ICCJ. Decizia nr. 1085/2015. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1085/2015
Dosar nr. 738/46/2012
Şedinţa publică de la 10 martie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 738/46/2012, astfel cum a fost precizată, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Asociaţia "X1" şi C.G., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 80.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de preschimbare şi eliberare a certificatului constatator al calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 51/F/Cont din 8 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul P.M., astfel cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa nr. 109/F/Cont din 21 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, s-a reţinut că în cauză este incidentă excepţia de inadmisibilitate, în considerarea faptului că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004, care s-a încheiat la data de 7 ianuarie 2011, contestaţia acestuia fiind depusă la data de 28 noiembrie 2011, după expirarea perioadei prevăzute de lege pentru formularea contestaţiilor.
Răspunderea civilă delictuală a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu poate fi angajată, faţă de soluţia pronunţată în Dosarul nr. 91/46/2012 al Curţii de Apel Piteşti, respectiv, de respingere a cererii reclamantului, ca inadmisibilă, pe motiv că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 341/2004, situaţie în care culpa aparţine reclamantului şi nicidecum pârâtului.
În ceea ce priveşte răspunderea contractuală a pârâţilor Asociaţia "X1" şi C.G., se constată că nici această răspundere nu poate fi antrenată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că i-a împuternicit pe pârâţi prin procură legalizată de un notar public, în termenul prevăzut de lege, să depună la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 actele necesare preschimbării certificatului de revoluţionar, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, publicată în M. Of. nr. 836/12.09.2004.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că acţiunea promovată de reclamant, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 341/2004, Legii nr. 554/2004, art. 969 şi art. 998 - 999 C. civ., este nefondată şi a dispus respingerea acesteia.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 51/F/Cont din 8 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.M., susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Prima instanţă a interpretat eronat probele administrate în cauză reţinând că nu poate fi antrenată răspunderea pârâţilor.
Referitor la răspunderea delictuală a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se impune a se constata că exercitarea de către reclamant peste termenul legal a procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 341/2004 a fost cauzată de atitudinea culpabilă a pârâţilor. Astfel, reclamantul a fost pus în situaţia de a nu-şi putea identifica şi urmări dosarul din cauza abuzului şi neglijenţei pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, dar şi a inducerii în eroare de către ceilalţi doi pârâţi, care s-au angajat să-i apere interesele şi să-i exercite drepturile, conform împuternicirii date de reclamant, la iniţiativa acestora.
În ceea ce priveşte culpa pârâţilor Asociaţia "X1" şi C.G., în mod eronat prima instanţă a reţinut că împuternicirea dată de reclamant pârâtului C.G. nu este valabilă, pe motiv că art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 cere ca procura să fie legalizată de un notar public.
Se impune a se observa că aceste dispoziţii legale se referă expres la momentul depunerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar. Or, reclamantul nu îi acuză pe pârâţi de faptul că nu au depus cererea la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ci de faptul că nu au întreprins, ulterior, demersurile necesare, respectiv: urmărirea dosarului, completarea lui, formularea contestaţiei, prezentarea către reclamant a stadiului de soluţionare a cererii şi susţinerea dosarului, aşa cum se stipulează în împuternicire.
Împuternicirea dată de reclamant pârâtului C.G. nu trebuia legalizată la notar, întrucât are la bază dispoziţiile legale privitoare la contractul de mandat (art. 1532 şi urm. C. civ.), iar din reglementarea respectivă nu rezultă că acest contract este un contract solemn.
În art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 1412/2004 se precizează că la şedinţele Comisiei înfiinţate la nivelul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în care se discută cererile de preschimbare a certificatului de revoluţionar, participă, în mod obligatoriu, preşedinţii organizaţiilor revoluţionare, iar la art. 12 alin. (3) lit. b) din acest act normativ se stabileşte că informarea solicitantului cu privire la completarea dosarului său se face prin intermediul preşedintelui asociaţiei de revoluţionari.
Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că însăşi legea conferă calitatea de împuternicit, pe care preşedintele unei organizaţii o are în relaţie cu membrii organizaţiei, astfel că nu este obligatorie o împuternicire legalizată.
Prin urmare, se impune a se reţine că intimaţii-pârâţi se fac vinovaţi de încălcarea atribuţiilor legale şi convenţionale faţă de recurentul-reclamant, care a suferit din această cauză un prejudiciu material important, dar şi un prejudiciu moral, pentru pierderea calităţii de revoluţionar pe care o dobândise legal, în conformitate cu Legea nr. 42/1990.
În concluzie, pentru motivele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, transmisă prin fax instanţei la termenul de judecată din 3 martie 2015, ulterior închiderii dezbaterilor, susţinerile acestuia în sensul respingerii recursului ca nefondat urmând a fi apreciate ca fiind concluzii scrise pentru termenul din 10 martie 2015, când pronunţarea în cauză a fost amânată.
Intimaţii Asociaţia "X1" şi C.G., deşi au fost legal citaţi, nu au formulat apărări cu privire la recursul declarat de reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea de angajare a răspunderii civile delictuale a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, reclamantul avea obligaţia de a dovedi:
(i) existenţa prejudiciului;
(ii) caracterul ilicit al faptei pârâtului;
(iii) existenţa vinovăţiei în săvârşirea faptei ilicite;
(iv) raportul de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv şi fapta pârâtului.
Cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii pentru a interveni răspunderea civilă a autorităţii pârâte, potrivit art. 998 - 999 din vechiul C. civ.
Mai mult, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a dovedit, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că asupra cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar înregistrată pe numele reclamantului a emis aviz negativ, întrucât dosarul prezentat a fost incomplet, iar acţiunea promovată de reclamant la instanţa de contencios administrativ a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prin hotărâre irevocabilă.
Referitor la răspunderea contractuală a pârâţilor Asociaţia "X1" şi C.G., susţinerile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unui contract de mandat, fie şi sub semnătură privată, din care să rezulte puterile de reprezentare conferite mandatarului, drepturile şi obligaţiile părţilor şi eventualele condiţii privind angajarea răspunderii în cazul nerespectării clauzelor contractuale.
Împuternicirea depusă la dosarul de fond este semnată doar de reclamant, având astfel valoarea unei oferte de mandat, iar contractul de reprezentare este doar un formular tipizat.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută, iar recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva Sentinţei nr. 51/F/Cont din 8 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1089/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
