ICCJ. Decizia nr. 4840/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4840/2014
Dosar nr. 2197/2/2012
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1345 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea atât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 293/2008 şi a O.U.G. nr. 24/2008, cât și acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte:
Reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.G. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a formulat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 293/2008 şi a O.U.G. nr. 24/2008 solicitând admiterea cererii şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, pe cale de excepţie a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată şi nemotivată.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, s-a apreciat că cererea este admisibilă faţă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât priveşte un act normativ care a constituit temeiul acţiunii.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul a furnizat informaţii referitoare la atitudinea anticomunistă a unor persoane care făceau comentarii negative referitoare la orânduirea comunistă sau care şi-au exprimat intenţia de a părăsi ţara, iar prin furnizarea acestor informaţii s-a adus atingere dreptului la viaţă privată, libertăţii de opinie şi libertăţii de mişcare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.G., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată în baza unor acte normative neconstituţionale, respectiv Legea nr. 293/2008 şi O.U.G. nr. 24/2008. În acest sens, instanţa de fond, deşi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârât, nu a dispus suspendarea cauzei şi a admis, în mod neîntemeiat, acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
- instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a invocat exclusiv relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, fiind ignorată Decizia Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatările verbale consemnate de lucrătorii securităţii”, în măsura în care aceste elemente nu se coroborează şi cu alte probe;
- informaţiile cuprinse în notele informative anexate acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale anului, existând dovezi la dosar că nu s-a început urmărirea penală în cazul persoanelor nominalizate;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că notele au fost furnizate în perioada de detenţie a pârâtului, când acesta avea obligaţii decurgând din Legea nr. 23/1971, de a informa cu privire la acele persoane din grup care comiteau fapte ce contraveneau intereselor statului român.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi a art. 3041 C. proc. civ.
La dosarul de recurs a fost comunicată copia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 416 din 15 octombrie 2013 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” şi ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi a Legii nr. 293/2008, considerându-se că aceste din urmă acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate de autorii excepţiilor, printre care şi pârâtul M.G.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În raport de conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 416/2013 comunicată în prezentul dosar, criticile de neconstituţionalitate formulate de pârât cu privire la legislaţia aplicabilă vor fi considerate neîntemeiate.
Totodată, este nefondată critica recurentului în sensul că instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv pe baza notelor şi rapoartelor întocmite de ofiţerii de securitate, la dosar fiind ataşate mai multe note semnate de pârât cu numele conspirativ, respectiv notele din 5 aprilie 1984, 17 mai 1984, 12 iunie 1984, 18 august 1984, 16 noiembrie 1984 ş.a.
În acest sens, pârâtul nu a contestat nici scrisul, nici semnătura în cadrul probei cu aceste înscrisuri.
Referitor la starea de constrângere invocată de recurent, este adevărat că acesta de afla în penitenciar la data furnizării informaţiilor către fosta securitate, iar singura exceptare prevăzută de lege cu privire la calitatea de colaborator este menţionată la art. 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 293/2008 şi se referă la „persoana care a furnizat informaţii […], date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată”. În speţă nu s-a dovedit că pârâtul a furnizat informaţii în legătură cu cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat.
Referitor la conţinutul informaţiilor furnizate, instanţa de fond a stabilit în mod corect că acestea se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În concret, aceste informaţii se referă la atitudinea critică a unor deţinuţi faţă de regimul politic şi la intenţia lor de a părăsi ţara, chiar şi prin trecerea frauduloasă a frontierei, ştiut fiind că astfel de informaţii conduceau la instituirea unor măsuri de urmărire şi verificare a persoanei respective, deci la încălcarea dreptului la viaţă privată şi la persecuţie.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul formulat în cauză urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1345 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4839/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4844/2014. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
