ICCJ. Decizia nr. 4603/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4603/2014
Dosar nr. 5330/91/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5330/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române prin Direcția Financiară, a formulat cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 17.856 lei reprezentând echivalentul valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioada de 24 luni, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
2.Hotărârile care au genera conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 919 din 23 mai 2014 pronunţată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vrancea a reţinut, în esenţă, că reclamantul contestă un act administrativ emis de o autoritate centrală, cerere care atrage competenţa Curţii de Apel.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 181 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 22 octombrie 2014, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind soluţionarea acţiunii formulată de reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcția Financiară, cu sediul în Bucureşti, în favoarea Tribunalului Vrancea.
S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila.
Pentru a pronunţa această soluţie au fost avute in vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, in raport de calitatea de funcţionar public al reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Instanţele au fost investite cu cererea formulată de către reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române prin Direcția Financiară, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 17.856 lei reprezentând echivalentul valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioada de 24 luni, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Înalta Curte constată că prezenta acţiune are ca obiect drepturi salariale ivite dintr-un raport de serviciu încheiat intre reclamant şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, aflat sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
In raport de textele menţionate anterior, se constată că a intervenit o unificare a competenţei materiale în domeniul funcţiei publice la nivelul tribunalelor, fără a mai conta calitatea de autoritate centrală sau locală a instituţiei publice cu care s-a format raportul de serviciu.
De asemenea, Înalta Curte reţine şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care fac trimitere la dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă:
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe N.M. şi I.G.P.R. în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4602/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4605/2014. Contencios → |
|---|
