ICCJ. Decizia nr. 4736/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4736/2014
Dosar nr. 36/2/2011
Şedinţa publică din 10 decembrie 2014
Deliberând asupra prezentului recurs,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 36/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B.V., constatarea calităţii acestuia din urmă de colaborator al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a procedat la verificarea pârâtului din oficiu, în considerarea calităţii acestuia de consilier local al comunei Letca din judeţul Sălaj, şi a prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În urma verificării s-a stabilit că, în calitate de colaborator, pârâtul a furnizat organelor de securitate o serie de informaţii, sub forma notelor informative, informaţiile furnizate de acesta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut în art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, fiind întrunite cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Legal citat, pârâtul B.V. nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond şi nici nu a depus întâmpinare la dosar.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul B.V., constatând că, în raport cu starea de fapt supusă examinării, astfel cum rezultă ea din Nota de constatare din 2 martie 2010, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S., şi a înscrisurilor ataşate acesteia, nu reiese întrunirea primei cerinţe impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea privind furnizarea de către pârât organelor de Securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, toate informaţiile furnizate de către pârât vizau - din perspectiva care interesa organele de Securitate - chestiuni anodine, generale, din viaţa de zi cu zi a persoanelor vizate.
Împrejurarea că persoanele respective erau urmărite de Securitate în considerarea anumitor aspecte relevante pentru activitatea acesteia nu prezintă importanţă din perspectiva activităţilor concrete ale pârâtului, după cum nu prezintă relevanţă nici sarcinile trasate în diversele note ale ofiţerului de Securitate, puse subsecvent pe notele informative, sarcini care - deşi aveau în vedere activităţi sau atitudini potrivnice regimului - nu îşi găsesc corespondent în informaţiile furnizate efectiv de către pârât.
Prin urmare, instanţa, verificând măsura în care activităţile pârâtului se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a apreciat ca nefiind îndeplinită prima cerinţă pentru întrunirea calităţii de colaborator, aceea ca prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cerinţele instituite în art. 2 lit. b) trebuind întrunite în mod cumulativ, a respins - în baza art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 - acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., invocând motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a legii, şi solicitând, în temeiul art. 3041 din acelaşi act normativ, examinarea cauzei sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul reclamant a susţinut că, în pofida celor reţinute de instanţa de fond, era îndeplinită în cauză şi condiţia legală a denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât nimănui nu îi era permis să afirme, în vădită contradicţie cu propaganda oficială, că ţăranii români duc o viaţă extrem de grea.
Această activitate de denunţare viza încălcarea unor drepturi fundamentale, deoarece pârâtul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, colaborator al Securităţii este "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Pârâtul, liber de orice constrângeri, a semnat cu numele său real, la data de 7 iunie 1984, un Angajament de colaborare, prin care se angaja să colaboreze cu şeful Postului de Miliţie Letca şi să-l informeze "despre problemele ce-l interesează din cadrul carierei Letca şi din rândul tineretului din comuna Letca", lucrând "în mod secret cu şeful de post", iar notele informative urmând a le semna "cu numele conspirativ T.".
Din Nota de constatare din 2 martie 2010, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S., reiese că a fost identificat în arhive dosarul de reţea X1, avându-l ca titular pe pârât, cuprinzând note informative olografe, semnate cu numele real al pârâtului, fără antet şi nedatate, primite de plt. maj. F.A. - şeful Postului de Miliţie Letca, raportul privind contactarea numitului B.V., din 22 mai 1984, raportul de investigaţii asupra numitului B.V., raportul cu propunerea de a se aproba recrutarea ca informator a numitului B.V., raport cu propuneri de a se aproba înregistrarea numitului B.V. în calitate de informator, din 20 iunie 1984, nota de instruire a sursei "T.", din 20 noiembrie 1984, nota de analiză a informatorului T. pe anul 1986.
În drept, Înalta Curte reţine că, prin art. 3 lit. a) - z) din O.U.G. nr. 24/2008, se consacră dreptul la informare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, a persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate, precum şi a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989.
Dispoziţiile nu instituie deci premisele unei răspunderi morale şi juridice colective, fără existenţa unei fapte infamante şi fără vinovăţie, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetăţenilor cu privire la persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice sau se află într-una dintre situaţiile expres prevăzute, dacă şi în ce măsură aceştia au suprimat sau îngrădit, prin acţiunile lor, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, evaluare care se face de către instanţa de judecată in concreto, în raport cu situaţia particulară a fiecăreia, prin evaluarea acţiunilor proprii.
O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aşadar, este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democraţia câştigată după Revoluţia din anul 1989.
În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoaşterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească şi de aceea administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, care cuprind documente relevante cu privire la acţiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum şi cu privire la reprimarea acestor acţiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.
De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din ordonanţă, aceasta impunând, fără echivoc, şi o latură subiectivă, pe lângă latura obiectivă a furnizării informaţiei prin care persoana în cauză denunţă activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar, aceea de a urmări îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, calitatea informaţiei fiind raportată aşadar la elementul subiectiv.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii în virtutea, fie exclusiv a semnării unui angajament, fie strict a furnizării unor informaţii, fără cerinţa calităţii acestora de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar sau fără cerinţa ca furnizarea de informaţii să vizeze în mod special îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu ar mai fi redactat textul în forma menţionată.
Or, examinând documentele propuse de către reclamantul C.N.S.A.S. cu titlu probatoriu pentru calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, se poate observa că acestea nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond.
Astfel, recurentul reclamant a depus la dosar documente extrase din dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul P.A., urmărit informativ pentru că "a făcut parte din P.N.Ţ şi este preot nerevenit", respectiv Nota informativă din 9 februarie 1986, Nota informativă, 26 mai 1988, în care se precizează că fostul preot "niciodată nu a făcut comentarii negative la adresa politicii de stat", Nota informativă din 26 noiembrie 1988, prin care sursa "informează că numitul P.A. din Letca (...) a spus că este foarte bine şi uşor de trăit astăzi în ţară, nu ca atunci când era el tânăr", Nota informativă din 19 martie 1989.
Din dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul O.V., urmărit informativ în anul 1986 întrucât era fost membru P.N.Ţ., s-a depus Nota informativă din 19 ianuarie 1986, din dosarul de urmărire informativă X2, avându-l ca titular pe numitul P.A., urmărit informativ în anul 1988 întrucât era fost membru P.N.Ţ., Nota informativă din 18 octombrie 1988, prin care sursa informează că "numitul P.A. din Letca (...) spunea că este mulţumit că în sfârşit s-a aprobat autorizaţia pentru biserică", iar din dosarul de urmărire informativă X3, avându-l ca titular pe numitul P.G., urmărit informativ în anii 1985 - 1986 întrucât era fost membru P.N.Ţ., s-a depus Nota informativă din 14 septembrie 1985, Nota informativă din 4 iunie 1986, în care se consemnează despre numitul P.G. că acesta a afirmat că "aşa de bine cum îi este acum, nu i-a fost niciodată (...) şi este adevărat că regimul asta a pus la îndemâna oamenilor muncii condiţii de muncă, de viaţă şi de odihnă".
Din dosarul de urmărire informativă X4, avându-l ca titular pe numitul T.G., urmărit informativ întrucât era fost membru P.N.Ţ., au fost prezentate Nota informativă din 12 mai 1988, în care se arată că "numitul T.G. din Letca (...) a spus că este mulţumit de condiţiile în care trăieşte şi de cum şi-a aranjat familia" şi Nota informativă din 17 august 1988, în sensul că numitul T.G. din Letca "nu face comentarii negative la adresa politicii de stat a ţării noastre".
Prin Nota informativă din 20 iulie 1988, Nota informativă din 27 iulie 1989, Nota informativă din 15 noiembrie 1989 din dosarul de urmărire informativă X5, avându-l ca titular pe numitul C.A. (urmărit informativ întrucât "desfăşoară activităţi duşmănoase şi face parte din secta Martorii lui Iehova"), sursa informa despre urmărit: "Nu l-am auzit pe acesta să convingă muncitorii din carieră să-i aducă la secta lui, nu a fost sesizat cu comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat".
Tot astfel, din Nota informativă din 11 iunie 1988 extrasă din dosarul de urmărire informativă X6, avându-l ca titular pe numitul S.I. (urmărit informativ întrucât "desfăşoară activităţi duşmănoase sectante, fiind inclus în secta Martorii lui Iehova"), sursa a informat că numitul S.I. din Letca este mulţumit că poate să-şi întreţină grădina şi că are o pensie din care poate să trăiască destul de bine.
În sfârşit, din dosarul de urmărire informativă X7, avându-l ca titular pe numitul V.V., urmărit informativ pentru "comentarii negative la adresa politicii statului nostru", reiese că prin Nota informativă din 19 octombrie 1985, pârâtul a informat că numitul V.V. "făcea afirmaţii numai la sectorul agricol şi la ţăranii de la sate, spunând că aceştia slăbesc de la an la an, vânzându-şi animalele (...) pentru că nu au cu ce să le întreţină, că muncesc din noapte în noapte aproape pe degeaba, că porumbul pe care îl primesc de la C.A.P. trebuie să-l plătească şi cu cantitatea ce o primesc nu poate trăi persoana respectivă, dar să ţină şi animale precum şi alte asemenea probleme (...)".
Din cele expuse, reiese că majoritatea notelor informative prezentate ca probe, nu numai că nu denunţă atitudini potrivnice regimului totalitar, ci dimpotrivă, evidenţiază comportamente conforme, iar uneori chiar atitudini favorabile declarate.
Invocarea în sens contrar de către recurentul reclamant a consemnărilor referitoare la nemulţumirea unor muncitori privind o măsură de distribuire a personalului luată de conducerea combinatului sau plata în acord global, din cuprinsul celor două note informative furnizate benevol de către intimatul pârât înainte de semnarea angajamentului de colaborare, nu este întemeiată, câtă vreme nu rezultă că ar fi fost nominalizată vreo persoană ale cărei drepturi să fi putut fi supuse unor restrângeri ori îngrădiri sau care ar fi putut suferi repercusiuni ca urmare a informaţiilor furnizate.
Cât priveşte susţinerile recurentului referitoare la Nota informativă din 19 octombrie 1985 extrasă din dosarul de urmărire informativă X7, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că aceasta nu era de natură să supună persoana indicată unor constrângeri dintre cele vizate de norma legală, fiind vorba de exprimarea unei percepţii personale a persoanei urmărite cu privire, nu la un comportament sau atitudine proprii, ci la presupuse nemulţumiri ale altor persoane (în speţă, locuitorii de la sate).
Relevant, în acest context, este şi faptul că nu există nicio menţiune cu privire la vreo măsură dispusă pe baza informaţiilor furnizate de către intimatul pârât, care să poată constitui un minimum de dovadă în favoarea susţinerilor recurentului reclamant referitoare la aptitudinea acestor informaţii de a determina îngrădirea unor drepturi şi libertăţi, chiar în afara factorului volitiv, conştient, apreciat ca necesar potrivit considerentelor expuse anterior.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu este întemeiat motivul de modificare a sentinţei invocat de recurent şi nu au fost identificate alte motive de modificare sau casare a hotărârii în urma examinării recursului în condiţiile art. 3041 C. proc. civ.
III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C.N.S.A.S. în contradictoriu cu intimatul-pârât B.V., împotriva Sentinţei nr. 4218 din 15 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4731/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4668/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
