ICCJ. Decizia nr. 905/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 905/2014
Dosar nr. 587/42/2012
Şedinţa publică de la 25 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, şi fiscal la data de 23 martie 2012 sub nr. 2532/120/2012, reclamanta E.L.M. a chemat în judecată pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a raportului de evaluare a sesiunii de cereri de proiecte derulată în perioada 1-30 iunie 2011 pentru Măsura 141, publicat pe Site-ul A.P.D.R.P. la data de 20 decembrie 2011, cu privire la punctajul acordat proiectului reclamantei înregistrat sub nr. G14101131600977, aflat în raport la secţiunea proiecte eligibile nr. crt. 10057; anularea în parte a raportului de soluţionare a contestaţiilor pentru Măsura 141 sesiunea iunie 2011, publicat pe site-ul A.P.D.R.P. la data de 7 martie 2011, secţiunea contestaţii respinse, cu privire la soluţia de respingere a contestaţiei formulată de reclamantă la raportul de evaluare în ceea ce priveşte punctajul acordat, contestaţie aflată la nr. crt. 1730 din raport; anularea în parte a raportului de selecţie finală pentru Măsura 141 - „Sprijinirea fermelor de semi-subzistenţă”, sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanţabile, cu privire la nefinanţarea proiectului reclamantei situat la nr. crt. 7200;- obligarea pârâtului la acordarea punctajului corect de 40 puncte pentru proiectul depus de reclamantă pentru Măsura 141 în sesiunea iunie 2011 prin acordarea a 20 de puncte la criteriul de selecţie referitor la calitatea sa de membru al unei forme asociative recunoscută de lege; declararea ca eligibil şi finanţabil şi implicit la finanţarea proiectului depus de reclamantă la A.M.-P.N.D.R.-C.D.R.J. Dâmboviţa, înregistrat sub nr. F1. pentru Măsura 141, sesiunea iunie 2011, ca urmare a constatării realizării unui punctaj de 40 de puncte.
În motivarea cererii reclamanta arată că în sesiunea iunie 2011 a depus la A.M.-P.N.D.R.-C.D.R.J. Dâmboviţa din cadrul M.A.D.R. D.G.D.R. A.M. P.N.D.R. Bucureşti, un proiect pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile de 1500 euro timp de 5 ani prin accesarea Măsurii 141 „sprijinirea fermelor de semi -subzistenţă”, măsură gestionată de pârâtă în temeiul atribuţiilor conferite acesteia prin actul normativ în temeiul căreia a fost înfiinţată, respectiv O.U.G. nr. 13/2006.
Prin sentinţa nr. 2473 din 26 iunie 2012, Tribunalul Dâmboviţa, a admis excepţia privind necompetenţa materiala a Tribunalului Dâmboviţa, invocată de pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., în baza art. 1591 alin. (2) rap. la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta E.L.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R.
Cauza a fost înregistrată la data de 11 iulie 2012 sub nr. 587/42/2012 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 328 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, invocată de pârât; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta E.L.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., ca inadmisibilă.
S-au avut in vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care este definit actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate în vederea executării ori a executării în concret a legii şi care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
S-a apreciat, in raport de aceste dispoziţii, că pot face obiectul acţiunii de contencios administrativ cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ şi care este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică şi care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Constatându-se că înscrisurile a căror anulare în parte o solicită reclamanta prin acţiune nu sunt acte administrative, unilaterale cu caracter individual sau normativ, care să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, ele neconstituind acte administrative în înţelesul legii, ci documente intermediare în procesul de analizare a proiectului depus de reclamantă, a fost apreciată excepţia inadmisibilităţii ca fiind întemeiată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - reclamantă E.L.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., in sensul că a realizat o interpretare greşită a actelor juridice deduse judecăţii şi a schimbat natura juridică a acestora, reţinând in mod eronat că acestea nu ar reprezenta acte administrative in sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a arătat că raportul de selecţie finală este un act administrativ cu caracter individual, întrucât odată aprobat dă naştere obligaţiei autorităţii publice de a asigura finanţarea proiectului, corelativ dreptului solicitantului de a beneficia de finanţare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct 8 şi 9 C. proc. civ.
Procedura in faţa instanţei de recurs.
Prin concluziile scrise depuse in şedinţa din data de 25 februarie 2014, recurenta - reclamantă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti potrivit dispoziţiilor art. 313 din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, reţine că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., vizând soluţionarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului.
Drept urmare, pe temeiul legal arătat, se va casa sentinţa instanţei de fond şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
În fapt, instanţele au fost investite cu cererea reclamantei de anularea în parte a raportului de evaluare a sesiunii de cereri de proiecte derulată în perioada 1-30 iunie 2011 pentru Măsura 141, a raportului de soluţionare a contestaţiilor pentru Măsura 141, a raportului de selecţie finală pentru Măsura 141 - „Sprijinirea fermelor de semi -subzistenţă” şi obligarea pârâtului la acordarea punctajului corect puncte pentru proiectul; declararea ca eligibil şi finanţabil şi, implicit, finanţarea proiectului.
În drept, sunt incidente in cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În raport de definiţia prezentată, Înalta Curte, in acord şi cu practica sa constantă, apreciază că raportul de evaluare, raportul de soluţionare a contestaţiei şi raportul de selecţie finală reprezintă „acte administrative” in sensul legii contenciosului administrativ, fiind emise de o autoritate publică, in regim de putere publică, in baza atribuţiilor stabilite prin lege, prin care s-au produs efecte faţă de persoana care a depus proiectul de finanţare, nu doar prin decizia de respingere ci şi prin punctajul acordat in urma evaluării, care a condus la această soluţie.
Faţă de aceste motive, susţinerea Curţii de Apel in sensul că actele atacate de către contestatoare, nu constituie acte administrative în înţelesul legii, ci reprezintă documente intermediare în procesul de analizare a proiectului depus de reclamantă, apare neîntemeiată.
Totodată, sub aspectul admisibilităţii, chiar in ipoteza in care instanţa de fond ar fi apreciat că doar raportul de selecţie finală ar reprezenta „actul administrativ” care dă naştere raportului juridic, acţiunea este admisibilă raportat la dispoziţiile art. 18 alin (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că „ Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”
Cum in speţă, in raport de soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecarea fondului, nu se poate reţine că intimata - pârâtă a „căzut in pretenţii”, cerera este neîntemeiată.
De asemenea, neîntemeiată este şi cererea apărătorului recurentei - reclamante de trimitere a cauzei, in temeiul art. 313 C. proc. civ., către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, in cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege, luând act că alegerea instanţei competente teritorial a aparţinut chiar reclamantei.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.L.M. împotriva Sentinţei nr. 328 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 945/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
