ICCJ. Decizia nr. 4468/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4468/2014
Dosar nr. 515/35/2012
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond. Conţinutul cererii de chemare în judecată şi cadrul procesual
Prin Sentinţa nr. 99/CA din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 175 din 5 noiembrie 2012 emisă de pârât, în sensul admiterii în tot a contestaţiei formulată de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 septembrie 2012, încheiată la data de 19 septembrie 2012, privind contractul de finanţare din 23 februarie 2011, "P.A.A.".
Prin acţiune s-a solicitat şi restituirea tuturor sumelor de bani reţinute cu titlu de corecţie financiară, cu dobânzile fiscale aferente iar, în subsidiar, cu dobânzile legale, calculate de la data reţinerii fiecărei sume şi până la data restituirii efective, conform precizării de acţiune aflată la dosar. De asemenea, instanţa de judecată a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare formulată în cauză de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată în cauză, dat fiind faptul că, în şedinţa publică din 22 ianuarie 2013, reclamanta arată că înţelege să renunţe la aceasta, se va lua act de renunţarea la această cerere.
Pe fondul cauzei, se constată că prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 septembrie 2012, privind contractul de finanţare din 23 februarie 2011, proiectul "P.A.A.", beneficiar SC S. SRL, pârâta, constatând că se confirmă constatările şi concluziile Autorităţii de Audit, în temeiul punctului 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, a stabilit o corecţie financiară de 10% din valoarea de 35.490.254 lei fără TVA, aferentă contractului de lucrări din 20 iunie 2011 încheiat de SC S. SRL şi SC T.G.C. SRL, respectiv suma de 3.549.025,90 lei fără TVA.
S-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 75 din O.U.G. 34/2006 şi art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004, întrucât Autoritatea Contractantă a redus perioada minimă de 52 de zile prevăzută între data transmiterii spre publicare în SEAP a anunţului de participare (20 aprilie 2011) şi data limită de depunere a ofertelor (26 mai 2011), la 35 de zile, fără ca anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 să cuprindă informaţiile referitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor, precum şi criteriul de atribuire al contractului.
Prin Decizia nr. 175 din 5 noiembrie 2012 (dosar), Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a respins ca nefondată contestaţia formulată de SC S. SRL împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 septembrie 2012, aferentă proiectului "P.A.A.", beneficiar SC S. SRL.
În fapt, autoritatea contractantă, SC S. SRL, a iniţiat în anul 2009 proiectul "P.A.A.", contractul din 23 februarie 2011, scrisoarea de acceptare a cererii de finanţare având data de 23 noiembrie 2009.
Parcurgerea etapei contractării s-a finalizat prin încheierea contractului de finanţare din 23 februarie 2011 cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Bucureşti, prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest, moment în care a devenit o certitudine, atât aprobarea finanţării solicitate, cât şi valoarea totală a Contractului, în cuantum de 35.511.556,57 lei, fără TVA, sumă care reprezintă valoarea totală eligibilă a Proiectului, în care este cuprinsă şi suma care reprezintă contribuţia proprie a reclamantei.
În baza Contractului, AM POR, s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 24.858.089,59 lei, echivalentă cu maxim 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului, toată această sumă provenind de la Fondul European de Dezvoltare Regională, contribuţia de la bugetul de stat fiind de 0%, perioada de implementare a proiectului fiind de 24 de luni.
Ulterior, reclamanta, încă înainte de încheierea contractului de finanţare, a publicat un anunţ de intenţie în 11 februarie 2011 pe S. şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene privind lucrările de construcţie pentru obiectivul de investiţii "P.A.A.", în cadrul procedurii de achiziţie, licitaţie deschisă, în urma căreia a fost încheiat contractul de lucrări din 20 iunie 2011 de SC S. SRL cu SC T.G.C. SRL.
La procedura de achiziţie a fost depusă o singură ofertă care a fost declarată admisibilă. Criteriul de atribuire a contractului de lucrări a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Lista de verificare a procedurii de atribuire a contractului de lucrări din 20 iunie 2011 a fost întocmită de A. - N.V. în intervalul 1 martie 2012 - 2 martie 2012 şi nu au fost constatate nereguli.
Ulterior, s-a constatat încălcarea normativelor legale în materia achiziţiilor publice la atribuirea contractului de lucrări din 20 iunie 2012, încheiat de SC S. SRL cu SC T.G.C. SRL, conform aspectelor semnalate în sesizarea din 3 august 2012, beneficiarul reducând nejustificat perioada de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile, atâta vreme cât, anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 nu a cuprins informaţii referitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor precum şi criteriul de atribuire al contractului, informaţii care sunt cuprinse în anunţul de participare din 27 aprilie 2011, încălcându-se, astfel, prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004.
Potrivit art. 75 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 34/2006, "(...) în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puţin 52 de zile.
(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.
(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie - şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare."
De asemenea, potrivit art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004, "în cazul procedurilor deschise, termenul de primire a ofertelor este de 52 de zile de la data trimiterii anunţului de participare. În cazul în care autorităţile contractante au publicat un anunţ de informare prealabilă, termenul minim de primire a ofertelor prevăzute la alin. (2) şi (3) lit. b) poate fi redus ca regulă generală la 36 de zile, dar, în nici un caz, la mai puţin de 22 de zile. Termenul redus menţionat la primul paragraf este permis cu condiţia ca anunţul de informare prealabilă să fi cuprins toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare prevăzut de Anexa VII A, în cazul în care respectivele informaţii sunt disponibile în momentul publicării anunţului şi în care respectivul anunţ de informare prealabilă a fost trimis spre publicare cu minimum 52 de zile şi maximum 12 luni înainte de data trimiterii anunţului de participare."
SC S. a trimis cu adresa din 10 septembrie 2012 înregistrată la MDRT în 11 septembrie 2012 (dosar) punctul său de vedere, în care a arătat că, anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 a conţinut toate informaţiile cunoscute şi certe la data publicării acestuia. La data publicării anunţului de intenţie nu a fost încă semnat contractul de finanţare din 23 februarie 2011, până la semnarea contractului de finanţare existând incertitudinea conţinutului acestuia, respectiv a condiţiilor concrete de finanţare a proiectului. Mai arată reclamanta că, niciun operator economic nu a contestat procedura de achiziţie publică, respectiv nu a înregistrat observaţii şi/sau solicitări în ceea ce priveşte prelungirea termenului de depunere a ofertelor. Nici un operator economic nu a invocat ca motiv de neprezentare, scurtarea termenului de depunere a ofertelor.
Din actele de la dosar rezultă că, anunţul de participare din 27 aprilie 2011 (dosar) cuprinde informaţii privitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor precum şi criteriul de atribuire al contractului, informaţii care nu sunt cuprinse şi în anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 (dosar).
Atâta timp cât reclamanta, în calitate de autoritate contractantă a redus perioada de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile, în condiţiile în care, anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 nu cuprinde informaţii privitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor precum şi criteriul de atribuire al contractului, informaţii cuprinse în anunţul de participare din 27 aprilie 2011, se constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 75 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi cele ale art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004.
Prima instanţă a arătat că apărarea reclamantei în sensul că la data publicării anunţului de intenţie nu era încă semnat contractul de finanţare din 23 februarie 2011, până la semnarea contractului existând incertitudinea conţinutului acestuia, respectiv a condiţiilor concrete de finanţare a proiectului nu poate fi reţinută, reclamanta având obligaţia ca, în cazul reducerii termenului prevăzut mai sus, să cuprindă în anunţul de intenţie minimum de informaţii referitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor cum ar fi cele cuprinse în anunţul de participare, privind situaţia personală a operatorilor economici, capacitatea economică şi financiară, capacitatea tehnică, precum şi informaţii referitoare la criteriul de atribuire al contractului privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, neputând susţine că astfel de informaţii minime nu au fost cunoscute la data publicării anunţului de intenţie.
De asemenea, nu a fost reţinută nici apărarea reclamantei în sensul că, formularul anunţului de intenţie existent în format electronic nu a putut fi completat cu informaţiile necesare, pe motiv că, trebuie să se încadreze într-un număr limitat de caractere, atâta vreme cât, aceasta nu a făcut dovada completării lui cu minimum de informaţii care să-i confere posibilitatea încadrării în numărul maxim de caractere admis.
De asemenea, faptul că, niciun operator economic nu a contestat procedura de achiziţie publică, respectiv nu a înregistrat observaţii sau solicitări în ceea ce priveşte prelungirea termenului de depunere a ofertelor nu poate acoperi încălcarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, care sunt dispoziţii imperative, neputând fi lăsate la aprecierea autorităţii contractante. Ca atare, reducerea perioadei de timp pentru primirea ofertelor de la 52 de zile la 35 de zile se putea face doar în condiţiile în care, anunţul de intenţie din 11 februarie 2011 cuprindea informaţii privitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor precum şi criteriul de atribuire al contractului.
Pe de altă parte, indicarea incorectă în cuprinsul notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 septembrie 2012, privind contractul de finanţare din 23 februarie 201, a temeiului în baza căruia au fost stabilite corecţiile financiare, nu poate conduce la anularea acesteia, atâta vreme cât, acesta se desprinde din starea de fapt relatată pe larg în cuprinsul acesteia, astfel că nu i s-a produs reclamantului nicio vătămare. De asemenea, nici faptul că temeiul juridic diferă în cuprinsul notei de constatare faţă de Proiectul acesteia, nu poate conduce la anularea celei dintâi, neputându-se vorbi despre existenţa unor inconsecvenţe majore, atâta timp cât starea de fapt expusă pe larg este aceeaşi.
2. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs societatea reclamantă.
Invocând ca temei legal al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 312 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, cu casarea şi trimiterea spre rejudecare, recurenta-reclamantă a înfăţişat, în esenţă, următoarele critici faţă de soluţia primei instanţe:
• deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, concluziile la care a ajuns şi raţionamentul juridic prezentate sunt greşite, în ceea ce priveşte încălcarea art. 38 din Directiva 18/2004 şi a prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006;
• instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită întrucât recurentei nu i s-a imputat conţinutul sumar al anumitor informaţii, ci faptul că anunţul de intenţie nu a cuprins toate acele informaţii care au fost publicate în anunţul de participare;
• instanţa de fond a reţinut eronat fapta imputată recurentei ceea ce a făcut ca problema realmente dedusă judecăţii să fie lăsată nesoluţionată şi anume dacă anunţul de intenţie trebuia şi putea să conţină toate informaţiile din anunţul de participare, respectiv, în ce măsură, prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 au caracter permisiv, sau imperativ, aşa cum a susţinut prima instanţă;
• greşit şi în mod simplist a reţinut instanţa de fond lipsa unei vătămări produse reclamantei urmare a inconsecvenţei majore între proiectul de notă de constatare propriu zisă, cu referire la temeiul juridic diferit în baza căruia s-a dispus aplicarea sancţiunii, mai cu seamă că există diferenţe esenţiale între cele două temeiuri de drept, în ceea ce priveşte limita legală a corecţiei financiare aplicate;
• instanţa de fond nu a analizat dacă presupusa neregulă putea să aibă vreun impact financiar, reţinând doar lipsa vătămării, deşi una şi aceeaşi faptă se încadrează în două temeiuri legale diferite;
• fapta descrisă prin nota de constatare atacată nu se încadrează în abaterea reţinută de aceste norme legale (pct. 1 subpct. 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011) şi aceasta atrage nelegalitatea actelor atacate;
• în mod nelegal au fost interpretate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, cu ignorarea ultimei teze "în măsura în care acestea (nr. informaţiile) sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie" ajungându-se la situaţia în care nu ar fi niciodată posibilă reducerea termenului de depunere a ofertelor, contrar însă intenţiei legiuitorului;
• se impunea ca în cauză, în prezenţa unei abateri de natură formală, fără un potenţial impact financiar, să nu fie aplicată nicio corecţie financiară.
3. Apărările intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP)
Intimatul-pârât MDRAP a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă solicitând, în esenţă, respingerea acestuia ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de prima instanţă şi arătând totodată că nu există nici un temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, după cum a solicitat recurenta care, de altfel, şi-a întemeiat recursul numai pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de prevederile legale aplicabile, raportat şi la apărările intimatului-pârât, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile înfăţişate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Obiectul acţiunii judiciare cu care reclamanta recurentă a investit instanţa de contencios administrativ ca şi argumentele prezentate în susţinerea soluţiei adoptate cu ocazia judecăţii în fond, de respingere a acţiunii, au fost expuse la pct. 1 din prezenta decizie astfel că nu se impune reluarea acestora în contextul examinării criticilor recurentei-reclamante, cuprinse în cererea de recurs.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că nu este întemeiată şi nici justificată, raportat şi la prevederile art. 3041 C. proc. civ., solicitarea recurentei de casare a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, mai cu seamă că, astfel cum în mod just a remarcat şi intimatul-pârât, nu a fost motivată o atare solicitare şi nici nu a fost indicat vreun temei de drept în acest sens.
Analizând aşadar criticile şi susţinerile prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu este întemeiată susţinerea principală, vizând greşita aplicare şi interpretare de către prima instanţă a prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificări şi completări ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare:
"(2) în cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.
(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare."
Totodată, potrivit art. 38 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentul European şi a Consiliului din data de 31 martie 2004: "în cazul procedurilor deschise, termenul de primire a ofertelor este de 52 de zile de la data trimiterii anunţului de participare. În cazul în care autorităţile contractante au publicat un anunţ de informare prealabilă termenul minim de primire a ofertelor prevăzute la alin. (2) şi (3) lit. b) poate fi redus ca regulă generală la 36 de zile, dar, în niciun caz, la mai puţin de 21 de zile. Termenul redus menţionat la primul paragraf este permis cu condiţia ca anunţul de informare prealabilă să fi cuprins toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare prevăzut de Anexa VII A, în cazul în care respectivele informaţii sunt disponibile în momentul publicării anunţului şi în care respectivul anunţ de informare prealabilă a fost trimis spre publicare cu minimum 52 de zile şi maximum 12 luni înainte de data trimiterii anunţului de participare".
În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită şi anume aceea că norma legală incidentă are caracter imperativ şi nu permisiv, fără a mai examina în ce măsură anunţul de intenţie trebuie şi putea să conţină toate informaţiile din anunţul de participare.
Înalta Curte, contrar celor susţinute de recurentă constată că prima instanţă a realizat o corectă şi adecvată interpretare şi aplicare a normelor legale incidente, sus-arătate, raportat la contextul factual al cauzei.
Astfel, prima instanţă a reţinut, cu justeţe de altfel, că în concret, în prezenta cauză, recurenta-reclamantă nu a putut demonstra că la data anunţului de intenţie din 11 februarie 2011 (dosar fond) nu-i erau cunoscute informaţiile care au fost mai apoi cuprinse în anunţul de participare din 27 aprilie 2011 (dosar), câtă vreme acestea erau informaţii minime referitoare la criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor şi totodată privitoare la criteriul de atribuire al contractului privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
În acest sens, în mod just au fost înlăturate apărările potrivit cu care, până la data semnării contractului de finanţare din 23 februarie 2011, exista o incertitudine cu privire la conţinutul acestuia astfel că în anunţul de intenţie nu au fost cuprinse informaţiile ce se regăsesc doar în anunţul de participare.
Dat fiind, aşadar, conţinutul în mod evident diferit, şi necontestat de altfel, între anunţul de intenţie şi anunţul de participare, în mod corect instanţa de fond a reţinut încălcarea prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că reducerea perioadei prevăzută la alin. (1) de la 52 de zile la 35 zile s-a efectuat fără a fi îndeplinite cerinţele normei incidente.
Instanţa de fond nu a stabilit că norma legală incidentă ar avea caracter permisiv, sau dimpotrivă imperativ, după cum nu a ajuns nici la concluzia că niciodată nu ar fi posibilă reducerea termenului de depunere a ofertelor, astfel cum în mod neîntemeiat a susţinut recurenta, argumentaţia judecătorului fondului fiind bazată pe înscrisurile depuse la dosar şi pe înlăturarea motivată a apărărilor recurentei-reclamante.
Nefondate sunt şi criticile recurentei vizând considerentele din hotărâre vizând lipsa unei vătămări ce i-a fost produsă urmare a inconsecvenţei majore între proiectul de notă de constatare şi nota de constatare propriu-zisă, cu referire la temeiul juridic diferit în baza căruia s-a dispus aplicarea sancţiunii.
Înalta Curte împărtăşeşte opinia judecătorului fondului în sensul că inconsecvenţele detectate între cele două documente indicate de recurentă, cu referire la temeiul de drept diferit menţionat, nu constituie cauze de nulitate ale actului atacat, dată fiind situaţia de fapt, ca premisă, indicată în aceeaşi manieră în ambele înscrisuri.
Mai mult, nota de constatare producătoare de efecte juridice a fost supusă controlului judecătoresc în cauză, fiind verificat astfel şi temeiul de drept arătat, raportat chiar la situaţia de fapt descrisă şi care nu a fost de altfel contestată.
În fine, nefondate sunt şi toate celelalte critici ale recurentei-reclamante privitoare la lipsa unui potenţial impact financiar al abaterii pur formale reţinute în sarcina societăţii reclamante şi care ar fi impus ca nicio corecţie financiară să fie aplicată.
O atare susţinere nu poate fi primită întrucât contravine noţiunii de neregulă, astfel cum este aceasta definită în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi totodată pentru că face abstracţie de definirea conceptului de neregulă în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006 aplicabil direct în fiecare stat membru al Uniunii. Potrivit acestuia, neregula reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin angajarea unei cheltuieli nejustificate a bugetului general".
În jurisprudenţa sa CJUE a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).
Prin urmare, faţă de toate argumentele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 99/CA din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4323/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4474/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
