ICCJ. Decizia nr. 1068/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1068/2015
Dosar nr. 1981/1/2014
Şedinţa de la 10 martie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa nr. 282 din 27 mai 2010 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul E.G. împotriva pârâţilor A.N.P. şi Ministerul Justiţiei, având ca obiect anulare act administrativ.
La pronunţarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele:
În ceea ce priveşte Decizia de zi pe unitate, a apreciat că aceasta nu este un act administrativ, aşa cum este definit de art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, fiind doar un document ce priveşte organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru întregul personal al unităţii, nefiind capabil prin el însuşi să producă efecte directe.
Cât priveşte Ordinul nr. 533/C din 12 februarie 2010, acesta este actul emis de autoritatea publică susceptibil de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice şi capabil prin el însuşi să producă efecte directe.
Prin acest ordin s-a dispus ca reclamantul să fie detaşat în funcţia de director penitenciar pentru o perioadă de 6 luni.
Potrivit art. 55 alin. (1) din Legea 293/2004 republicată, detaşarea personalului din sistemul administraţiei penitenciare care are calitatea de funcţionar public cu statut special se dispune în interesul instituţiei publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, situată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an. Detaşarea pe o perioadă mai mare de 6 luni se poate dispune numai cu acordul scris al celui în cauză.
Din dispoziţiile legale mai sus citate reiese că detaşarea se dispune în interesul instituţiei publice în care urmează să fie detaşat, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an fără a fi necesar acordul funcţionarului public cu statut special, acord care devine obligatoriu atunci când detaşarea se face pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Pentru ca detaşarea să poată fi dispusă este necesar ca funcţionarul public să aibă pregătirea profesională necesară care să corespundă atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice şi să se respecte categoria, clasa şi gradul profesional al funcţionarului public.
În speţă, reclamantul a fost detaşat pentru o perioadă de 6 luni, nefiind astfel nevoie de acordul scris al acestuia, pentru o funcţie similară deţinută de acesta, respectiv director de penitenciar şi în interesul Penitenciarului Ploieşti (până la data ocupării funcţiei prin concurs).
De asemenea, instanţa a constatat că reclamantul nu a invocat şi dovedit că se află în una din situaţiile prevăzute de art. 52 alin. (3) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004 care îi permiteau să refuze detaşarea printr-un raport sau memoriu adresat ministrului justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul E.G., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale şi anulării actelor contestate.
Prin Decizia nr. 1.668 din 22 martie 2011, Înalta Curte a respins recursul formulat de E.G. împotriva Sentinţei civile nr. 282 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Împotriva Sentinţei nr. 282 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 mai 2014, a formulat cerere de revizuire reclamantul E.G., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi revizuentul a invocat în drept dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., prezentei cereri de revizuire îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Examinând cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În conformitate cu dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere."
În cauză, revizuentul E.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei nr. 282 din 27 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând desfiinţarea acestei hotărâri şi reluarea judecăţii, faţă de împrejurarea că, ulterior pronunţării acesteia, au fost descoperite înscrisuri noi deţinute de partea potrivnică, recursul declarat împotriva acestei hotărâri fiind respins ca nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 108/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
