ICCJ. Decizia nr. 4707/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4707/2014
Dosar nr. 3/59/2013
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea acestuia la emiterea Atestatului de Abilitare pentru certificarea calităţii de a conduce lucrări de doctorat, pe numele său, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 5691 din 27 octombrie 2011 şi la plata de daune materiale, actualizate cu inflaţia, calculate la data pronunţării instanţei, egală cu cuantumul prevăzut în decizia Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică nr. 9129 din 08 mai 2012, privind Premierea obţinerii atestatului de abilitare, la care reclamantului i-a fost blocat accesul prin neemiterea Atestatului de Abilitare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 252 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la emiterea Atestatului de Abilitare pentru certificarea calităţii de a conduce lucrări de doctorat şi la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 RON, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a susţinut la data de 20 iulie 2012 Teza de abilitare, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 5691 din 27 octombrie 2011 al MECTS, fapt confirmat prin raportul Comisiei de Abilitare, raport prin care comisia a acceptat în unanimitate conferirea abilitării în ingineria materialelor.
Prima instanţă a evocat etapele procedurale prevăzute de Ordinul nr. 5691 din 27 octombrie 2011 al MECTS şi a concluzionat, în esenţă, că termenele prevăzute de acest act nu au fost respectate, în speţă, de la data întocmirii raportului de abilitare şi până în prezent curgând un interval de timp care le depăşeşte, fără a putea fi reţinută vreo justificare a depăşirii termenelor legale.
Nu este rezonabil a-i opune reclamantului nerespectarea obligaţiilor ce-i incumbă pârâtului sau compartimentelor sale de specialitate, întrucât o asemenea împrejurare echivalează cu o invocare a propriei culpe.
De vreme ce dosarul reclamantului a fost înaintat către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, organism consultativ, fără personalitate juridică, din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acest compartiment avea obligaţia de a analiza documentaţia şi de a formula propunerea în termenele strict reglementate de Ordinul nr. 5691 din 27 octombrie 2011 al MECTS.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la emiterea atestatului de abilitare a fost apreciată ca fiind întemeiată, susţinută şi de dispoziţiile art. 49 din Ordinul nr. 5691 din 27 octombrie 2011 al MECTS.
Solicitarea reclamantului privind daunele materiale a fost deopotrivă apreciată ca întemeiată, în condiţiile în care reclamantul a pierdut posibilitatea de recuperare a unei părţi din cheltuielile de abilitare în condiţiile tergiversării eliberării atestatului, fiind reţinută culpa ministerului pârât în împiedicarea reclamantului de a-şi depune dosarul pentru recuperarea cheltuielilor de abilitare.
3. Calea de atac exercitată de autoritatea-pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că primul capăt de acţiune din cererea reclamantului-intimat este lipsit de obiect, întrucât dosarului acestuia, la data de 27 noiembrie 2012, a fost înaintat comisiei de specialitate din cadrul CNATDCU, care a propus acordarea atestatului de abilitare şi calitatea de conducător de doctorat în domeniul arătat în acţiune, propunere validată la 11 decembrie 2012.
A mai arătat recurentul că, urmare acestei propuneri, intimatul-reclamant a fost înscris în anexa 11 din ordinul privind acordarea atestatului de abilitare şi a calităţii de conducător de doctorat, iniţiat în 10 ianuarie 2013 şi refăcut în 15 februarie 2013, ordin care, la data formulării recursului, astfel cum arăta recurentul, se afla în procedura semnării .
Cu referire la capătul de cerere privind acordarea de daune materiale, recurentul a susţinut că în mod eronat prima instanţă a dispus obligarea la plata sumei de 10.000 RON, actualizată cu rata inflaţiei, în condiţiile în care nu există, în cauză, o faptă imputabilă ministerului recurent şi nicio legătură de cauzalitate între o eventuală asemenea faptă şi un prejudiciu real suferit de reclamant, după cum nu există nici un prejudiciu efectiv suferit, în cauză fiind făcută numai dovada achitării unor taxe legale şi necesare pentru formarea dosarului în vederea dobândirii calităţii de conducător de doctorat.
4. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului promovat de autoritatea pârâtă recurentă, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond, apreciată a fi justificată şi deplin întemeiată, raportat la prevederile legale aplicabile, cu referire directă la art. 46 şi urm. din OMECTS nr. 5691 din 27 octombrie 2011, al căror conţinut a fost chiar redat de intimat în cuprinsul întâmpinării, note suplimentare fiind depuse şi la data de 28 noiembrie 2004.
Cu referire la capătul de cerere vizând acordarea daunelor materiale intimatul reiterând, în principal argumentaţia înfăţişată cu ocazia judecăţii în fond, a arătat că în mod corect i-a fost acordată, cu acest titlu, suma solicitată întrucât, prin încălcarea legislaţiei cu privire la acordarea Atestatului de Abilitare a fost blocat în mod legal dreptul său de a depune cererea în vederea premierii obţinerii atestatului, conform cadrului legal existent în anul 2012.
5. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de apărările intimatului-reclamant şi raportat la prevederile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este întemeiat recursul promovat în cauză, în limitele şi pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Reclamantul-intimat C.C.M., a investit instanţa de contencios administrativ competentă, la data de 3 ianuarie 2013 cu cererea de obligare a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale (denumit la acea dată Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) la emiterea Atestatului de Abilitare pentru certificarea calităţii de a conduce lucrări de doctorat, conform Ordinului OMECTS nr. 5691/2011, ca şi la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, actualizate cu inflaţia (precizarea cuantumului s-a făcut prin notele scrise aflate la dosarul de fond), cuantumul fiind egal cu cel prevăzut în decizia Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică nr. 9128 din 8 mai 2012, privind premierea obţinerii atestatului de abilitare.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului-intimat, astfel cum a fost formulată, argumentele prezentate de judecătorul fondului în susţinerea soluţiei adoptată fiind sumarizate în expunerea de la pct. 2 din prezenta decizie.
Reevaluând probatoriul administrat în cauză pentru a răspunde criticilor recurentului-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte constată că în mod justificat şi printr-o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor cuprinse în Ordinul MECTS nr. 5691 din 27 octombrie 2011, privind aprobarea Regulamentului de funcţionare a CNATDCU în abilitare, a fost apreciată ca fiind întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a autorităţii pârâte la emiterea atestatului de abilitare.
Faţă de termenele prevăzute în ordinul sus arătat, în ceea ce priveşte procedura ce se cerea a fi urmată în evaluarea tezelor de abilitare, şi Înalta Curte apreciază că se impunea admiterea primului capăt din acţiunea reclamantului intimat, cu atât mai mult cu cât pârâtul-recurent nu a contestat situaţia de fapt înfăţişată instanţei de fond şi nici nu a combătut susţinerile, respectiv înscrisurile depuse la dosar de către reclamant în dovedirea solicitărilor formulate. S-a demonstrat în cauză vătămarea intereselor legitime ale intimatului-reclamant, produsă prin tergiversarea procedurii de emitere a documentaţiei necesare.
În atare condiţiuni, primul motiv de recurs al recurentului-pârât, vizând pretinsa lipsă de obiect a cererii reclamantului, justificată de împrejurarea că, ulterior promovării acţiunii, urmare a propunerii Consiliului General al CNATDCU, reclamantul a fost înscris în anexa 11 a unui ordin iniţiat în data de 10 ianuarie 2013 şi refăcut la data de 15 februarie 2013, apare ca nefiind întemeiat şi ca atare nu poate fi primit.
Mai mult, edificatoare în sensul netemeiniciei susţinerii vizând pretinsa lipsă de obiect a cererii este tocmai afirmaţia recurentului-pârât, inserată în chiar motivele de recurs în sensul că, până la data promovării recursului ordinul la care s-a făcut trimitere, cuprinzându-l şi pe reclamantul intimat în anexa 11, nu fusese semnat, urmare refacerii sale din data de 15 februarie 2013.
Întemeiat este însă cel de-al doilea motiv de recurs înfăţişat de recurentul-pârât, vizând greşita acordare de către instanţa de fond a daunelor materiale, în sumă de 10.000 RON, solicitate de intimatul-reclamant.
Înalta Curte, în acord cu susţinerile recurentului, apreciază că prin probatoriul administrat în cauză, reclamantul nu a dovedit caracterul cert al sumei de 10.000 RON, solicitată cu titlu de daune materiale şi reprezentând cuantumul premiului oferit pentru obţinerea atestatului de abilitare în anul 2012, conform deciziei Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică nr. 9120 din 08 mai 2012.
Acest din urmă document, emis în anul 2012 când a fost aprobată lansarea competiţiei 2012 pentru subprogramul „Premierea atestatului de abilitare” în cadrul Programului Resurse Umane” din Planul Naţional de cercetare dezvoltare şi inovare 2007-2013, prevede în adevăr că participanţii sunt cadrele didactice care au obţinut atestatul de abilitare dar nu stipulează acordarea automată a premiului de 10.000, pe acest unic criteriu.
Dimpotrivă, în art. 3.4 Criterii de eligibilitate, se arată că participantul la respectivul program trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe criterii de eligibilitate, obţinerea atestatului de abilitare fiind doar una dintre acestea şi fiind oricum circumscrisă ordinelor MECTS nr. 4478 din 26 iulie 2011, nr. 4691 din 26 iulie 2011 şi nr. 4692 din 29 iulie 2011, expres arătate.
Prin urmare, doar lipsa atestatului de abilitare la care a făcut trimitere reclamantul nu putea demonstra şi atrage, cu certitudine, prejudiciul material pretins de reclamant, în sensul arătat.
Deşi instanţa de fond a reţinut că nu se poate specula, anticipa, cu privire la posibila acordare a premiului, în ipoteza în care atestatul ar fi fost emis cu respectarea termenelor prevăzute în Ordinul MECTS nr. 5691 din 13 octombrie 2011, a acordat totuşi daunele materiale solicitate şi precizate ca atare şi în notele scrise.
O astfel de măsură apare însă ca fiind nelegală şi inconsistentă nu doar în raport cu probatoriul administrat, dar mai ales cu conţinutul actului invocat ca temei al cererii de acordare a daunelor materiale.
În consecinţă, reţinând caracterul incert şi ipotetic al daunelor pretinse, Înalta Curte va admite recursul de faţă, sub acest aspect şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica doar în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantului-intimat, de acordare a daunelor materiale, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 252 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, ca neîntemeiat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4702/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4715/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
