ICCJ. Decizia nr. 945/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 945/2014
Dosar nr. 1965/3/2012
Şedinţa publică de la 26 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 23 ianuarie 2012, sub nr. 1965/3/2012, reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru I.M.M.-URI, a solicitat obligarea pârâtului la anularea deciziei nr. 575/2012 şi a scrisorii de comunicare a acestei decizii prin care i-a fost respins proiectul nr. 575 depus on-line la data de 20 iunie 2011 (şi ulterior la 12 iulie 2011 la sediul O.T.I.M.M.C.), anularea tuturor actelor subsecvente şi continuarea procedurii prin evaluarea dosarului reclamantei în baza criteriilor de evaluare specificate şi cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei material şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând că reclamanta a contestat o decizie emisă de o instituţie la nivel naţional care se include în categoria autorităţilor şi instituţiilor centrale, iar cererile împotriva acesteia se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 februarie 2013.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2013, instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Economiei, succesor al Agenţiei pentru I.M.M.-uri şi Oficiul Teritorial pentru I.M.M.-uri Ploieşti, potrivit motivării cuprinse în încheierea de la acea dată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâţii O.T.I.M.M.C. Ploieşti, Ministerul Economiei, Departamentul pentru I.M.M.-uri şi Mediul de Afaceri şi Turism.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată este legală şi temeinică, societăţile SC D.H. SRL şi SC D.C. SRL fiind societăţi legate, în condiţiile în care au asociat comun şi au obiect principal de activitate în acelaşi domeniu.
Astfel, acţionarul majoritar la ambele societăţi este P.S., acesta deţinând 95% din capitalul SC D.H. SRL şi 98% din capitalul SC D.C. SRL şi ambele societăţi desfăşurând activităţi în domeniile codificate 6832 şi 7022, aşa cum rezultă din certificatele eliberate de Registrul Comerţului, context în care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Legea nr. 346/2004.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2140 din 25 iunie 2013, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC D.H. SRL, prin care a solicitat ca instanţa de recurs să admită recursul declarat, să modifice sentinţa recurată în sensul de a admite acţiunea, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind noţiunea de întreprinderi legate.
Deţinerea de către o singură persoană a majorităţii părţilor sociale în ambele societăţi - SC D.H. SRL şi SC D.C. SRL - nu se încadrează în teza arătată de textul de lege menţionat, întreprinderea fiind o persoană juridică distinctă de asociaţii săi.
Dispoziţiile art. 44alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 sunt incidente numai dacă însăşi întreprinderea era titulară a majorităţii drepturilor de vot în altă societate şi nu atunci când asociaţii majoritari a celor două societăţi sunt aceiaşi.
În mod greşit a reţinut instanţa, că cele două societăţi desfăşoară activităţi în acelaşi domeniu, iar faptul că sunt declarate activităţi secundare similare nu înseamnă că acestea sunt efectiv desfăşurate.
În realitate, SC C.H. SRL operează pe piaţa construcţiilor codificate iar SC D.H. SRL desfăşoară numai activităţi în domeniul agro - turistic.
În lipsa unor dovezi reale, în sensul că cele două societăţi îşi desfăşoară, în mod efectiv, activitatea pe aceeaşi piaţă, în mod greşit a fost reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, relaţiile de la registrul comerţului nefiind relevante.
Ceea ce interesează în aplicarea legii este desfăşurarea unei activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă şi nicidecum simpla declaraţie a unei activităţi comune în Registrul Comerţului.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2003.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
Legea nr. 346/2004, reglementează măsurile necesare creării cadrului favorabil înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii iar prin întreprindere, în sensul art. 2 din acelaşi act normativ, se înţelege orice formă de organizare a unei activităţi economice autorizate, potrivit legii, să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, iar prin Decizia nr. 103/2011 a preşedintelui IPP I.M.M. a fost aprobată „Procedura de implementare a Programului de Dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă”.
În baza dispoziţiilor legale enunţate, recurenta - reclamantă, s-a înscris la data de 20 iunie 2011 în cadrul „Programului de Dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă” conform Procedurii aprobate prin decizia nr. 103 din 30 mai 2011, în vederea obţinerii unor fonduri financiare nerambursabile.
Proiectul depus de recurentă a fost respins, aceasta fiind înştiinţată prin scrisoarea nr. 575 din 26 august 2011, iar prin decizia nr. 197 din 20 septembrie 2011 a fost respinsă contestaţia formulată.
Este de remarcat faptul că în cadrul aceluiaşi Program s-a înscris şi SC D.C. SRL.
Asociat majoritar al ambelor societăţi menţionate mai sus este numitul P.S. care deţine 85% din capitalul social al SC D.H. SRL şi 98% din capital social al SC D.C. SRL, fiind în acelaşi timp şi administrată cu puteri depline, fapt ce rezultă din Certificatul Constatator din 4 iulie 2011.
Societăţile comerciale sunt persoane juridice distincte, aşa cum arată recurenta dar voinţa socială se formează în organul de deliberare şi decizie, care este adunarea generală a asociaţiilor.
Fiind organ de deliberare şi decizie, adunarea generală a asociaţiilor decide în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii, fiecare parte socială dând dreptul la un vot, conform art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată.
Este evident că, în condiţiile în care asociatul majoritar al celor două societăţi, respectiv SC D.H. SRL şi SC D.C. SRL, deţin 95% respectiv 98% din capitalul social, cele două societăţi sunt legate în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004 modificată şi completată.
Potrivit art. 44(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderi între care există oricare dintre următoarele raporturi.
(a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi.
Alin. (4) al aceluiaşi articol, stabileşte ca „ Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, daca îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.”
Susţinerea recursului, în sensul că întreprinderile sunt legate numai atunci când o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor în cealaltă întreprindere este corectă din perspectiva dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 dar în speţa de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 44alin. (4) din acelaşi act normativ în sensul că persoana fizică, respectiv asociatul majoritar al celor două societăţi deţine majoritatea drepturilor de vot în sensul dispoziţiilor art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 44 alin. (4) teza a II-a, în sensul că sunt considerate întreprinderi legate dacă „îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente”.
Astfel, SC D.H. SRL are ca domeniu principal de activitate - Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată (Cod CAEN - 5520), iar SC D.C. SRL are ca domeniu principal de activitate - Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, (Cod CAEN 4120) dar ambele societăţi au ca domenii secundare comune activitatea - „Administraţia imobilelor pe bază de comisie sau contract” - Cod CAEN nr. 6892 şi - „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management”, Cod CAEN nr. 7022.
Ca urmare, critica recurentei, în sensul că cele două societăţi desfăşoară în fapt doar activitatea principală declarată nu poate fi reţinută în condiţiile în care pot desfăşura toate faptele de comerţ pentru care au fost constituite.
Obiectul de activitate al societăţilor comerciale nu trebuie formulat generic, ci trebuie stabilit concret, prin arătarea activităţilor ce urmează a fi desfăşurate de către societate, cu respectarea Nomenclatorului de clasificare a activităţilor din economia naţională - CAEN, iar prin înregistrare în Registrul Comerţului conform art. 40 din Legea nr. 31/1990, societatea poate desfăşura oricare din activităţile pentru care a fost constituită.
Faţă de considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 44 alin. (4) raportat la alin. (1) din Legea nr. 346/2004, având în vedere şi dispoziţiile art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.H. SRL S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 905/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1319/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
