ICCJ. Decizia nr. 4584/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4584/2014
Dosar nr. 13/64/2013
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 13/64/2013, reclamantul Judeţul Covasna a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. X1 din 19 noiembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de stabilire a corecţiei financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012, comunicata cu Adresa nr. X2 din 12 septembrie 2012 înregistrată la Registratura Consiliului Judeţean Covasna sub nr. X3 din 18 septembrie 2012, privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizare training "Performanţă în administraţie prin colaborare interinstituţională", încheiat cu SC. H.A. SRL, în cadrul proiectului "Planificare strategică prin cooperare interjudeţeană", finanţat prin Contractul de Finanţare din 17 februarie 2011, solicitând admiterea acţiunii, modificarea în tot a deciziei contestate în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva Notei de stabilire a corecţiei financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012 şi anularea notei de stabilire a corecţiei financiare ca nelegală.
În motivare s-a arătat că prin Nota de stabilire a corecţiei financiare încheiată la data de 4 septembrie 2012, o echipă de control din cadrul Direcţiei pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de servicii având ca obiect Organizare training "Performanţă în administraţie prin colaborare interinstituţională", încheiat de Consiliul Judeţean Covasna cu SC H.A. SRL.
S-a arătat că reclamanta a formulat contestaţie respinsă prin Decizia nr. X1 din 19 noiembrie 2012 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei prin care s-a reţinut că prin Fişa de date a achiziţiei, parte a documentaţiei de atribuire, s-au prevăzut cerinţe minime de calificare cu privire la care s-a apreciat că sunt de natură să restricţioneze participarea operatorilor economici la procedura de atribuire.
Cu privire la cerinţele de calificare impuse prin Fişa de date a achiziţiei reclamanta a arătat faptul că cerinţa ca cel puţin doi experţi cheie să aibă experienţa profesională în cel puţin un proiect adresat administraţiilor publice, rezultă încă din denumirea obiectului contractului, scopul derulării procedurii de achiziţie publică fiind selectarea unui prestator de servicii de instruire competitiv care să asigure derularea profesională a training-urilor.
În acest context se arată că este necesară desfăşurarea activităţii de instruire a participanţilor de către persoane cu experienţă profesională în proiecte adresate administraţiilor publice, neavând nicio relevanţă raportat la obiectul contractului de achiziţie experienţa în domeniul privat.
În ceea ce priveşte cerinţa ca cel puţin doi experţi cheie să aibă experienţă profesională în cel puţin un proiect finanţat din fonduri europene, s-a arătat că aceasta are la bază necesitatea unei experienţe similare a ofertantului în raport cu natura contractului ce urmează a fi atribuit.
În ceea ce priveşte cerinţa ca cel puţin un expert cheie să fi primit acest titlu într-o ţară din U.E. s-a arătat că autoritatea contractantă a impus o astfel de condiţie deoarece în materia achiziţiilor publice legislaţia naţionala se completează cu reglementări specifice spaţiului european în domeniu, reprezentate, în principal, prin Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
Cu privire la condiţia că expertul cheie care a dobândit acest titlu într-o ţară din U.E. trebuie să aibă experienţă profesională în cel puţin un proiect de formare în U.E., s-a susţinut că finalitatea majoră pe care autoritatea contractantă o urmăreşte prin atribuirea contractului de achiziţie a serviciilor de formare profesională este aceea a garantării îndeplinirii acestuia în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini de către formatori cu un ridicat nivel al pregătirii profesionale care să poată oferi în acelaşi timp şi o perspectivă europeană despre dezvoltarea strategică a unei regiuni.
S-a invocat şi faptul că în Nota de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 4 septembrie 2012 nu se regăsesc justificări privind aplicabilitatea temeiurilor de drept invocate, şi anume a prevederilor art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi art. 8 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006.
Referitor la aplicarea prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 care exceptează procedura de atribuire a contractului de achiziţie servicii de formare profesională de la domeniul de aplicare a legislaţiei privind achiziţiile publice, s-a arătat că nu se poate reţine că prin iniţierea unei proceduri de achiziţie publică de licitaţie deschisă, astfel cum autoritatea contractantă a indicat în Anunţul de participare din 12 septembrie 2011, Secţiunea IV, precum şi în cadrul Fişei de date a achiziţiei, aceasta nu se mai poate prevala de excepţia reglementată de art. 16, în raport de valoarea contractului.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.
Prin Sentinţa nr. 48/F din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul Judeţul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative; a fost modificată Decizia internă din 19 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - AM - PODCA în sensul că s-a anulat Nota de stabilire a corecţiei financiare din 12 septembrie 2012 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că între reclamant şi pârâtă fost încheiat contractul de finanţare din 17 februarie 2011, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Planificare strategică prin cooperare interjudeţeană", cod SMIS 13208.
S-a mai reţinut că în cadrul proiectului a fost derulat de către reclamant contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect organizare training "Performanţă în administraţie prin colaborare interinstituţională", încheiat cu SC H.A. SRL, în valoare de 113.683,00 RON, fără TVA.
De asemenea, că prin Nota de stabilire a corecţiei financiare încheiată în data de 4 septembrie 2012 s-a stabilit, în temeiul pct. 2 din Ghidul pentru stabilirea corecţiilor financiare COCOF 07/0037/03 şi pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aplicarea unei corecţii financiare în procent de 10% din valoarea contractului de achiziţie publică, respectiv, de 11.368,30 RON, raportat la valoarea contractului de servicii în cuantum de 113.683,00 RON fără TVA.
Referitor la nerespectarea condiţiilor de formă s-a apreciat că nota a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 875/2011, neregulile invocate respectiv lipsa din cuprinsul notei a menţiunilor privind posibilitatea de contestare a actului, termenul de depunere a contestaţiei şi autoritatea la care se depune contestaţia nefiind de natură să producă efecte juridice, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada vătămării concrete suferite ca urmare a acestor lipsuri.
De asemenea, nici nerespectarea termenului de comunicare a notei de constatare a fost apreciat că nu este de natură să afecteze valabilitatea respectivului act, o atare sancţiune nefiind prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte criticile aduse fondului actului contestat, instanţa a apreciat că acestea sunt întemeiate în conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, contractul cu privire la care s-a stabilit corecţia contestată a avut ca obiect servicii de formare ce fac parte din categoria celor incluse în anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, iar valoarea contractului a fost sub pragul de 125.000 euro prevăzut de art. 57 alin. (2) astfel încât, în conformitate cu textul legal anterior menţionat s-a constatat că acesta nu era supus obligativităţii respectării ordonanţei menţionate.
În condiţiile în care şi C.N.S.C. a apreciat că nu este competent să analizeze legalitatea actelor emise în cursul derulării procedurii, curtea de apel a apreciat că normele de drept invocate ca temei al aplicării sancţiunii, respectiv art. 2, art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 nu sunt incidente, neexistând obligaţia autorităţii contractante să respecte aceste prevederi.
Faptul că autoritatea contractantă a înţeles să atribuie contractul în urma derulării unei proceduri de achiziţie prin licitaţie deschisă s-a susţinut prin considerentele sentinţei atacate că nu determină incidenţa prevederilor legale anterior menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că prin impunerea îndeplinirii criteriilor de calificare, respectiv cerinţele minime din fişa de date tehnice publicate odată cu anunţul de participare, privind pct. v.4.2. Informaţii privind experienţa similară şi pct. v.4.3. Informaţii privind personalul tehnic de specialitate şi acreditarea ofertantului, autoritatea contractantă a adus încălcări ale scopului prevăzut de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv acela de a promova concurenţa între operatorii economici.
A susţinut recurenta că impunerea îndeplinirii acestor criterii de calificare, de către autoritatea contractantă, prin care se solicită demonstrarea îndeplinirii capacităţii tehnice şi/sau profesionale prin prezentarea experienţei profesionale în domeniul administraţiei publice este restrictivă şi contravine prevederilor legale menţionate anterior.
Prin urmare, a susţinut recurenta, cerinţele minime de calificare impuse sunt de natură a restricţiona participarea operatorilor economici la procedura de atribuire, fiind impuse cu încălcarea art. 178 alin. (2) şi ale art. 188 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care reprezintă transpunerea art. 44 alin. (2) şi art. 48 alin. (2) lit. e) din Directiva 2004/18/CE referitoare la promovarea concurenţei între operatorii economici.
Invocând dispoziţiile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta a susţinut că autoritatea contractuală avea obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când a stabilit criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit.
În acest sens, cerinţele minime solicitate prin documentaţia de atribuire şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta a susţinut că prin iniţierea unei proceduri de achiziţie publică de licitaţie deschisă, astfel cum autoritatea contractantă a indicat în Anunţul de participare din 12 septembrie 2011, secţiunea IV, şi în cadrul fişei de date a achiziţiei, aceasta nu se mai poate prevala de excepţia prevăzută de aceste dispoziţii legale.
Totodată, recurenta a susţinut că şi în cazul în care autoritatea contractantă s-a prevalat de dispoziţiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta are obligaţia de a respecta, pe tot parcursul procedurii, principii prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acest act normativ, respectiv principiul privind a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoaşterea reciprocă; d) transparenţa; e) proporţionalitatea; f) eficienţa utilizării fondurilor; g) asumarea răspunderii.
Recurenta a solicitat admiterea recursului formulat şi casarea sentinţei atacate, iar pe fond respingerea cererii formulate de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant Judeţul Covasna a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepţii, respectiv excepţia lipsei de capacitate procesuală, a lipsei calităţii de reprezentant, cât şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca legală şi temeinică, susţinând în esenţă că dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în cauză conform prevederilor art. 16, având în vedere faptul că pragul valoric al contractului încheiat se situează sub cel prevăzut de dispoziţiile art. 57 alin. (2) din ordonanţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţiile formulate prin întâmpinare de către intimatul Judeţul Covasna, excepţii pe care le va respinge ca neîntemeiate având în vedere considerentele expuse în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru Dezvoltare a Capacităţii Administrative, cât şi a lipsei calităţii de reprezentant, Înalta Curte constată că susţinerile intimatului-reclamant sunt nefondate având în vedere că actele contestate, respectiv Decizia din 19 noiembrie 2012, cât şi Nota de stabilire a corecţiei financiare din date de 4 septembrie 2012 au fost emise de comisia constituită în baza dispoziţiei interne a acestei direcţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, aceasta având capacitatea administrativă care îi conferă acesteia capacitatea oricărei autorităţi publice de a sta în proces indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi deci personalitate juridică în sensul civil al noţiunii.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte va respinge şi excepţia inadmisibilităţii invocată de intimat având în vedere că recurentul-pârât are calitate procesuală activă în faza procesuală a recursului fiind parte participantă la soluţionarea procesului prin hotărârea atacată.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare.
Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor incidente cauzei în raport cu starea de fapt reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept, legalitatea actelor administrative supuse contestării, respectiv Nota de stabilire a corecţiei financiare încheiată la data de 4 septembrie 2012 privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012, având ca obiect organizare trening "Performanţă în administraţie prin colaborare interinstituţională încheiat cu SC H.A. SRL, finanţat prin contractul de finanţare din 17 februarie 2011, cât şi Decizia nr. X1 din 19 noiembrie 2012 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva notei de stabilire a corecţiei financiare.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică fiind pronunţată cu respectarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale.
Având în vedere faptul că obiectul contractului de achiziţie publică a constat în achiziţionarea de servicii privind formarea profesională, incluse în categoria celor prevăzute de anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, iar valoarea contractului a fost sub pragul de 125.000 euro prevăzută de art. 57 alin. (2) în mod corect a reţinut judecătorul fondului că acesta este exceptat în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 de la aplicarea prevederilor acestei ordonanţe.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de către intimatul reclamant Judeţul Covasna.
Respinge recursul declarat de Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative împotriva Sentinţei nr. 48/F din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4583/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4585/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
