ICCJ. Decizia nr. 4719/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4719/2014
Dosar nr. 907/1748/2014
Şedinţa de la 9 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petentul R.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Biroul de Poliţie A2:
(i) anularea în întregime, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din data de 11 ianuarie 2014, încheiat de agentul constatator din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul de Poliţie A2;
(ii) constatarea nulităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 11 ianuarie 2014;
(iii) constatarea prescripţiei executării sancţiunilor contravenţionale stabilite prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din data de 11 ianuarie 2014;
(iv) în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment;
(v) obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3240 din 24 aprilie 2014, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, conform procesului-verbal din 11 ianuarie 2014, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 720 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că acesta nu a comunicat datele de stare civilă ale persoanei care a condus autoturismul marca B. pe A2 pe sensul de mers spre Constanţa, km 96, la data de 14 iulie 2013, ora 16:03, conform comunicării radar din 07 octombrie 2013 întocmită de IGPR-BPA2.
A reţinut că textul de la art. 102 alin. (1) pct. 14 raportat la art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 incriminează ca faptă cu caracter contravenţional necomunicarea informaţiei, or, obligaţia de comunicare aparţine persoanei căreia i s-a solicitat, într-un anumit termen o informaţie, iar acesta săvârşeşte contravenţia în momentul în care se constată omisiunea de a-şi executa o obligaţie legală, în termenul prevăzut de lege sau stabilit de poliţia rutieră. În acest sens, locul săvârşirii faptei - omisiunea comunicării -, nu poate fi decât domiciliul persoanei în sarcina căreia a fost stabilită obligaţia legală menţionată anterior, anume localitatea Constanţa, Bld. M.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 9654 din 25 septembrie 2014, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Această instanţă a apreciat că locul săvârşirii contravenţiei este locul unde datele solicitate de către intimat trebuiau comunicate, respectiv sediul IGPR-BPA2.
În cauză s-a săvârşit o contravenţie continuă, reglementată prin dispoziţiile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Astfel fiind, precum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui conflict de competenţă într-o ipoteză similară - Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2403/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. 765/312/2009 - textul de lege menţionat (art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001) reglementează, ca dată de la care începe să curgă termenul de prescripţie, cea a constatării faptei. Ca atare, data la care se consideră săvârşită o contravenţie continuă - în funcţie de care se poate determina şi locul săvârşirii, ca element raportat la care se apreciază asupra competenţei teritoriale, este cea a constatării ei (prin consemnarea în procesul-verbal).
Prin urmare, locul săvârşirii contravenţiei coincide cu locul constatării contravenţiei, respectiv, constatării faptei de necomunicare a datelor solicitate de către poliţie.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Constanţa a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Constanţa.
Înalta Curte constată că, prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 720 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că acesta nu a comunicat datele de stare civilă ale persoanei care a condus autoturismul marca B. pe A2 pe sensul de mers spre Constanţa, km 96, la data de 14 iulie 2013, ora 16:03, conform comunicării radar din 07 octombrie 2013 întocmită de IGPR-BPA2.
Competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale este stabilită exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentului o reprezintă fapta de a nu comunica poliţiei rutiere, la cererea acesteia şi în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat autovehiculul pentru a fi condus pe drumuri publice.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentului constă în netransmiterea unor date, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are domiciliul, în speţă, în localitatea Constanţa.
Momentul constatării săvârşirii contravenţiei nu poate avea efectele reţinute de către Judecătoria Constanţa în ceea ce priveşte determinarea locului săvârşirii acesteia, acest reper fiind util exclusiv temporal, din perspectiva calculului prescripţiei aplicării amenzii contravenţionale.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Constanţa, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul R.G. în contradictoriu cu intimatul IGPR Biroul de Poliţie A2 în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4718/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4742/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
