ICCJ. Decizia nr. 4662/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4662/2014
Dosar nr. 408/33/2013
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 39 din 30 ianuarie 2013 şi constatarea existenţei unui act de discriminare la care este supus de către Societatea de asigurări M.A. şi, în consecinţă, dispunerea de măsuri legale faţă de această societate de asigurări, respectiv sancţionarea acesteia conform legii; obligarea pârâtei M.A. la stornarea sumei de 1020 euro plătită de reclamant sau a echivalentului în lei a acestei sume la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru asigurarea unor servicii turistice de care nu a beneficiat; obligarea pârâtei M.A. la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în sumă de 5.000 lei.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 349 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantul P.V. ca neîntemeiată.
Curtea a dispus respingerea acţiunii, în contextul în care situaţia reclamată de petent reprezintă o problemă de interpretare şi de aplicare a prevederilor contractuale dintre părţi, iar nu una care să ţină de câmpul de aplicare al actului normativ invocat în susţinerea acţiunii. În opinia, Curţii prevederile O.G. nr. 137/2000 privind combaterea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării, în sensul că aspectele sesizate nu pot constitui fapte de discriminare, iar aspectele invocate în petiţie, legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a unui contract, sunt unele care ţin de atributul suveran al instanţei de judecată de drept comun.
Curtea a constatat că reclamantul nu a făcut dovada prin documentele prezentate, că tratamentul ce i-a fost aplicat de către asigurător intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul a fost întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data 25 iulie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 349 din 31 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul P.V., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii reclamantului, în sensul anulării Hotărârii nr. 39 din 30 ianuarie 2013 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi constatarea existenţei unui act de discriminare la care este supus de către Societatea de asigurări M.A. şi, în consecinţă, dispunerea de măsuri legale faţă de această societate de asigurări, respectiv sancţionarea acesteia conform legii; obligarea pârâtei M.A. la stornarea sumei de 1.020 euro plătită de reclamant sau a echivalentului în lei a acestei sume la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru asigurarea unor servicii turistice de care nu a beneficiat şi obligarea pârâtei M.A. la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în sumă de 5.000 lei.
În motivarea recursului declarat, se arată că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, în esenţă, pentru următoarele considerente:
- în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele existenţei unei fapte discriminatorii în sensul art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000;
- prima instanţă în mod greşit a dispus respingerea acţiunii, motivat de faptul că în lipsa unui contract se aplică condiţiile generale de asigurare, în condiţiile în care interpretarea corectă era că în lipsa unui contract anexă la poliţă se aplică poliţa de asigurare care constituie ea însăşi o legătură contractuală, generatoare de drepturi şi obligaţii fiind întrunite condiţiile care atrag răspunderea civilă contractuală;
- hotărârea recurată a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.
2. Soluţia instanţei de recurs
Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă […], boală cronică necontagioasă, […], precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 precizează că sunt discriminatorii prevederile, criticile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
La rândul său, art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 împarte sarcina probei între persoana interesată care va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte şi persona împotriva căreia s-a formulat sesizarea care va dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.
În speţă, recurentul-reclamant a prezentat pretinsa faptă de discriminare prin aceea că i s-a refuzat plata despăgubirii pe motivul incidenţei unei clauze ce exclude categoria asiguraţilor care suferă de boli ale sistemului nervos.
Intimata-pârâtă, împotriva căreia s-a formulat sesizarea, a pretins că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament, în raport de Condiţiile Generale de Asigurare conform cărora nu există protecţie prin asigurare pentru bolile cronice preexistente, decât în situaţia în care s-a solicitat şi s-a aprobat o clauză de exceptare sau o clauză contractuală suplimentară.
Din actele dosarului rezultă că recurentul s-a asigurat numai pentru patru evenimente, respectiv îmbolnăvire gravă, bruscă, accident, deces, concediere neaşteptată, furturi prin spargere, ce influenţează grav proprietatea persoanei asigurate; primirea unei citaţii la tribunal la un termen stabilit în perioada călătoriei.
Recurentul nu a fost tratat discriminatoriu în raport cu alte persoane aflate în situaţii similare, având în vedere specificul activităţii de asigurare şi analiza riscului de producere a unui anumit eveniment.
Faptul că toate criteriile pe baza cărora se poate acorda despăgubirea pentru producerea unui eveniment sunt înscrise în Condiţiile Generale de Asigurare echivalează cu îndeplinirea condiţiei justificării obiective şi rezonabile a criteriilor stabilite în aceste norme.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate conform căruia instanţa de fond a reţinut în mod greşit că „în lipsa unui contract se aplică condiţiile generale de asigurare” şi că interpretarea corectă era „în lipsa unui contract anexă la poliţă se aplică poliţa de asigurare” nu modifică cu nimic soluţia pronunţată, ideea enunţată fiind aceea a inexistenţei unei clauze contractuale suplimentare, cum s-a invocat de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Sentinţei nr. 349 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4659/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4666/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
