ICCJ. Decizia nr. 4640/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4640/2014
Dosar nr. 5146/2/2012
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 26 iunie 2012, reclamantul M.B.I.C. a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie 2011 a Baroului Bucureşti prin care a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; anularea Deciziei nr. 124 din 03 decembrie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi, pe cale de consecinţă obligarea pârâtelor; să dispună primirea sa în profesia de avocat cu scutire de examen, şi să dispună înregistrarea sa pe tabloul avocaţilor definitivi din cadrul Baroului Bucureşti.
Astfel, prin hotărârea adoptată de Consiliul Baroului Bucureşti, s-a dispus respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de reclamant, motivat de faptul că în urma interviului susţinut, nu şi-a însuşit cunoştinţele privind legislaţia specifică profesiei de avocat.
A mai arătat că prin Decizia nr. 124 din 03 decembrie 2011 a U.N.B.R. a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamant, cu motivarea că din declaraţiile Baroului Bucureşti, rezultă că, în cadrul interviului, nu i-a fost adresată o singură întrebare, ci mai multe, iar reclamantul nu şi-ar fi însuşit legislaţia profesiei de avocat.
A mai învederat că procedura de soluţionare a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, este reglementată de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 7001 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a U.N.B.R. şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii, ca nefondate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul M.B.I.C., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la 26 iunie 2012 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bucureşti şi U.N.B.R. anularea Hotărârii nr. 619 din 27 ianuarie 2011 emisă de primul pârât prin care a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi anularea Deciziei nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de U.N.B.R. prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamant împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Bucureşti.
A constatat instanţa că cererea de chemare în judecată vizează acte emise de cele două autorităţi, Baroul Bucureşti şi U.N.B.R., astfel încât nu se poate susţine că U.N.B.R. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii referitor la petitul acţiunii privind înscrierea reclamantului pe Tabloul avocaţilor definitivi s-a apreciat ca fiind, de asemenea, nefondată deoarece prin cererea de chemare în judecată instanţa a fost investită să se pronunţe în legătură cu legalitatea actelor emise de către cei 2 pârâţi, precum şi cu cererea de obligarea acestora la primirea în profesia de avocat şi înregistrarea sa pe Tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Bucureşti.
Astfel, nu s-a putut susţine excepţia prematurităţii petitului cererii referitor la înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi deoarece prin cele 2 decizii emise s-au analizat condiţiile pe care le îndeplineşte cererea reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen, ori analizarea respectaţii condiţiilor a fost efectuată anterior internului, cererile fiind validate de către Consiliul Baroului Bucureşti în ceea ce privesc condiţiile de admisibilitate.
A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995 republicată, Consiliul U.N.B.R. are ca atribuţie şi verificarea legalităţii şi temeiniciei deciziilor de primire în profesie date de către Consiliile Barourilor, ceea ce a şi făcut U.N.B.R. prin decizia emisă, astfel încât nu s-a putut susţine prematuritatea cererii formulată de reclamant referitor la înregistrarea sa pe Tabloul avocaţilor definitivi ca o consecinţă ulterioară a primirii în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pe fond s-a reţinut că acţiunea este nefondată.
În opinia instanţei, art. 16 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată dispune că la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de consilier juridic timp de cel puţin 10 ani.
A constatat instanţa că din carnetul de muncă al reclamantului şi adeverinţa din 19 iulie 2010 emisă de A.N.A.F. reiese că reclamantul nu îndeplinea condiţia de vechime în funcţia juridică de minimum 10 ani impusă de lege.
A mai reţinut instanţa că în perioada 11 mai 2009 - 10 martie 2010 reclamantul a avut raporturi de serviciu suspendate conform adeverinţei emisă de A.N.A.F. şi, în consecinţă, în opinia instanţei, în mod corect Consiliul Baroului a apreciat că nu îndeplineşte condiţia de vechime cerută de lege pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul M.B.I.C., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
3.1. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi conţine motive contradictorii
Instanţa de fond avea obligaţia să analizeze actele ce au format obiectul cererii de chemare în judecată din prisma motivelor cuprinse în conţinutul acestora.
Mai mult, instanţa a reţinut în motivarea prin care a respins excepţia prematurităţii acţiunii, faptul că cererea de primire în profesie a fost validată de către Consiliul Baroului Bucureşti, sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, ceea ce presupune o validare a perioadei de vechime, ca ulterior, să respingă cererea pe motiv de neîndeplinire a unor condiţii de admisibilitate a cererii de primire în profesie.
3.2. Hotărârea recurată este nemotivată în ceea ce priveşte primul capăt de cerere care vizează nelegalitatea actelor administrative
Prin actele administrative atacate, cererea de primire în profesie a fost respinsă sub motivarea că nu a fost însuşită legislaţia profesiei de avocat în urma interviului susţinut.
3.3. Cu privire la probatoriul administrat, se arată, prin motivele de recurs, că pârâţii nu au depus la dosarul cauzei, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 toată documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative.
Prin actele administrative atacate se face trimitere la o înregistrare audio, astfel încât pârâţii aveau obligaţia de a depune înregistrarea sau cel puţin transcrierea acesteia.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă U.N.B.R.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu sunt întrunite dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar membrii comisiei de examinare au observat că reclamantul nu avea vechimea necesară pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, scop în care i-au adresat o singură întrebare, cea referitoare la vechime.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este fondat
Din cuprinsul Hotărârii nr. 6619 din 27 ianuarie 2011 emisă de Baroul Bucureşti şi a Deciziei nr. 124 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. reiese faptul că cererea reclamantului de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă ca urmare a neînsuşirii cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă anularea actelor administrative emise de autorităţile competente.
Analiza legalităţii actului administrativ presupune şi verificarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază actul.
Motivele/ motivarea actului administrativ constituie justificarea conţinutului său.
În speţă, respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen s-a datorat neînsuşirii de către reclamant a legislaţiei specifice.
Judecătorul de contencios administrativ analizează legalitatea actului în ceea ce priveşte motivele înscrise în cuprinsul acestuia, neputându-se substitui emitentului.
Astfel, în mod greşit a procedat instanţa de fond care a constatat legalitatea actului administrativ din perspectiva altor motive decât cele invocate prin actul administrativ atacat.
Mai mult, prima instanţă nici nu a analizat cele două acte atacate din punctul de vedere al neîndeplinirii condiţiei însuşirii cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat.
În consecinţă, se impune casarea hotărârii recurate, deoarece prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ce presupunea analizarea legalităţii actului administrativ în raport cu îndeplinirea/ neîndeplinirea condiţiei referitoare la însuşirea legislaţiei specifice profesiei.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis, urmând a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a se avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate şi, în plus, în mod obligatoriu va solicita a se depune la dosar toată documentaţia care a stat la baza emiterii actelor, inclusiv înregistrarea audio sau transcrierea acesteia despre care se face vorbire în cuprinsul lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.B.I.C. împotriva Sentinţei nr. 7001 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4636/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4659/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
