ICCJ. Decizia nr. 1314/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1314/2015
Dosar nr. 45514/299/2014
Şedinţa de la 23 martie 2015 din Camera de consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8949 din 14 iulie 2014, Judecătoria Braşov, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC O.E.D. SRL și pe Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 22601 din 15 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/200: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia” .
Din extrasul de la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că petenta își are sediul în sectorul 1 din București.
Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost sancționată petenta, respectiv omisiunea de a îndeplini obligațiile stabilite de către Inspectoratul Teritorial de Muncă are o natură omisivă, întrucât ceea ce se reproșează petentei este rămânerea în pasivitate față de notificările intimatului.
Sectorul 1 București nu se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brașov, ci în circumscripţia teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București, astfel cum prevăd dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.
Înalta Curte reţine că norma de competenţă cuprinsă în O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravenţională, prevede că plângerea se judecă la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul petentei, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC O.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1312/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 132/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
