ICCJ. Decizia nr. 4798/2014. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4798/2014
Dosar nr. 882/39/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată sub nr. 882/39/2012 din 2 noiembrie 2012 reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava (I.P.J. Suceava), solicitând: obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie să-i comunice întreaga documentaţie (referate, comunicări, note) care a stat la baza emiterii Dispoziţiei din 11 aprilie 2012 prin care i s-a retras avizul de numire în structurile poliţiei judiciare, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice întreaga documentaţie care a fundamentat emiterea Dispoziţiei din 10 mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia deţinută - şef al Postul de poliţie U., jud. Suceava; obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice documentele care cuprind motivele pentru care la data de 19 aprilie 2012 a fost emisă dispoziţia de cercetare prealabilă împotriva lui şi ridicarea pistolului şi a muniţiei din dotare, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
1.3. Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat în primul rând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile astfel cum prevede art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
1.4. Prin Sentinţa nr. 77 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv a inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul M.C.
Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că prin Încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2013 i s-au solicitat reclamantului precizări cu privire la temeiul în drept al acţiunii şi că acesta a arătat prin răspunsul la întâmpinările pârâţilor că înţelege să-l menţină pe cel invocat iniţial, respectiv Legea nr. 554/2004.
Instanţa a respins de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului motivat de faptul că pârâtul chemat în judecată pentru capetele de cerere 2, 3 este Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava. Totodată, s-a reţinut că reclamantul justifică un drept în sensul art. 109 alin. (1) C. proc. civ., iar interesul său este legitim, născut, actual, personal şi direct întrucât prin Dispoziţia din 11 aprilie 2012 i s-a retras avizul de numire în structurile poliţiei judiciare, acest demers afectându-i în mod evident cariera profesională.
Curtea a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de I.P.J., întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că înscrisurile din dosar demonstrează parcurgerea acesteia de către reclamant.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul invocă refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i răspunde solicitărilor de comunicare a documentaţiei (referate, comunicări, note) care a stat la baza emiterii Dispoziţiei din 11 aprilie 2012 prin care i s-a retras avizul de numire în structurile poliţiei judiciare, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice întreaga documentaţie care a fundamentat emiterea Dispoziţiei din 10 mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia deţinută - şef la Postul de poliţie U., jud. Suceava, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice documentele care cuprind motivele pentru care la data de 19 aprilie 2012 a fost emisă dispoziţia de cercetare prealabilă împotriva sa şi ridicarea pistolului şi muniţiei din dotare, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că atitudinea pârâtelor nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În opinia instanţei, prin Adresa din 5 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a comunicat reclamantului răspuns la petiţia sa.
Acest răspuns a fost contrar aşteptărilor petiţionarului, însă s-a apreciat că acesta nu poate fi interpretat ca un refuz nejustificat conform dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea 554/2004.
A mai reţinut instanţa că nici în sarcina I.P.J. nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, întrucât acesta a răspuns petiţiei adresate şi i-a transmis reclamantului recomandarea ca în situaţia în care doreşte să consulte Dispoziţia şefului inspectoratului din 10 mai 2012 să se adreseze Serviciului Resurse Umane, deoarece deţine certificat de acces la informaţii clasificate.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul M.C., care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865 şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- adresele, referatele, comunicările, notele, etc., a căror comunicare a solicitat-o autorităţilor publice pârâte, au valoarea juridică a unor acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi au stat la baza Dispoziţiei din 11 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care i-a fost retras "Avizul de urmărire în structurile poliţiei judiciare", care este la rândul său un act administrativ, a cărui anulare nu a cerut-o în cauză;
- faptul că autorităţile publice nu i-au rezolvat favorabil cererea de comunicare a actelor solicitate reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004;
- retragerea "avizului" i-a lezat dreptul legitim la afirmare profesională, astfel că este îndreptăţit să i se transmită actele solicitate "pentru a putea cunoaşte care a fost natura acuzaţiilor ce i-au fost aduse şi de către cine".
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
2.2. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare invocând excepţia necompetenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona recursul formulat în cauza de faţă, în raport cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, aşa cum a fost modificat prin art. IV şi art. XXIII din Legea nr. 2/2013.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în primul rând pentru că recurentul-reclamant nu a afirmat şi nu a probat existenţa unui drept subiectiv personal sau interes legitim care să fi fost vătămate prin pretinsa necomunicare a actelor solicitate.
Totodată, a susţinut, în esenţă, că respingerea acţiunii reprezintă o soluţie legală şi temeinică.
2.3. Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând totodată că prin Dispoziţia I.P.J. Suceava din 10 mai 2012 recurentul reclamant a fost eliberat din funcţie şi pus la dispoziţie, măsură care i-a fost adusă la cunoştinţă (prin Adresa din 10 mai 2012) sub semnătură, fără ca acesta să o conteste/atace la instanţa competentă.
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1. Excepţia necompetenţei secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de a soluţiona recursul în cauză, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este nefondată.
Într-adevăr, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa tribunalului ca instanţă de contencios administrativ, precum şi că potrivit art. XXIII din Legea nr. 2/2013, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi având ca obiect asemenea cauze se trimit la curţile de apel.
În cauză, însă, litigiul are ca obiect pretinsul refuz nejustificat al autorităţilor publice pârâte de a-i comunica actele/documentele solicitate, iar nu drepturi şi obligaţii izvorâte din raportul de serviciu, astfel încât dispoziţiile legale invocate nu sunt incidente.
3.2. Recursul formulat de recurentul-reclamant este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că urmare a retragerii Avizului de numire în structurile poliţiei judiciare - prin Dispoziţia din 11 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul reclamant a fost eliberat din funcţia deţinută în cadrul poliţiei judiciare, prin Dispoziţia I.P.J. Suceava din 10 mai 2012, care i-a fost comunicată sub semnătură şi pe care acesta nu a înţeles să o conteste/să o atace la instanţa de contencios administrativ competentă.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, doar dispoziţia prin care recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţia deţinută în structurile poliţiei judiciare are natura juridică a actului administrativ apt să producă efecte juridice, în timp ce dispoziţia de retragere a avizului conform, precum şi toate actele care au stat la baza retragerii avizului, reprezintă din perspectiva Legii nr. 554/2004 operaţiuni administrative sau simple operaţiuni materiale care au premers şi pregătit emiterea Dispoziţiei I.P.J. Suceava din 10 mai 2012.
Or, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ producător de efecte juridice, iar conform art. 13 alin. (2) teza a II-a din lege, instanţa este datoare să ceară autorităţii documentaţia/toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat.
Astfel fiind, rezultă că răspunsul comunicat recurentului reclamant nu reprezintă manifestarea unui refuz nejustificat, ci o conduită conformă cu prevederile legale indicate mai sus.
Susţinerea recurentului-reclamant că necomunicarea actelor solicitate, cât şi retragerea avizului conform i-au vătămat dreptul legitim la afirmare profesională este, în opinia instanţei de recurs, lipsită de temei legal, din moment ce acestea sunt doar operaţiuni administrative şi materiale inapte să producă efecte juridice, actul care a produs efecte juridice fiind actul prin care a fost eliberat din funcţia deţinută în cadrul structurilor poliţiei juridice - Dispoziţia I.P.J. Suceava din 10 mai 2012.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva Sentinţei nr. 77 din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4800/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
