ICCJ. Decizia nr. 4287/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4287/2014
Dosar nr. 8241/2/2012
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1437 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC H. (România) SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei şi intervenienta în interesul pârâtului C.H. SRL România, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a emis Decizia nr. X1 din 29 august 2012, de neobiecţiuni cu privire la operaţiunea de concentrare economică realizată prin dobândirea de către SC C.H. SRL a controlului unic direct asupra SC S.V. SA, apreciind că această operaţiune nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante.
Prin adresa depusă în copie la dosar, intervenienta SC C.H. SRL a învederat autorităţii pârâte faptul că renunţă la achiziţionarea S.V. SA, avută în vedere de decizia contestată.
Prin Adresa din 2 aprilie 2013, depusă în copie la dosar, autoritatea pârâtă a comunicat intervenientei că a luat act de faptul că operaţiunea de concentrare economică nu va mai fi implementată, precizând totodată că o eventuală operaţiune ulterioară de acelaşi gen va fi supusă unui nou proces de notificare, în condiţiile Legii concurenţei.
Din coroborarea actelor menţionate mai sus, Curtea a reţinut că operaţiunea de concentrare economică vizată de actul administrativ atacat nu s-a mai finalizat, iar acest aspect a fost notificat autorităţii pârâte. Din momentul în care aceasta a luat act de noua situaţie, decizia contestată în prezent a rămas fără efect, situaţie în care reclamanta nu mai poate invoca un interes actual în anularea deciziei de neobiecţiuni, întrucât nu mai există pericolul restrângerii concurenţei pe piaţa relevantă, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Pe de altă parte, Curtea a împărtăşit punctul de vedere al pârâtului, în sensul că o nouă operaţiune de concentrare economică presupune o nouă procedură de obţinere a unei decizii de neobiecţiuni, deoarece intervenienta nu poate iniţia un atare demers, fundamentat pe o decizie la a cărei implementare a renunţat, în condiţiile în care autorizarea presupune o nouă analiză a situaţiei de pe piaţa relevantă aflată în continuă schimbare.
Reclamanta a mai arătat că SC S.V. SA nu şi-a exprimat oficial poziţia în legătură cu renunţarea intervenientei la realizarea operaţiunii de concentrare economică şi prin urmare nu se poate trage concluzia că o atare operaţiune nu se va finaliza ulterior, însă Curtea a observat că, în circumstanţele date, în care intervenienta a renunţat la dobândirea controlului asupra SC S.V. SA, nu se mai poate discuta de un acord de voinţe pentru realizarea concentrării economice, mai ales în situaţia în care Consiliul Concurenţei a luat act de situaţia creată.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că realizarea operaţiunii agreate prin decizia contestată este imposibil de realizat în prezent, în temeiul acestui act administrativ, iar în această situaţie reclamanta nu mai justifică un interes actual în anularea deciziei contestate.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta SC H. (România) SA a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a considerat că excepţia lipsei de interes, fundamentată pe adresele depuse la dosarul de fond este nejustificată şi admisă cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, impunându-se în aceste condiţii casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru rejudecare.
Prin Adresa din 20 martie 2013 C.H. a notificat Consiliul Concurenţei renunţarea la achiziţionarea S.V., operaţiune de concentrare economică ce a făcut obiectul notificării Consiliului Concurenţei, iar în replică, prin Adresa nr. X2 din 2 aprilie 2013 autoritatea de concurenţă a răspuns că s-a luat act de faptul că operaţiunea de concentrare economică nu va mai fi implementată, urmând ca în cazul în care ulterior va exista intenţia de a achiziţiona, în tot sau în parte, SC S.V. SA de către SC C.H. SRL sau de către altă întreprindere din Grupul C.H., aceasta să fie supusă unui nou proces de notificare către Consiliul Concurenţei.
Această corespondenţă a fost adusă drept argument în susţinerea excepţiei lipsei de interes, abordare pe care recurenta nu o împărtăşeşte deoarece Decizia de neobiecţiune nr. X3 din 29 august 2012 a Consiliului Concurenţei nu a fost afectată în niciun mod de Adresa nr. X2 din 2 aprilie 2013 care nu întruneşte cerinţele pentru a fi un act administrativ în sensul legii. Faptul că în respectiva adresă se menţionează că în viitor va fi necesară o nouă notificare nu este de natură a conferi recurentei garanţia că intimata intervenientă nu ar putea reveni asupra renunţării la preluarea S.V. ori că în virtutea Acordului de intenţie din 27 ianuarie 2012 (act cauză al deciziei) intimata C.H. nu ar fi obligată de acţionarii S.V. să perfecteze achiziţia şi să implementeze concentrarea economică prevalându-se de decizie.
În opinia recurentei, potrivit principiului simetriei actelor juridice Decizia nr. X3/2012 a Consiliului Concurenţei putea fi invalidată fie printr-o altă decizie a Consiliului, fie pe cale judecătorească.
Au formulat apărări/întâmpinări atât C.H. SRL România (intervenientă), cât şi autoritatea pârâtă Consiliul Concurenţei, ambele intimate subliniind caracterul nefondat al recursului în condiţiile în care este evidentă lipsa de interes a acţiunii H. prin prisma renunţării de către C.H. la achiziţia S.V., decizia de neobiecţiune ce face obiectul litigiului de faţă nemaiputând fi folosită pentru implementarea unei concentrări viitoare. Totodată, exprimarea validă a renunţării unilaterale a părţii achizitoare la dreptul de a pune în aplicare concentrarea economică, către autoritatea de concurenţă, nu era condiţionată în vreun fel, din perspectiva legislaţiei concurenţei, de obţinerea acordului şi a celeilalte părţi la concentrarea economică, adică partea achiziţionată - SC S.V. SA.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, cu câteva precizări, de ordin formal, care se impun şi care vor fi arătate în considerentele prezentei decizii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti la data de 5 noiembrie 2012 reclamanta SC H. (România) SA a solicitat anularea Deciziei de neobiecţiune privind concentrarea economică realizată prin dobândirea de către SC C.H. SRL (România) a controlului unic direct asupra SC S.V. SA nr. X1 din 29 august 2012 emisă pe pârâtul Consiliului Concurenţei.
Prin întâmpinare, pârâtul a opus reclamantei excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei interesului întrucât H., terţ faţă de operaţiunea de concentrare economică nu a demonstrat că se află în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, neputând invoca nici un interes personal legitim şi, pe cale de consecinţă, nici un interes public al promovării intereselor consumatorilor.
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2013 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de petenta C.H. SRL România, destinatară a deciziei contestate, calificând-o ca fiind o cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului Consiliul Concurenţei.
Din probatoriul administrat a rezultat că operaţiunea de concentrare economică vizată de actul administrativ contestat nu s-a mai finalizat, intervenienta notificând autoritatea de concurenţă că renunţă la achiziţionarea S.V. SA, iar Consiliul Concurenţei răspunzând acesteia că a luat act de această situaţie (Adresa nr. X2 din 2 aprilie 2013), astfel că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanta nu mai poate invoca un interes actual în anularea deciziei neobiecţiuni, întrucât nu mai există pericolul restrângerii concurenţei pe piaţa relevantă, decizia atacată rămânând fără obiect.
Decizia de neobiecţiune a dat naştere în beneficiul C.H. la dreptul de a pune în aplicare, în condiţii de legalitate, operaţiunea de concentrare economică, mai exact de a pune în aplicare achiziţia intenţionată a fi implementată. Nimic nu o împiedică însă pe intervenienta beneficiară să renunţe la dreptul născut în temeiul legii în favoarea sa, atâta timp cât în acord cu exigenţele legii civile renunţarea este una expresă, aşa cum reiese fără dubiu din adresa transmisă la data de 20 martie 2013 Consiliului Concurenţei. Consiliul Concurenţei a luat act de această renunţare prin Adresa nr. X2 din 2 aprilie 2013.
În condiţiile în care chiar Consiliul Concurenţei a luat act de renunţarea exprimată de intervenientă la 20 martie 2013, este nerelevantă neexprimarea unei poziţii din partea SC S.V. SA în legătură cu realizarea concentrării economice, actul de voinţă unilateral şi expres formulat de C.H. fiind de natură a exclude orice discuţie despre un acord de voinţă pentru realizarea concentrării economice.
Chiar şi în lipsa unei revocări exprese a deciziei de neobiecţiune sau a unei acţiuni în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, efectul juridic practic al adresei transmise de C.H. şi al răspunsului Consiliului Concurenţei este acelaşi, anume lipsirea de efecte juridice a Deciziei nr. X1/2012, context în are este exclus de orice fel de interes practic în prezentul demers judiciar.
De asemenea, în mod just, instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei care vizau nerespectarea principiului simetriei actelor juridice câtă vreme nu s-a emis o altă decizie de anulare a deciziei de neobiecţiuni şi că ar exista astfel posibilitatea ca prevalându-se de decizia atacată intervenienta să reia procedura de concentrare economică. Răspunzând acestor susţineri, judecătorul fondului a subliniat că punctul de vedere al Consiliului Concurenţei este că Decizia nr. X1/2012 este legală şi că nu există un interes al autorităţii în promovarea unei acţiuni în anulare.
Este important a se aminti că în adresa răspuns din 2 aprilie 2013 Consiliul Concurenţei impune C.H. să reia procedura de notificare în cazul în care în viitor ar mai avea intenţia de a achiziţiona S.V., deci aserţiunea recurentei în sensul că s-a dat curs excepţiei invocate în baza unei simple corespondenţe, fără efecte juridice, este neadecvată.
Probatoriul administrat şi analizat de prima instanţă a evidenţiat interesul, cerinţă necesară/obligatorie pentru existenţa dreptului la acţiune, nu mai este unul actual în cauza de faţă, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, decizia de neobiecţiune emisă de Consiliul Concurenţei rămânând fără efect.
Soluţia de respingere a acţiunii este corectă, numai că din perspectivă doctrinară şi jurisprudenţială s-a statuat că lipsa interesului sau a uneia din cerinţele sale se invocă pe cale de excepţie (aşa cum s-a întâmplat în speţă), excepţia fiind una de fond, peremptorie, absolută, iar în cazul admiterii excepţiei, acţiunea se respinge pentru lipsă de interes şi nu ca inadmisibilă cum eronat se menţionează în considerentele şi dispozitivul sentinţei aflate în control judiciar.
Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. H. (România) S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1437 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4282/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4296/2014. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
