ICCJ. Decizia nr. 904/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 904/2014
Dosar nr. 9593/2/2012
Şedinţa publică de la 25 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 decembrie 2012 sub nr. 9593/2/2012 reclamanta SC R.M. SRL în contradictoriu cu pârâta A.F.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună a se constata faptul că în mod nelegal pârâta a respins cererea reclamantei înregistrată sub nr. 85349 din 11 iulie 2012 prin care a solicitat înscrierea SC R.M. SRL ca şi colector în cadrul Programului de Stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pe anul 2012 (sesiune de înscriere 10-18 iulie 2012) şi pe cale de consecinţă a se constata faptul că reclamanta îndeplinea toate condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului mediului şi pădurilor 981/2012; obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material suferit de reclamantă evaluat provizoriu la suma de 103.990 RON, constând în profitul nerealizat; obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral suferit de către reclamantă în cuantum de 100.000 RON; obligarea pârâtei la plata tutor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că intre aceasta, în calitate de colector şi pârâtă a fost încheiat protocolul de distribuire a tichetelor valorice nr. 181 din 09 aprilie 2012, destinat utilizării în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pentru anul 2012.
S-a mai arătat că societatea SC R.M. SRL s-a înscris la sesiunea de numire a colectorilor pentru „programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pe anul 2012”, dosar înregistrat sub nr. 85349 din 11 iulie 2012, însă cu toate că a îndeplinit toate condiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul 981/2012, dosarul societăţii reclamante a fost respins.
S-a mai susţinut in acţiune că, deşi a solicitat pârâtei să-i pună la dispoziţie Referatul nr. 6966/A/04.07.2012, aceasta a refuzat cu motivul că documentul nu se încadrează in categoria informaţiilor de interes public; s-a răspuns că respingerea dosarului reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ghidul de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional.
A solicitat a se constata ca fiind ilegală respingerea cererii înregistrate sub nr. 85349 din 11 iulie 2012 prin care a solicitat înscrierea ca şi colector în cadrul Programului de Stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pe anul 2012 (sesiune de înscriere 10-18 iulie 2012) şi că SC R.M. SRL îndeplinea toate condiţiile de eligibilitatea prevăzute de Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul 981/2012 în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ceea ce privesc despăgubirile materiale şi morale solicitate, a arătat reclamanta că îşi întemeiază acest capăt de cerere pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Noului C. civ.
În ceea ce priveşte prejudiciul material suferit de către SC R.M. SRL acesta a fost evaluat provizoriu la suma de 103.990 RON, respectiv raportat la un număr de 100 de tichete valorice ce urma să fie atribuite în cadrul acestei sesiuni.
Conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat şi repararea daunelor morale suferite.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta A.F.M. se solicită pe cale de excepţie respingerea acţiunii ca inadmisibilă in raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 805 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC R.M. SRL în contradictoriu cu pârâta A.F.M., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a constatat că in cauză nu s-a făcut dovada indeplinirii procedurii prealabile.
S-a avut in vedere că procedura prealabila a fost conceputa în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vatamane posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vatamat mai rapid, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justitie.
S-a arătat in considerentele soluţiei atacate că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura administrativa obligatorie, prealabila sesizării instanţei, exercitata sub forma recursului graţios sau ierarhic, care consta în aceea ca înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritarii publice emitente sau autoritarii ierarhic superioare, daca aceasta exista, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Regula exercitării recursului graţios sau recursului ierarhic, este instituita de art. 7 alin. (1) şi (2) numai pentru actele administrative unilaterale tipice, individuale sau normative, iar neîndeplinirea procedurii prealabile administrative a fost sancţionata în practica judiciara cu respingerea actiunii ca inadmisibila.
În sprijinul acestei soluţii au fost invocate prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit carora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - reclamantă SC R.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că in mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, constatând că la dosar nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, deşi la data de 10 august 2012 s-a formulat contestaţie împotriva măsurii prin care a s-a constatat neeligibilitatea înscrierii în cadrul Programului de Stimulare a înnoirii Parcului auto naţional pe anul 2012.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurenta a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susţinerea cererii de recurs, respectiv copia contestaţiei din data de 10 august 2012.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, reţine că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., vizând soluţionarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului.
Drept urmare, pe temeiul legal arătat, se va casa sentinţa instanţei de fond şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Procedura prealabilă reglementată în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 5654/2004, republicată, a fost concepută în dreptul administrativ ca fiind o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului său printr-o recunoaştere mult mai rapidă şi fără mijlocirea instanţei, a dreptului sau a interesului legitim vătămat.
Văzând şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care plângerea prealabilă reprezintă cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia, Înalta Curte constată că in mod nejustificat instanţa fondului a omis a analiza actul intitula „Contestaţie” aflat la dosar Curte de Apel, datat 10 august 2012 şi purtând viza înregistrării la Comisia de Contestaţii cu data de 16 august 2012 prin care împuternicitul reclamantei a contestat respingerea dosarului de participare la sesiunea de înscriere a colectorilor organizată in perioada 10-18 iulie 2012.
Având în vedere faptul că în cauza dedusă judecăţii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond de respingere a acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile este nelegală, situaţie în care sentinţa atacată va fi casată şi cauza va fi trimisă spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de SC R.M. SRL împotriva sentinţei nr. 805 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 899/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 905/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
