ICCJ. Decizia nr. 4658/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4658/2014
Dosar nr. 4080/2/2013
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 06 iunie 2013, reclamanta SC A.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi rezilierii acestuia din urmă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, la data de 06 aprilie 2011 între părţi a fost încheiat Contractul-cadru nr. C3, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile FEADR, având ca obiectiv "achiziţia de utilaje pentru activităţi auxiliare producţiei vegetale la SC A.P. SRL, jud. Neamţ", valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de 933.918 lei, din care 653.742 lei finanţare nerambursabilă.
Ulterior, la data de 15 aprilie 2013, prin procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare s-a reţinut că reclamanta "nu a menţinut eligibilitatea proiectului finanţat, prin 1/ derularea incorectă a procedurilor de achiziţie a sistemului fotovoltaic, 2/ nerespectarea prevederilor cap. 4.3 - adjudecarea contractelor de achiziţie din instrucţiunile de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai FEADR şi 3/ nerespectarea criteriului de selecţie S2".
Pe cale de consecinţă, s-a dispus retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat până la data controlului, în cuantum de 647.467,78 lei şi rezilierea contractului de finanţare din 06 aprilie 2011.
Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 19078 din 25 iunie 2013 pârâta a anulat constatările şi, implicit, măsurile dispuse cu privire la nerespectarea criteriului de selecţie S2, menţinând toate celelalte măsuri dispuse în baza procesului-verbal, inclusiv cuantumul sumei de rambursat şi rezilierea contractului de finanţare.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, reclamanta a arătat că executarea silită a creanţei bugetare prin blocarea conturilor bancare ale societăţii sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societăţii este de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile şi a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.
În opinia reclamantei, blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăţi către instituţiile bancare şi furnizori şi, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăţilor de la clienţii societăţii, situaţie care ar duce la blocarea producţiei, sistarea prestării serviciilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor şi concedierea salariaţilor, neachitarea obligaţiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea de insolvabilitate.
În privinţa cazului bine justificat, reclamanta a menţionat că de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare şi până în prezent au trecut 2 ani, iar în toată această perioadă au existat mai multe verificări care au avut drept obiectiv analizarea legalităţii procedurii achiziţiei de echipamente, la care a participat şi SC A.D. SRL.
Reclamanta a arătat că este de neînţeles cum aceeaşi instituţie care a aprobat iniţial favorabil un dosar, în baza aceleiaşi documentaţii, a revenit asupra aprobării, după aproape 2 ani, considerând că procedura a fost desfăşurata necorespunzător.
Mai mult, a arătat că la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conţineau elemente noi care să schimbe situaţia şi nici nu au fost prezentate alte documente suplimentare care să contrazică ori să anuleze documentaţia care a stat la baza finanţării.
În opinia reclamantei, atitudinea contradictorie a Agenţiei, care iniţial a avizat favorabil un dosar, iar ulterior a revenit asupra aprobării (deşi a avut în vedere aceeaşi documentaţie), este susceptibilă să trezească o îndoială serioasă şi puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 2312 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.P. SRL şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 15 aprilie 2013 şi înregistrat la 16 aprilie 2013 până la pronunţarea instanţei de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2200 lei.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente.
În privinţa primei abateri reţinută în sarcina reclamantei, s-a constatat din menţiunile din procesul-verbal întocmit că, pârâta nu a făcut referire la motivele pentru care a considerat această cheltuială neeligibilă şi nici la textele legale ori clauzele contractuale incidente.
De asemenea, s-a constatat că, nici prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-au adus precizări cu privire la motivele, în drept, pentru care s-a considerat neeligibilitatea achiziţiei, pârâta reluând pe acest aspect menţiunile din cuprinsul actului administrativ.
Cu privire la acest aspect, Curtea a mai reţinut că nici prin Decizia de soluţionare a contestaţiei reclamantei, nu s-a răspuns argumentelor invocate de aceasta cu privire la achiziţionarea sistemului fotovoltaic şi declararea caracterului neeligibil, acestea nefiind deloc analizate.
Curtea a apreciat că toate aceste aspecte sunt de natură a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, dând naştere unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Curtea a avut în vedere documentele depuse la dosar de reclamantă, care fac dovadă că executarea procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare este de natură a perturba în mod grav activitatea societăţii, cu consecinţe deosebite asupra respectării obligaţiilor curente faţă de terţi.
A apreciat Curtea că aceste consecinţe ce se pot produce în patrimoniul reclamantei, constând în provocarea stării de insolvabilitate şi deteriorarea relaţiilor comerciale, sunt disproporţionate în raport de gravitatea faptelor reţinute prin actul administrativ contestat, astfel că, în speţă, s-a constatat îndeplinirea şi a condiţiei existenţei unei pagube iminente.
3. Recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale
Împotriva Sentinţei nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Criticile aduse sentinţei recurate vizează, în esenţă, următoarele aspecte.
Instanţa de fond, prin considerentele menţionate în cuprinsul sentinţei recurate a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A doua critică are în vedere faptul că instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că societatea nu a contestat dovada confirmării acestor oferte de către firmele participante la licitaţie.
În al treilea rând, apreciază recurenta că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut în cauză îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, fiind evident că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea evident, executării actului administrativ.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul recurentei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanţa, cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 647.467,78 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi rezilierii acestuia din urmă.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, însă, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menţionate, constată că, prin Sentinţa nr. 1209 din 14 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 6367/2/2013, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.P. SA având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 aprilie 2013, Deciziei nr. 19078 din 25 iunie 2013 emisă de Agenţie, măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 şi anularea măsurii de reziliere a Contractului.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 2312 din 24 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează Sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4657/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4660/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
