ICCJ. Decizia nr. 1209/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1209/2015
Dosar nr. 15123/3/2013
Şedinţa de la 17 martie 2015 din Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ş.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia la soluţionarea adresei din 10 iulie 2012, prin care solicita comunicarea gradului consular sau diplomatic care i s-a acordat, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 269/2003, în vederea dobândirii calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, acordarea acestui grad şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 964 din 11 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că litigiul supus judecăţii nu este de contencios administrativ ci de dreptul muncii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 8514 din 18 septembrie 2014, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că obiectul acţiunii îl constituie obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ, în vederea obţinerii gradului diplomatic şi a ocupării unei funcţii publice de către reclamant.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, conform prevederilor art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de conflicte de muncă, pentru considerente ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea adresei din 10 iulie 2012, prin care solicita comunicarea gradului consular sau diplomatic care i s-a acordat, urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, în vederea dobândirii calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, precum şi acordarea efectivă a gradului respectiv.
Reclamantul este angajat al autorităţii pârâte în temeiul unui contract individual de muncă, conform art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, neavând, deci, calitatea de funcţionar public.
De asemenea, din economia dispoziţiilor Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, rezultă că personalul diplomatic şi consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe este angajat în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, invocate de reclamant drept temei juridic al drepturilor pretinse prin acţiune, „Persoanelor admise prin concurs în Corpul diplomatic şi consular al României, precum şi absolvenţilor Academiei Diplomatice li se acordă grade diplomatice sau consulare în funcţie de vechimea avută în domenii de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe, echivalentă cu stagiile pentru gradele diplomatice sau consulare”.
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că solicitarea adresată de către reclamant autorităţii pârâte şi, implicit, obiectul acţiunii, nu vizează un act administrativ ci un act pe care autoritatea pârâtă, în calitate de angajator, este competentă să îl emită, conform prevederilor legale susmenţionate, în legătură cu raportul de muncă pe care îl are cu reclamantul, litigiul fiind, deci, unul de dreptul muncii.
Aşa fiind, cum actul vizat prin acţiune nu este un act administrativ iar reclamantul are calitatea de personal contractual salariat, raporturilor dintre acesta şi autoritatea pârâtă nefiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ci cele ale legislaţiei muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act normativ, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ş.B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1217/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
