ICCJ. Decizia nr. 4829/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4829/2014
Dosar nr. 2167/2/2011
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2014
Deliberând asupra prezentului recurs,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 martie 2012, reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de autor a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor - anularea şi suspendarea executării Deciziei nr. 335 din 23 decembrie 2010 emisă de Directorul General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin decizia menţionată, a fost desemnată ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor ale autorilor şi editorilor de opere ştiinţifice colectoare a remuneraţiilor din retransmiterea prin cablu a operelor scrise Asociaţia P.
Reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, ce gestionează exclusiv domeniul operelor scrise, a formulat plângere prealabilă în conformitate cu Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, însă aceasta a fost respinsă.
În şedinţa publica din data de 25 octombrie 2011, Curtea a dispus, în temeiul art. 161 din Legea 554/2004 introducerea în cauză a pârâtei Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - P., faţă de împrejurarea că aceasta se legitimează în calitate de beneficiar al actului atacat.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare şi acţiunea în anulare formulate de reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, reţinând că, prin Decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a stabilit forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, hotărârea fiind publicată în M. Of. nr. 861/22.12.2010.
Prin Decizia directorului general al ORDA nr. 335 din 23 decembrie 2010 s-a dispus desemnarea organismului de gestiune colectivă Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - P. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a acestor opere, conform Metodologiei, decizie publicată în M. Of. nr. 3/03.01.2011.
Referitor la cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, Curtea a reţinut că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de acest text de lege, iar în speţă, nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, astfel că nu se mai impune analizarea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, neputând fi reţinută existenţa unei vătămări într-un drept sau interes al reclamantei, câtă vreme gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale ale autorilor de opere scrise se exercită în continuare în limitele mandatului încredinţat C. de către titularii de drepturi, potrivit regulilor statuate la art. 134 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, care reglementează, între altele modalitatea de repartizare a sumelor colectate, comisionul datorat de titularii de drepturi etc.
Instanţa de fond a mai constatat că pretinsa lipsă a capacităţii pârâtei P. de colectare a remuneraţiilor statutare a fost argumentată în raport cu Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2011 emisă de ORDA, prin care s-a acordat pârâtei P. un termen pentru intrarea în legalitate de 60 de zile, în scopul stabilirii regulilor de colectare a remuneraţiilor şi repartizare a acestora, alegerii prin vot a Consiliului Director, a administratorului general, prezentării raportului de activitate etc.
Existenţa unei atare decizii, ulterioare emiterii celei a cărei anulare se solicită, privitoare la modalitatea concretă de funcţionare a organismului de gestiune colectivă, nu este de natură a concluziona în sensul nelegalităţii desemnării P. drept colector al remuneraţiilor prin cablu a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, ştiut fiind că legalitatea actului administrativ se analizează în raport cu condiţiile existente la momentul emiterii acestuia, iar nu în raport cu acte sau fapte ulterioare.
Argumentele reclamantei privitoare la încălcarea principiului reprezentativităţii au fost înlăturate de instanţa de fond pe motiv că acest principiu se aplică doar în cazul gestiunii colective facultative, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, invocând - în dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care a înţeles să-l invoce - următoarele:
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legislaţiei drepturilor de autor în cadrul analizei legalităţii emiterii deciziei contestate şi nu a avut în vedere drepturile şi interesele legitime încălcate la emiterea deciziei.
A reiterat recurenta reclamantă critica privind lipsa criteriilor ce trebuie să stea la baza emiterii oricărei decizii a ORDA, având în vedere că, prin hotărârea arbitrală depusă la dosar, C. beneficia de 98% din remuneraţiile pentru retransmiterea prin cablu, decizia încălcând autonomia de voinţă a titularilor de drepturi de a-şi colecta şi gestiona remuneraţiile ce li se cuvin prin organismul de gestiune la care au aderat.
Astfel, decizia încalcă dreptul a 98% dintre autorii de operă scrisă de a-şi gestiona şi repartiza drepturile din retransmiterea prin cablu a operelor lor, conform regulilor statutare şi legale.
P. nu se regăseşte în metodologia negociată şi finalizată ulterior prin Decizia civilă nr. 263 din 16 noiembrie 2010 CAB, domeniul de gestiune colectivă al acestuia fiind cel al operelor ştiinţifice, pentru care trebuia să iniţieze negocieri şi proceduri arbitrale distincte. Nefiind inclus în procedură, nu avea vocaţia de a fi desemnat.
Desemnarea P. a blocat până în prezent accesul autorilor de operă scrisă reprezentaţi de C. la remuneraţiile cu titlu de salarii aferente fondurilor colectate de P. ca efect al deciziei contestate.
Încălcarea prevederilor art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ca urmare a nerespectării de către ORDA a intereselor majorităţii beneficiarilor (autori de operă scrisă reprezentaţi de C.).
La data desemnării, P. nu avea stabilite reguli privind gestiunea colectării şi repartizării remuneraţiilor, nici organe de conducere definite, iar ORDA a şi constatat aceste lipsuri, emiţând Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2011.
La data de 13 mai 2014, Asociaţia O.S.R. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei-reclamante, care a fost respinsă prin Încheierea de şedinţă din 14 mai 2014.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând recursul prin prisma motivului reglementat de art. 304 pct. 9, dar şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că recurenta reclamantă consideră greşit aplicate dispoziţiile Legii nr. 8/1996 care reglementează competenţa ORDA de a desemna organismele de gestiune colectivă colectoare ale remuneraţiilor cuvenite unor categorii de beneficiari, în acest sens invocând lipsa criteriilor ce trebuie să stea la baza emiterii oricărei decizii a ORDA.
Critica este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod justificat faptul că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin directorul său general, a emis Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 în exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor acestei autorităţi, expres reglementate de lege.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 137 şi art. 138 din Legea nr. 8/1996 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), ORDA este autoritate unică de reglementare, având între atribuţiile principale reglementarea activităţii din domeniul drepturilor de autor şi supravegherea funcţionării organismelor de gestiune colectivă.
Legiuitorul nu a prevăzut criterii pentru desemnarea colectorului unic, care să fi fost încălcate prin emiterea deciziei contestate, ci a lăsat o largă marjă de apreciere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, tocmai în considerarea calităţii acestuia de autoritate unică cu competenţe de reglementare în domeniu.
În plus, nu se poate afirma că decizia a fost emisă în mod arbitrar, de vreme ce aceasta a avut la bază referatul emis de Direcţia Registre, Gestiune Colectivă şi Relaţii Publice a ORDA sub nr. RG II/17590 din 22 decembrie 2010, care a justificat propunerea de desemnare a intimatei P. drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, astfel: "P. - este pregătită să realizeze activitatea de colector unic. Alegerea P. în defavoarea C. se datorează următoarelor fapte: C., în repetate rânduri, a "forţat" interpretarea legii (...), nu deţine un soft dedicat activităţii de colectare şi repartiţie, nu deţine un sistem informatic de prelucrare a datelor care să îi permită să gestioneze în bune condiţii activitatea de colectare şi repartiţie a remuneraţiilor datorate, nerespectarea cerinţelor art. 1341 din Legea nr. 8/1996 etc. (...) P. poate asigura în bune condiţii activitatea de colector unic pentru drepturile autorilor de opere scrise."
De altfel, propuneri similare s-au făcut şi pentru celelalte categorii de drepturi pentru care s-a constatat "existenţa a câte două organisme de gestiune colectivă care gestionează aceeaşi categorie de drepturi".
Cât priveşte critica de netemeinicie referitoare la faptul că intimata P. nu se regăseşte în metodologia negociată şi finalizată prin Decizia civilă nr. 263 din 16 noiembrie 2010 CAB, motiv pentru care nu avea vocaţia de a fi desemnat, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată.
Din economia Legii nr. 8/1996, rezultă că metodologiile sunt întocmite în scop de reglementare şi, prin urmare, faptul că sunt iniţiate/negociate cu organismele de gestiune colectivă existente, care operează pe piaţă la momentul respectiv, nu poate conduce la concluzia că acestea nu sunt aplicabile şi organismelor de gestiune colectivă care s-ar înfiinţa sau ar începe să opereze ulterior pe acelaşi domeniu.
Referitor la susţinerea recurentei reclamante că Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 ar fi vătămătoare pentru cei 98% dintre autorii de operă scrisă pe care-i reprezintă, încălcându-le acestora dreptul de a-şi gestiona şi repartiza drepturile din retransmiterea prin cablu a operelor lor, conform regulilor statutare şi legale, Înalta Curte nu o poate primi, de vreme ce prin decizie s-a desemnat doar un alt colector, care îşi va desfăşura activitatea în baza aceleiaşi metodologii şi pe baza aceloraşi dispoziţii legale (art. 134).
În plus, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, după emiterea deciziei, mai exact în perioada 2010 - 2013, P. a efectuat plăţi către C. cu titlul de drepturi pentru retransmiterea prin cablu a operelor scrise, iar aspectele care ţin de executarea actului administrativ sunt, oricum, irelevante pentru legalitatea actului, care se raportează la cadrul legal existent la momentul emiterii acestuia.
Nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 "ca urmare a nerespectării de către ORDA a intereselor majorităţii beneficiarilor" reprezentaţi de recurenta reclamantă C., întrucât - potrivit art. 133 alin. (2) şi (3) - în situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 1232, organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol, criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei, organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al ORDA, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, precum şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare, iar dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun protocolul menţionat în termenul prevăzut de lege, ORDA "desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general".
Prin urmare, criteriul reprezentativităţii este prevăzut cu titlu obligatoriu doar pentru gestiunea colectivă facultativă având ca obiect drepturile enumerate la art. 1232 din Legea nr. 8/1996, şi nu pentru gestiunea colectivă obligatorie, care priveşte şi dreptul de retransmitere prin cablu (art. 1231 alin. (1) lit. g)), aflat în discuţie în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei că, la data desemnării drept colector, intimata P. nu avea stabilite reguli privind gestiunea colectării şi repartizării remuneraţiilor, nici organe de conducere definite, Înalta Curte constată că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a arătat că singura probă invocată de reclamantă în susţinerea acestei afirmaţii este Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2011 emisă de ORDA, deci un act administrativ ulterior deciziei contestate, care nu poate fi avut în vedere la examinarea valabilităţii actului.
De altfel, aspectele sesizate de recurenta reclamantă nu sunt de natură prin ele însele să atragă nelegalitatea desemnării, de vreme ce la art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 se prevede că ORDA "controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz", iar în cazurile prevăzute la art. 1383, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate şi, în cazul nerespectării deciziei rămase definitive, se retrage temporar avizul de funcţionare, cu consecinţa suspendării activităţii organismului de gestiune colectivă.
Având în vedere împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile de nelegalitate şi netemeinicie aduse sentinţei recurate nu apare ca fiind întemeiată, Decizia nr. 335 din 23 decembrie 2010 apărând ca fiind emisă de Directorul General al ORDA în exercitarea atribuţiilor legale ale acestei autorităţi, prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, şi fără a se face dovada unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale recurentei reclamante, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor.
Totodată, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., constatând dovedite cheltuielile de judecată (onorariu de avocat, conform facturii şi extrasului de cont de la dosar) pretinse de intimata P. - Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice, va admite cererea acesteia şi o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 5518,37 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă C. - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor împotriva Sentinţei nr. 1960 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 5518,37 lei către intimata P. - Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4822/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4839/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
