V.M., bazată pe concurenţa dintre diverşi formatori de piaţă.
Instituţia pieţei reglementate este definită în legislaţia Uniunii Europene în cadrul Directivei 2004/39/EC la art. 4 alin. (1) pct. 14.
Noţiunea de piaţă reglementată în sensul legislaţiei Uniunii trebuie interpretată în sensul unui sistem care funcţionează cu reguli, un sistem multilateral, exploatat şi gestionat de un operator care asigură sau facilitează confruntarea, chiar în interiorul său şi în conformitate cu norme nediscreţionare, a unor interese multiple de vânzare şi de cumpărare exprimate de terţi pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacţionare în cadrul normelor şi al sistemelor sale care este autorizat şi funcţionează în mod regulat în conformitate cu dispoziţiile Titlului III.
Conform art. 71 alin. (2) din Directiva nr. 2004/39/CE, se consideră că o piaţă reglementată sau un operator deja autorizat în statul său membru de origine înainte de 30 aprilie 2006 deţine această autorizaţie în sensul prezentei directive în cazul în care legislaţia statului membru respectiv prevede că piaţa reglementată sau operatorul, după caz, trebuie să îndeplinească anumite condiţii comparabile cu cele impuse în Titlul III.
Prin urmare, piaţa Rasdaq reprezintă o piaţă financiară ordonată, autorizată, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, dar şi din autorizaţia de funcţionare a acestei pieţe, intrând sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a reglementărilor C.N.V.M., emise în calitatea acestei instituţii de autoritate a pieţei de capital, cu puteri de reglementare la nivelul legislaţiei secundare, dar şi de supraveghere şi sancţionare.
Totodată, prima instanţă a constatat că prin ordonanţele contestate în prezenta cauză au fost reţinute aspecte care intră sub incidenţa legii pieţei de capital în baza raportărilor obligatorii care se fac la C.N.V.M., pârâta având obligaţia de a pune în aplicare dispoziţiile din domeniul pieţei de capital prin emiterea actelor de natura celor atacate.
3. Recursul reclamantului
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate, în considerarea interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte Statutul Rasdaq, cu care, în opinia sa, concluziile primei instanţe intră în contradicţie.
În acest sens, recurentul reclamant a arătat că piaţa bursieră Rasdaq nu este reglementată conform normelor europene, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004, Titlul V, Cap. 1, Secţiunea a VI-a, care stabilesc clar, prin art. 202, 203, 204, 205, că prevederile referitoare la oferta publică obligatorie de preluare se aplică numai unei pieţe reglementate.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, A.S.F., în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii a fostei C.N.V.M., a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, cu motivarea că recurentul reclamant şi-a vândut participaţia din cadrul societăţilor comerciale vizate de ordonanţele deduse judecăţii.
Pe fondul cauzei, a arătat, în esenţă, că raţionamentul pe care sunt fondate motivele de recurs este unul eronat, pentru că hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C - 248/2011 nu cuprinde o analiză concretă a statutului Rasdaq.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
5.1. Cu privire la excepţia lipsei de interes
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului în raport cu obiectul cauzei şi cu specificul reglementării excepţiei de nelegalitate, statuate prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că scopul acestui mecanism procesual este verificarea concordanţei actelor administrative cu normele juridice în temeiul cărora au fost adoptate, în eventualitatea admiterii excepţiei urmând ca instanţa învestită cu fondul raportului juridic litigios să judece cauza fără a mai ţine seama de actele a căror nelegalitate a fost constatată.
În acest context, împrejurarea că ulterior pronunţării sentinţei atacate, recurentul reclamant şi-a înstrăinat pachetele de acţiuni deţinute la societăţile vizate de ordonanţele C.N.V.M. nu lipseşte de interes calea de atac, nefiind aptă să atragă, prin ea însăşi, înlăturarea efectelor pe care le-ar fi putut produce actele administrative anterior vânzării-cumpărării de acţiuni.
5.2. Cu privire la legalitatea sentinţei
Contrar susţinerilor recurentului reclamant, prima instanţă a receptat corect sensul hotărârii preliminare pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Nilaş ş.a., C - 248/2011.
Înalta Curte reţine că Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 martie 2012, a avut ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea art. 4 alin. (1) pct. 14 şi a art. 47 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 21 aprilie 2004, privind piaţa instrumentelor financiare.
Cererea a fost formulată în cadrul unei cauze penale aflate pe rolul Curţii de Apel Cluj, în care mai multe persoane au fost inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de manipulare a cursului acţiunilor unei societăţi pe acţiuni pe piaţa de instrumente financiare Rasdaq.
Curtea de Apel Cluj a adresat următoarele întrebări preliminare:
"1) Art. 4 [alin. (1)] pct. 14, precum şi art. 9 - 14 din Directiva 2004/39, pot fi interpretate în sensul că acestea se aplică atât pieţei principale de tranzacţionare autorizată de C.N.V.M., cât şi pieţei secundare de tranzacţionare, care a fuzionat prin absorbţie încă din 2005 cu prima [...], dar care a continuat să fie privită separat de piaţa reglementată, fără a fi lămurită normativ natura juridică a acesteia?
2) Dispoziţiile art. 4 [alin. (1)] pct. 14 din Directiva 2004/39 trebuie interpretate în sensul că în sfera noţiunii de piaţă reglementată nu intră acele sisteme de tranzacţionare care nu respectă cerinţele Titlului II din Directiva 2004/39?
3) Dispoziţiile art. 47 din Directiva 2004/39 trebuie interpretate în sensul că o piaţă care nu a fost raportată de autoritatea naţională responsabilă şi care nu se află pe lista pieţelor reglementate nu este supusă regimului juridic aplicabil pieţelor reglementate, în special în ceea ce priveşte normele care incriminează abuzul de piaţă din cadrul Directivei 2003/6/CE?"
Curtea de la Luxemburg a examinat împreună prima şi a doua întrebare şi a statuat astfel:
"Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noţiunea "piaţă reglementată", astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.
Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul acestei directive.
În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu s-a pronunţat în privinţa Pieţei Rasdaq, în sensul că aceasta nu ar fi o piaţă reglementată.
În realitate, Curtea de la Luxemburg s-a limitat strict să interpreteze prevederile art. 4 alin. (1) pct. 14 şi art. 47 din Directiva 2004/39/CE, norme europene incidente în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Mai exact, dând efect prevederilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, fost art. 234 Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene, Curtea de la Luxemburg, în cadrul procedurii hotărârii preliminare, s-a pronunţat exclusiv asupra interpretării normelor din Directiva 2004/39/CE, evitând în răspunsul formulat orice referire la Piaţa Rasdaq, chiar dacă în cuprinsul întrebărilor formulate a fost indicată expres această piaţă, întrucât rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este să interpreteze dreptul comunitar, nu aplicarea acestuia în dreptul naţional (vezi Costa c. Enel).
În ceea ce priveşte calificarea Pieţei Rasdaq, de la înfiinţarea acesteia în anul 1996, prin Decizia nr. 1092 din 27 august 1996, şi până în prezent, pe baza reglementărilor emise de C.N.V.M., Rasdaq a funcţionat în mod regulat ca o piaţă organizată şi reglementată de C.N.V.M., aplicându-i-se dispoziţiile Legii nr. 297/2004, de unde se degajă, neechivoc, concluzia că autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital a aplicat pentru Rasdaq reguli similare unei pieţe reglementate. Cu alte cuvinte, C.N.V.M. a asigurat prin reglementările sale acelaşi nivel de protecţie al acţionarilor minoritari din societăţile tranzacţionate pe Rasdaq cu cel acordat acţionarilor minoritari din societăţile tranzacţionate în cadrul Bursei de Valori Bucureşti.
De asemenea, este de reţinut, urmare a Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a restructurării pieţei de capital în cursul anului 2004, în conformitate cu Strategia de dezvoltare a pieţei de capital cu privire la fuziunea dintre Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică Rasdaq, că acţiunile emise de către societăţile comerciale listate pe Piaţa Rasdaq sunt tranzacţionate de operatorul de piaţă cu numele SC B.V.B. SA.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, noţiunea de piaţă reglementată, in limine litis, trebuie interpretată strict prin prisma efectelor urmărite de legislator, sens în care este necesar a se aprecia că în mod legal C.N.V.M. a emis ordonanţele în discuţie în temeiul art. 203 şi urm. din Legea nr. 297/2004.
În consecinţă, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este nefondat şi urmează a fi respins, de asemenea va respinge şi excepţia lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă A.S.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă A.S.F.
Respinge recursul declarat de C.C.C. împotriva Sentinţei nr. 791 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4298/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4372/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
