ICCJ. Decizia nr. 4635/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4635/2014
Dosar nr. 4761/2/2013
Şedinţa de la 3 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4761/2/2013, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z.N., constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 3329 din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Z.N. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Z.N.
Prin întâmpinare, intimatul C.N.S.A.S. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, arătând că motivele de recurs invocate nu se încadrează între motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.
Prin Raportul întocmit la data de 5 mai 2014, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a apreciat că recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) - c) şi e) C. proc. civ., însă recurentul-pârât nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin Încheierea din 11 septembrie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de anulare a recursului.
Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere faţă de raportul întocmit în cauză.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, pârâtul Z.N. a exercitat calea de atac împotriva Sentinţei civile nr. 3329 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care a intitulat-o "apel".
Înalta Curte a calificat această cale de atac ca fiind recurs, având în vedere că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile pronunţate în materia contenciosului administrativ sunt supuse căii de atac a recursului, cum de altfel a menţionat în mod corect şi prima instanţă în dispozitivul sentinţei.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, recurentul a precizat că a formulat apel împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, şi nu recurs; că instanţa de fond din eroare a indicat că hotărârea este atacabilă cu recurs şi că îşi menţine în totalitate susţinerile făcute în cererea de apel.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat şi nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu a adus sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text legal, partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.
Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) şi art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, va constata nulitatea recursului formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Z.N. împotriva Sentinţei civile nr. 3329 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4629/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4687/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
