ICCJ. Decizia nr. 4590/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4590/2014
Dosar nr. 126/30/2012
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată, prin declinare de la Tribunalul Timiş, pe rolul Curţii de Apel Timişoara reclamanta Comuna Ghiroda, Primăria Ghiroda prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală SAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de Inspecţie Fiscală Serviciul de Control Financiar, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Timişoara, anularea în totalitate a actului administrativ emis de pârâtă, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. înregistrare X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011 înregistrată la Comuna Ghiroda sub nr. X3 din 1 noiembrie 2011 alături de Raportul de Inspecţie Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011 şi anexa 4 cu privire la calculul TVA suplimentar şi al accesoriilor aferente prin care s-a verificat Comuna Ghiroda.
De asemenea, a solicitat suspendarea actului a cărei anulare s-a cerut până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii şi suspendarea oricăror forme de executare silită până la soluţionarea acţiunii în anularea actului.
Prin Sentinţa civilă nr. 391 din 13 februarie 2012, Tribunalul Timiş a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale invocate de pârâtă, reţinând că obligaţiile fiscale care formează obiectul litigiului, de 851.715 RON, la care se adaugă accesorii de 1.088.751 RON depăşesc plafonul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 7 mai 2012.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a formulat completare la întâmpinare şi pe cale de excepţie a invocat inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei, pârâtul a susţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere şi a RIF-ului care a stat la baza emiterii acesteia, fără a solicita şi anularea Deciziei nr. X5 din 21 decembrie 2011, emisă în procedură prealabilă, prin care s-a respins contestaţia administrativă a reclamantei, ca etapă obligatorie, premergătoare sesizării instanţei, conform art. 205 alin. (1) coroborat cu art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
La termenul din 21 ianuarie 2013, reclamanta, prin reprezentant, a declarat că renunţă la cererile de suspendare formulate în acţiunea introductivă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 61 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Comuna Ghiroda, Primăria Ghiroda prin Primar, împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. X4 din 26 octombrie 2011 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală (RIF) nr. X4 din 26 octombrie 2011 şi anexa 4; Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011, comunicată acesteia, precum şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011, care a stat la baza emiterii acesteia, împreună cu anexa 4 la acest raport, fără a contesta şi Decizia nr. X5 din 21 decembrie 2011, de respingere pe fond a contestaţiei administrative promovate, conform art. 205 şi urm. C. proc. fisc., decizie emisă şi comunicată reclamantei la data introducerii acţiunii, despre care face vorbire în cuprinsul acesteia.
A reţinut prima instanţă că decizia de impunere reprezintă un titlu de creanţă împotriva reclamantei care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. fisc, iar în condiţiile în care a fost urmată această procedură, numai decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată de contestatar la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
S-a constatat că, deşi reclamanta a parcurs această procedură, scopul său nu este atins în condiţiile în care nu atacă în instanţă şi decizia care finalizează procedura, având în vedere că doar prin aceasta se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, conform prevederilor art. 216 alin. (3) C. proc. fisc, şi mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 210 alin. (2) C. proc. fisc, decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
În concluzie, pentru motivele expuse, judecătorul fondului a apreciat acţiunea ca fiind inadmisibilă.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Comuna Ghiroda - Primăria Comunei Ghiroda prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 C. proc. civ.:
Susţine recurenta că nu a înţeles să conteste separat decizia prin care s-a respins contestaţia întrucât a fost contestată decizia de impunere privind obligaţiile fiscale împreună cu actele subsecvente, aspect reţinut şi de instanţa de fond în considerentele sentinţei.
S-a arătat că, prin admiterea excepţie inadmisibilităţii acţiunii a fost privată reclamanta de dreptul de a se apăra pe fondul cauzei, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat pârâtul că din petitul acţiunii reiese că nu s-a solicitat anularea Deciziei nr. X5/2011.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul cauzei, potrivit acţiunii introductive de instanţă, îl constituie cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. X1 din 26 octombrie 2011 comunicată prin Adresa nr. X2 din 27 octombrie 2011, comunicată reclamantei, precum şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. X4 din 26 octombrie 2011, care a stat la baza emiterii acesteia, împreună cu anexa 4 la acest raport.
Potrivit Titlului IX, art. 205 - 218 C. proc. fisc., a fost reglementată o procedură administrativă obligatorie de contestare a actelor administrative fiscale, procedură care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216 - 217, care poate fi atacată în contencios administrativ, conform dispoziţiilor art. 218 alin. (2) C. proc. civ.
Din probatoriul administrat în cauză (dosarul Tribunalului Timiş) rezultă că recurenta reclamantă s-a conformat dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi au urmat procedura administrativă obligatorie care s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr. X5 din 21 decembrie 2011.
Întrucât procedura administrativă a fost finalizată prin emiterea deciziei de respingere a contestaţiei, instanţa de judecată după stabilirea cadrului procesual putea proceda la analiza pe fondul cauzei şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei obligaţiilor fiscale suplimentare de plată în sarcina recurentei reclamante, constatate prin Decizia nr. X1 din 26 octombrie 2011. În acest context şi din perspectiva dispoziţiilor legale mai sus menţionate, instanţa de control jurisdicţional constată că respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată apare excesiv de formală cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a depus la dosar toate actele administrativ-fiscale contestate.
În aceste condiţii instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, întrucât nu a cercetat legalitatea şi temeinicia cererilor formulate de reclamantă.
Astfel, judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra cererii care a învestit instanţa, neclarificând cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii, cu scopul real urmărit de reclamantă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, context în care nu se poate exercita controlul judiciar.
Este adevărat că, în mare parte, confuziile privind obiectul acţiunii provin din modul în care reclamanta şi-a conceput demersul în justiţie, mai ales că la acordarea cuvântului asupra excepţiei inadmisibilităţii reprezentantul acesteia a considerat că nu este necesară atacarea şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, câtă vreme obligaţiile fiscale au fost stabilite prin decizia de impunere şi RIF, dar în temeiul art. 129 alin. (4) - (5) C. proc. civ., instanţa avea îndatorirea să pună în discuţia părţilor împrejurările de fapt şi de drept apte să ducă la clarificarea obiectului acţiunii şi cadrului procesual, instanţa fiind îndrituită să califice acţiunea în funcţie de scopul real urmărit prin promovarea ei.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat şi va casa sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comuna Ghiroda - Primăria Comunei Ghiroda prin Primar împotriva Sentinţei nr. 61 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4589/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4600/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
