ICCJ. Decizia nr. 4296/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4296/2014
Dosar nr. 1194/2/2013
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1378 din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat conţinutul Deciziei nr. X1 din 24 ianuarie 2013 emisă de C.N.A., reţinând că este neîntemeiată critica ce vizează lipsa motivării deciziei contestate în ceea ce priveşte prima faptă reţinută în sarcina reclamantei, respectiv: "postul de televiziune A. a prezentat în mod repetat, pe parcursul zilei, în emisiunile de ştiri, declaraţii ale unor candidaţi (cu precădere din partea unui singur competitor electoral), fapt de natură să încalce dispoziţiile art. 15 lit. b) şi c) din Decizia nr. 738/2012".
Curtea a reţinut că prin decizia contestată au fost prezentate elementele necesare identificării faptelor reţinute în sarcina reclamantei, nefiind necesară prezentarea în conţinutul deciziei a conţinutului declaraţiilor sau a identităţii candidaţilor, atât timp cât normele legale interzic invitarea sau prezentarea candidaţilor şi/sau a reprezentanţilor competitorilor electorali, fără a distinge cu privire la conţinutul declaraţiilor. În plus, în decizia de sancţionare se face trimitere la raportul întocmit de Direcţia de Monitorizare, în cuprinsul căruia sunt redate declaraţiile care au determinat aplicarea sancţiunii contravenţionale.
Nu a fost reţinută nici critica privitoare la netemeinicia măsurii de sancţionare referitoare la faptul că "moderatorii emisiunilor au permis invitaţilor folosirea unui limbaj jignitor la adresa Preşedintelui României, fără a le pune în vedere acestora să nu mai folosească termeni injurioşi, întrucât o astfel de atitudine prejudiciază imaginea Preşedintelui României".
Conţinutul declaraţiilor invitaţilor emisiunii "X1" din ziua de 9 decembrie 2012, exemplificate în cuprinsul deciziei de sancţionare, evidenţiază cu claritate încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 34 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului, aplicarea sancţiunii contravenţionale fiind justificată şi în privinţa acestor fapte.
Referitor la critica ce vizează netemeinicia constatării potrivit căreia, în cadrul emisiunii "X1" au fost făcute comentarii lipsite de imparţialitate care au constituit un factor de natură a influenţa opţiunea de vot a unei părţi a electoratului, susţinerile reclamantei nu au fost reţinute de către prima instanţă, întrucât Consiliul a avut în vedere comentariile făcute în cadrul emisiunilor şi nu calitatea sau declaraţiile Preşedintelui României. Or, comentariile redate exemplificativ în cuprinsul deciziei contestate denotă lipsa de imparţialitate şi pot fi de natură să influenţeze opţiunea de vot a unei părţi a electoratului.
Curtea a apreciat că individualizarea sancţiunii aplicate reclamantei respectă cerinţele art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 conform căruia, individualizarea sancţiunii se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.
Textul arătat nu impune cerinţa ca sancţiunile anterioare să vizeze aceeaşi faptă, cum în mod eronat susţine reclamanta, iar sancţiunile aplicate reclamantei în ultimul an, respectiv 4 somaţii, 9 amenzi în cuantum total de 293.500 RON şi 2 decizii de acordare a dreptului la replică pentru încălcarea prevederilor din domeniul audiovizual, evidenţiază legalitatea deciziei şi în privinţa modalităţii de individualizare a sancţiunii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta SC A. SA a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că prima instanţă nu a răspuns tuturor aspectelor învederate prin acţiune prin raportare la normele reţinute a fi încălcate de reclamantă, prin Decizia C.N.A. nr. X1 din 24 ianuarie 2013, în ziua de 9 decembrie 2012.
Criticile aduse sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost structurate astfel:
1. Cu privire la pretinsele abateri constatate în cadrul emisiunilor de ştiri în cursul zilei de 9 decembrie 2012
Recurenta insistă asupra nemotivării deciziei C.N.A. contestate, condiţie esenţială a actului administrativ şi cauză de nulitate a acestuia, susţinând că enunţul generic că "au fost prezentate în mod repetat declaraţii ale unor candidaţi" nu poate fi asimilat unei motivări. Demersurile jurnalistice nu pot fi considerate ca reprezentând o încălcare a dispoziţiilor art. 16 lit. b) şi c) din Decizia nr. 738/2012, sau a dispoziţiilor art. 15 lit. b) şi c) din aceeaşi decizie. De altfel spiritul acestei din urmă norme este acela că în ziua alegerilor este interzisă campania electorală şi nicidecum difuzarea de imagini sau declaraţii care nu au conţinutul substanţial al unui demers electoral. În acest context apreciază că în mod greşit s-a aplicat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguire debemus, câtă vreme norma în discuţie reglementează limitarea unor drepturi fundamentale (la libera informare şi la exprimare). Cum în decizia de sancţionare nu se specifică nici în cea mai mică măsură care declaraţii au fost avute în vedere la sancţionare pentru a se aprecia asupra incidenţei art. 15 lit. b) din Decizia C.N.A. nr. 738/2012 este profund eronată motivarea instanţei de fond potrivit căreia "nu este necesară prezentarea în conţinutul deciziei a conţinutului declaraţiilor sau a identităţii candidaţilor".
2. Cu privire la pretinsele abateri constatate în cadrul celorlalte emisiuni difuzate în cursul zilei de 9 decembrie 2012
Intimatul C.N.A. a considerat că "moderatorii emisiunilor au permis invitaţilor folosirea unui limbaj jignitor la adresa Preşedintelui României, fără a pune în vedere acestora să nu mai folosească termeni injurioşi, întrucât o astfel de atitudine prejudiciază imaginea Preşedintelui". Or, astfel, un terţ exterior dreptului la imagine al persoanei apreciază că acest element subiectiv al unei alte persoane a fost vătămat, pornindu-se de la prezumţia producerii unei vătămări, ceea ce este greşit.
Totodată, recurenta arată că a invocat lipsa fundamentului legal pentru constatarea C.N.A. că "pornind de la declaraţiile Preşedintelui Traian Băsescu referitoare la votul acordat, în cadrul emisiunii "X1" au fost făcute comentarii lipsite de imparţialitate, ce au constituit un factor de natură a influenţa opţiunea de vot a unei părţi a electoratului", dat fiind că Preşedintele României nu se încadrează în niciuna din categoriile de politicieni care formează obiectul reglementării în Decizia nr. 738/2012, nefiind participant la procesul electoral parlamentar.
3. Instanţa de fond în mod greşit a validat şi individualizarea sancţiunii realizată de C.N.A.
În lipsa unor dovezi nu trebuia luată în considerare susţinerea intimatului potrivit căreia în ultimul an recurenta-reclamantă a mai fost sancţionată de 15 ori. De altfel, subliniază recurenta, o serie de sancţiuni ce i-au fost aplicate, anul anterior, au fost invalidate de Curtea de Apel Bucureşti, indicându-se 4 din astfel de dosare.
Se apreciază că relevanţă din punct de vedere al individualizării sancţiunii pot avea numai antecedente privind acelaşi tip de abateri contravenţionale.
În contextul prezentat s-a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi admiterea contestaţiei, în principal urmând să se dispună anularea deciziei atacate, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.
Prin întâmpinare, C.N.A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, excepţie respinsă motivat de Înalta Curte prin Încheierea din 13 noiembrie 2014, iar pe fond a apreciat că prima instanţă a răspuns corect şi legal criticilor de nelegalitate invocate prin acţiune şi a concluzionat în consecinţă, respingând acţiunea ca nefondată, atât în privinţa solicitării principale, cât şi în privinţa solicitării subsidiare referitoare la individualizarea sancţiunii aplicate. S-a făcut trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, prin care s-a statuat că justificat de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 autoritatea publică are obligaţia legală de a asigura protejarea demnităţii umane, iar intervenţia sa nu este condiţionată de existenţa unei plângeri formulate de persoana în cauză (Deciziile nr. 2047/2007 şi nr. 916/2007).
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Aşa cum rezultă din chiar conţinutul sentinţei aflate în control judiciar, aspectele redate în cererea de recurs reprezintă de fapt o reiterare a argumentelor pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea în anularea Deciziei nr. X1 din 24 ianuarie 2013 emisă de C.N.A. Important este şi faptul că potrivit Încheierii de dezbateri din 18 aprilie 2013 reclamanta SC A. SA a precizat că nu contestă ceea ce s-a reţinut din punct de vedere faptic prin decizia atacată şi, în special, prin Raportul de monitorizare, iar în aceste condiţii, judecătorul fondului a răspuns motivelor de nelegalitate care au vizat lipsa motivării actului administrativ, nesuprapunerea ipotezei avute în vedere de autoritate cu ipoteza legală şi, nu în ultimul rând, caracterul disproporţionat al sancţiunii aplicate, raportat la valoarea socială care se pretinde că ar fi fost protejată prin actul contestat.
Prin Decizia nr. X1 din 24 ianuarie 2013 C.N.A. a sancţionat radiodifuzorul SC A. SA pentru postul TV A. cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, precum şi a art. 8 alin. (1), art. 15 lit. b) şi c) şi art. 16 lit. b) şi c) din Decizia nr. 738/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare a campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, prin intermediul serviciilor media audiovizuale. Faptele pentru care s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale au fost săvârşite în ziua de 9 decembrie 2012, fiind redate în detaliu în considerentele sentinţei recurate.
Analizând criticile reclamantei faţă de actul administrativ individual instanţa de fond a conchis că acţiunea nu este întemeiată nici sub aspectul principal al anulării Deciziei C.N.A., nici sub aspectul subsidiar al înlocuirii amenzii sau al reducerii ei spre minimul prevăzut de lege.
În privinţa lipsei motivării deciziei contestate, în mod judicios prima instanţă a observat că pe de o parte dispoziţiile art. 15 lit. b) şi c) din Decizia nr. 738/2012 sunt clare, fiind prevăzute expres activităţile interzise prin intermediul serviciilor media audiovizuale, începând cu 24 de ore înainte de începerea votării şi până la încheierea votării, iar pe de altă parte în decizie sunt prezentate elementele necesare identificării faptelor reţinute în sarcina reclamantei, făcându-se trimitere la raportul întocmit de Direcţia de Monitorizare în cuprinsul căreia sunt redate declaraţiile care au determinat aplicarea sancţiunii.
De asemenea, conţinutul declaraţiilor invitaţilor emisiunii "X1" din ziua de 9 decembrie 2012 au fost exemplificate în decizia de sancţionare, acestea demonstrând fără echivoc încălcarea art. 34 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Este pertinentă şi observaţia intimatului că potrivit art. 10 alin. (3) lit. e) şi l) din Legea nr. 504/2002 (Legea audiovizualului) şi potrivit jurisprudenţei cristalizate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autoritatea publică are obligaţia de a asigura protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine, de a monitoriza serviciile de programe şi a serviciilor media audiovizuale, în vederea respectării de către acestea a prevederilor legale în materie; această obligaţie fiscală nu este condiţionată de existenţa unei plângeri formulate de persoana căreia i-a fost afectată demnitatea sau i-au fost aduse prejudicii de imagine prin difuzarea unei emisiuni (Decizia nr. 2047 din 18 aprilie 2007 şi Decizia nr. 916/2007, secţia de contencios administrativ şi fiscal - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre exemplificare).
Privitor la susţinerea recurentei-reclamante că s-a constatat în mod netemeinic că în cadrul emisiunii "X1" au fost făcute comentarii lipsite de imparţialitate care au constituit un factor de natură a influenţa opţiunea la vot a unei părţi a electoratului, în mod corect instanţa fondului a înlăturat această critică, observând că aceste comentarii, redate exemplificativ în cuprinsul deciziei, denotă lipsa de imparţialitate şi pot fi de natură a influenţa opţiunea la vot a unei părţi a electoratului.
Sancţiunea aplicată prin Decizia nr. X1/2013 a fost individualizată după criteriile legale oferite de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, aşa cum reţine şi judecătorul fondului, iar împrejurarea invocată prin cererea de recurs că 4 din sancţiuni nu au fost confirmate de Curtea de Apel Bucureşti este nerelevantă cu atât mai mult cu cât textul legal invocat se referă la "sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an" şi nu rezultă nici dacă sentinţele amintite au rămas irevocabile. Se apreciază, aşadar, că în raport de gravitatea faptelor şi de efectele lor, sancţiunea a fost corect individualizată.
Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, şi art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1378 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4287/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4298/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
