ICCJ. Decizia nr. 4558/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4558/2014
Dosar nr. 195/59/2013
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate, precum şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea în fond a acţiunii.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Raportul de evaluare din 24 ianuarie 2013, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat că în perioada 3 iunie 2008 - 25 mai 2012, reclamantul a deţinut simultan funcţia de Primar al Oraşului Curtici, judeţul Arad şi calitatea de administrator la trei societăţi comerciale SC C.V.S.R. SRL, SC M.T. SRL şi SC M. SRL.
2. Hotărârea curţii de apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 332 din 12 iunie 2013, a anulat cererea formulată de A.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a constatat că reclamantul nu s-a conformat obligaţiei de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, deşi a fost citat cu această menţiune, pentru termenul din data de 12 iunie 2013.
3. Motivele de recurs înfăţişate de reclamant
Împotriva Sentinţei nr. 332 din 12 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs în termen legal reclamantul A.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea hotărârii judecătoreşti cu trimitere spre rejudecare.
Arată recurentul că soluţia instanţei de fond este excesivă, atâta timp cât pentru termenul de judecată din 12 iunie 2013 a formulat o cerere prin care solicită termen în vederea angajării unui apărător, conform dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. şi de asemenea, a consemnat cauţiunea prevăzută de lege pentru soluţionarea capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
Mai arată recurentul că, prin Adresa din 11 iunie 2013 a informat instanţa că în măsura în care este necesar, urmează să procedeze la completarea timbrajului.
De asemenea, arată reclamantul că pentru primul termen de judecată (12 iunie 2013) formulase o cerere de modificare a cadrului procesual, prin conceptarea în cauză a Prefectului Judeţului Arad, astfel că se impunea acordarea unui teren pentru comunicarea acestei cereri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant s-a solicitat anularea Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013, precum şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 12 iunie 2013, termen pentru care reclamantul a fost citat cu menţiunea de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru de 4 RON şi respectiv 8 RON, pentru cererea de suspendare şi a timbrului judiciar de 0,3 RON, conform dovezii aflată la dosar fond.
La termenul din data de 12 iunie 2013, judecătorul fondului, reţinând că reclamantul nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra, a dispus anularea cererii reclamantului ca netimbrată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Înalta Curte reţine însă că, anterior primului termen de judecată, la data de 6 iunie 2013 reclamantul a înregistrat o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi de asemenea, a depus dovada consemnării cauţiunii legale în cuantum de 500 RON (recipisa din 10 iunie 2013) aferentă capătului de cerere ce vizează suspendarea executării raportului de evaluare.
La acelaşi termen de judecată reclamantul a formulat o cerere de modificare a cadrului procesual, solicitând introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului Judeţului Arad, motivat de împrejurarea că hotărârea instanţei trebuie să îi fie opozabilă acestuia.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare se achită anticipat sau cel târziu până la primul termen de judecată acordat în acest sens, iar potrivit alin. (3) din acelaşi articol, sancţiunea neconformării acestei obligaţii este anularea cererii de chemare în judecată, însă măsura dispusă de judecătorul fondului apare ca excesivă în raport de împrejurarea că soluţia a fost pronunţată la primul termen de judecată, când reclamantul formulase şi o cerere prin care solicita amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că reclamantul a făcut dovada consemnării cauţiunii în cuantum de 500 RON aferentă cererii de suspendare a executării raportului de evaluare, sumă considerabil mai mare decât cuantumul taxelor judiciare de timbru (4 RON + 8 RON) a căror neachitare a atras sancţiunea anulării cererii reclamantului şi a învederat că se obligă să completeze timbrajul în situaţia în care instanţa va considera necesar.
Consacrând dreptul la un proces echitabil, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prevede că dreptul de liber acces la justiţie poate suferi limitări, însă doar dacă prin acestea se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat.
Aşadar, reţinând că măsura dispusă în sensul anulării acţiunii este excesivă, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei şi având în vedere că prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N. împotriva Sentinţei nr. 332 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4560/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
