ICCJ. Decizia nr. 1052/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Calcul drepturi salariale, drepturi băneşti. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1052/2015
Dosar nr. 111/116/2014
Şedinţa publică de la 9 martie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia Tribunalului Călăraşi, secţia civilă
Prin Încheierea din data de 5 iunie 2014, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că actul care fundamentează pretenţiile creditoarei are natura unui act administrativ încheiat cu o autoritate publică centrală, fiind incidente astfel prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa nr. 3.225 din 25 noiembrie, Curtea de Apel a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că Tribunalul Călăraşi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale cu încălcarea prevederile art. 130 alin. (2) din noul C. proc. civ.
Astfel, Curtea a apreciat că necompetenţa materială, deşi este o excepţie de ordine publică, faţă de art. 130 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu se mai poate invoca oricând în cursul judecăţii, ci doar la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
De altfel, art. 131 alin. (1) din noul C. proc. civ., prevede că "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Având în vedere dispoziţiile legale incidente, obiectul cauzei şi împrejurările care au impus ridicarea din oficiu a excepţiei necompetenţei materiale, Înalta Curte stabileşte competenţa materială în favoarea curţii de apel, pentru considerentele care vor fi prezentate.
Astfel, în cauză este necontestat că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, litigii de muncă, a fost ridicată la data de 6 iunie 2014, în şedinţa în care capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale să emită actele administrative pretinse (atestatele de echivalare a studiilor) a fost disjuns de capetele de cerere care atrăgeau competenţa tribunalului, ca instanţă de dreptul muncii.
Totodată, este necontestat că obiectul cauzei disjunse - obligarea autorităţii pârâte Ministerul Educaţiei Naţionale la emiterea unor acte administrative pretinse de reclamanţi, impunea aplicarea unui regim juridic de drept administrativ.
Astfel fiind, Curtea de Apel a reţinut fără temei că părţile ar fi putut pune concluzii în cauză la data de 8 aprilie 2014, din moment ce abia la termenul ulterior dispus - 5 iunie 2014, a fost stabilit şi disjuns capătul de cerere care atrăgea competenţa unei instanţe de drept administrativ, sens în care trebuie interpretate prevederile art. 130 şi 131 din noul C. proc. civ.
Pe de altă parte, este necontestat că în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel ca instanţă de contencios administrativ este competentă material să soluţioneze litigiul care are ca obiect un act administrativ emis/pretins de la o autoritate publică centrală, cu competenţă pe întregul teritoriu al României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.C. şi P.I.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Şcoala Gimnazială D., Primarul - S.M.G.- Instituţia Primarului, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1068/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
