ICCJ. Decizia nr. 120/2015. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 120/2015
Dosar nr. 2286/1/2014
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2015
Asupra excepţiei de necompetenţă a instanţei supreme de a judeca pricina în fond, excepţie care prevalează în cauză;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2014 a fost a dmisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de V.V. în Dosarul nr. 3.718/1/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a constatat că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Prin Hotărârea nr. 595 din 15 mai 2014, Plenul C.S.M. a stabilit că „Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2014 nu se aplică judecătorilor şi procurorilor numiţi anterior în funcţii de conducere, în această situaţie nefiind aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât modificarea condiţiilor de vechime pentru exercitarea unei funcţii de conducere poate fi realizată doar pentru viitor, iar nu şi pentru mandatele în curs, întrucât altfel ar fi nesocotit principiul neretroactivităţii” (art. 1) iar „Magistraţii care participă la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, desfăşurat în perioada 28 martie-25 iunie 2014, pentru care la calcularea vechimii, comisia de organizare a luat în considerare vechimea în profesia de avocat şi care ar urma să promoveze concursul se vor afla în situaţia neîndeplinirii condiţiei de vechime prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004” (alin. (2)).
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie V.V. şi M.G., considerând-o netemeinică şi nelegală şi solicitând anularea acesteia.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei.
Excepţia este întemeiată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este competentă să soluţioneze în primă instanţă numai contestaţiile formulate împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (5) al aceluiaşi articol, respectiv hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Hotărârea Plenului C.S.M., contestată în cauză, este un act administrativ cu caracter normativ, întrucât se aplică unui număr nedeterminat de subiecte de drept; acestea sunt cele vizate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2014 şi, implicit, de hotărârea contestată.
Este adevărat că hotărârea contestată a fost emisă de autoritatea intimată în exercitarea atribuţiei referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, conferite de art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceasta este un act administrativ cu caracter normativ, de interpretare, care nu priveşte, în mod direct şi individual, cariera şi drepturile contestatorilor, în calitate de magistraţi, neputând forma obiectul contestaţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004.
Cererea formulată de petenţi este o acţiune în contencios administrativ, generată de pretinsa vătămare produsă de către autoritatea intimată, prin actul administrativ contestat.
Or, ţinând seama de calitatea emitentului actului contestat, care este autoritare publică centrală, conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 96 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenţi revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Faţă de cele arătate, constatându-se întemeiată excepţia de necompetenţă, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată de intimatul C.S.M.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de V.V. şi M.G. împotriva Hotărârii nr. 595 din 15 mai 2014 a Plenului C.S.M., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2015. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1201/2015. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
