ICCJ. Decizia nr. 1363/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1363/2015
Dosar nr. 244/33/2013
Şedinţa publică de la 25 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. 244/33/2013 reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P., a solicitat instanţei să dispună următoarele: anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2012 de către M.A.D.R. - A.P.D.R.P., privind proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistriţa-Năsăud, loc. Bistriţa", beneficiar SC C. SA, jud. Bistriţa-Năsăud, şi a măsurilor dispuse prin acest proces-verbal, respectiv stabilirea creanţei bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 1.060,630,50 RON; anularea în tot a Deciziei din 27 august 2012 a M.A.D.R. - A.P.D.R.P., prin care aceasta a respins contestaţia noastră prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal din 19 iunie 2012; anularea în tot a Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, încheiat de către M.A.D.R. - A.P.D.R.P., înregistrat la data de 4 decembrie 2012, privind acelaşi proiect, precum şi a măsurilor dispuse prin acest proces-verbal, respectiv plata dobânzii în cuantum de 18.917,00 RON; anularea în tot a Deciziei din 30 ianuarie 2013 a M.A.D.R. - A.P.D.R.P., prin care aceasta a respins contestaţia prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal din 4 decembrie 2012; să fie obligată pârâta, urmare a anulării proceselor-verbale şi a deciziilor menţionate mai sus, la restituirea către reclamantă a sumelor de 1.060.630,50 RON şi, respectiv, de 18.917,00 RON, virate de către aceasta către pârâtă, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume, de la data la care au fost virate şi până la data restituirii integrale a acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 19 iunie 2012 de către pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P. privind proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistriţa-Năsăud, loc. Bistriţa", s-a reţinut, "din nou", faptul că societatea a încălcat dispoziţiile contractuale din Contractul de finanţare din 5 decembrie 2006, cu consecinţa efectuării unor cheltuieli neeligibile pentru finanţarea Uniunii Europene prin programul SAPARD, respectiv faptul că nu s-a obţinut şi prezentat, pentru unul dintre contractele de achiziţii din proiect, oferte de la cel puţin trei furnizori, întrucât una dintre cele trei oferte, cea aparţinând companiei E.G.K. Germania nu a fost reală.
Aceeaşi neregulă a fost constatată anterior prin Procesul-verbal din data de 26 ianuarie 2011, care a fost anulat prin Decizia din 5 octombrie 2011, prin admiterea contestaţiei formulate.
Dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi din art. 14 din H.G. nr. 875/2011 reglementează expres şi limitativ situaţiile când poate fi reluată activitatea de constatare a neregulilor dar dispoziţiile legale indicate nu sunt aplicabile în cauză, fapt ce rezultă din Decizia din 27 august 2012.
Ca urmare A.P.D.R.P. nu avea dreptul să reia procedura şi să emită un nou titlu de creanţă după desfiinţarea primului titlu, emiterea procesului-verbal contestat fiind un abuz de drept.
Susţinerile pârâtului din procesul-verbal sunt nereale în condiţiile în care nu s-a falsificat şi nu s-a depus nici o ofertă neautentică pentru a susţine proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne” culpa reclamantei fiind exclusă în raport de considerentele expuse pe larg în acţiunea formulată. Chiar în procesul-verbal contestat, se reţine că ofertele neautentice au fost întocmite de SC D.T. SRL fără acordul companiei germane, SC C. SA neavând obligaţia legală ori contractuală de a verifica autenticitatea ofertelor şi nici nu avea posibilitatea practică de a o face, fapt confirmat şi de administratorul companiei germane.
Concluzionând, reclamanta solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată în raport de dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 8 alin. (1), art. 18 din Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 875/2011, Regulamentul CE nr. 2988/2005, Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 609 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă acţiunea reclamantei SC C. SA în contradictoriu a A.P.D.R.P., fiind anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2012; Decizia din 17 august 2012; Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 3 decembrie 2012 şi Decizia din 30 ianuarie 2013.
Ca urmare a anulării actelor menţionate, s-a dispus restituirea către reclamanta SC C. SA a sumelor de 1.060.630,50 RON şi 18.917 RON virate către pârâtă, precum şi a dobânzii legale aferente sumelor menţionate.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că părţile litigante au încheiat Contractul din 5 decembrie 2006 având ca obiect înfiinţarea unei fabrici de procesare carne, reclamanta beneficiind de o finanţare nerambursabilă în cuantum de 7.010.000 RON.
Astfel cum reiese din Sentinţa civilă din 27 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj, prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 1 februarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. SA un debit în valoare totală de 6.840.747,81 RON, din care suma de 5.130.560,86 RON datorată bugetului Uniunii Europene, iar 1.710.186,95 RON bugetului public naţional, la pct. 2 din cap. 11 menţionându-se că valoarea debitelor constituite reprezintă valoarea integrală a finanţării nerambursabile, astfel contractul de finanţare fiind reziliat.
Prin procesul-verbal de constatare menţionat, s-a reţinut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale, precum şi contractul de finanţare, prevederi enumerate la cap. 7 din procesul-verbal contestat, prin aceea că s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o societate germană E.G.K. în procedura de selecţie a furnizorilor de utilaje destinate investiţiei realizate de SC C. SA din fonduri SAPARD în baza Contractului de finanţare din 5 decembrie 2006. Tot în cuprinsul acestuia s-a menţionat că furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european şi a celui naţional prin care se acordă finanţare SAPARD.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie administrativă reclamanta SC C. SA prin care s-a solicitat anularea în întregime a actului contestat şi a măsurilor dispuse prin acesta, iar prin Decizia din 5 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a admis contestaţia formulată de reclamantă, dispunându-se anularea debitului constituit în baza Procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum şi toate documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F./D.L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislaţiei în vigoare.
Prin Sentinţa civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj, s-a constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 RON, cu majorările şi penalităţile aferente, dispusă prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 1 februarie 2011 de către pârâtă, s-a dispus anularea acestui proces-verbal şi în ceea ce priveşte măsura rezilierii Contractului de finanţare din 5 decembrie 2006 şi a fost respinsă cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei din 5 octombrie 2011 emisă de către pârâtă.
În motivarea acestei sentinţe, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor formulate prin Decizia civilă nr. 6.634 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că, dat fiind că suspiciunile de fraudă nu au fost confirmate prin raportul final al O.L.A.F., care, de altfel, nu a fost finalizat, iar autoritatea competentă română a optat pentru anularea debitului constituit în baza Procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum şi a tuturor documentelor subsecvente, cererea reclamantei de anulare a Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. şi cu privire la măsura rezilierii Contractului de finanţare din 5 decembrie 2006 apare justificată, faţă de caracterul accesoriu al acestei măsurii.
Totodată, s-a apreciat că, atâta timp cât O.L.A.F. nu a finalizat verificările în privinţa suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanţare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestaţia chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat, nu se poate nega de plano dreptul autorităţilor competente de a continua cercetările demarate, efectele Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la 1 februarie 2011 nefiind reactivate în cazul unui raport final O.L.A.F. nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor va fi reluată de la început.
Ulterior, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, contestat în cauza de faţă, emis de către pârâta A.P.D.R.P. şi înregistrat la 19 iunie 2012, s-a reţinut că beneficiarul SC C. SA a încheiat Contractul de achiziţie din 12 decembrie 2006 cu SC D.T. SRL, în condiţiile în care, în cadrul procedurii de achiziţie, beneficiarul a prezentat o ofertă ce prezintă indicii de fals şi nu este recunoscută de emitent, astfel că s-a apreciat că au fost încălcate prevederile contractului de finanţare şi ale anexelor acestuia, nerespectându-se principiul celor 3 oferte, fapt ce a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri SAPARD în cuantum de 1.060.630,50 RON, pentru care s-a dispus recuperarea.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, curtea a reţinut că, la stabilirea împrejurării că reclamanta şi-ar fi nesocotit obligaţia de a obţine oferte de la cel puţin 3 furnizori, organul constatator arată că a avut în vedere ca documente probante: Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012, Contractul de finanţare din 5 decembrie 2006 cu anexele acestuia şi actul adiţional la contract, dosarul cererii de plată tranşa IV şi dosarele de achiziţii bunuri.
Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la 27 iulie 2012, soluţionată prin Decizia din 27 august 2012, în sensul respingerii acesteia.
Prin Procesul-verbal din 4 decembrie 2012, de asemenea, contestat în prezenta procedură, pârâta A.P.D.R.P. a procedat la stabilirea creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate la debitul principal în cuantum de 1.060.630,50 RON stabilit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la 19 iunie 2012.
Reclamanta SC C. SA a formulat contestaţie şi împotriva acestui proces-verbal prin care au fost stabilite debitele accesorii în cuantum de 18.917 RON, cale de atac respinsă prin Decizia din 30 ianuarie 2013.
La data de 28 noiembrie 2012, astfel cum reiese din Ordinul de plată, reclamanta a înţeles să vireze în contul pârâtei suma de 1.060.630,50 RON, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont depus la dosar, aceasta a virat către pârâtă, la data de 4 februarie 2013, şi suma de 18.917 RON, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, notificând însă expres pârâta cu privire la faptul că efectuează această operaţiune de virare a sumelor de bani pentru a împiedica demararea procedurilor de executare silită, care i-ar paraliza activitatea, şi curgerea de dobânzi pe parcursul soluţionării căilor de atac promovate.
La data de 13 februarie 2013, reclamanta SC C. SA a sesizat instanţa de judecată, solicitând anularea proceselor-verbale înregistrate la 19 iunie 2012 şi la 4 decembrie 2012, anularea deciziilor de soluţionare a contestaţiilor din 27 august 2012 şi din 27 august 2012 şi obligarea pârâtei la restituirea către aceasta a sumelor de 1.060.630,50 RON şi 18.917 RON, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume, invocând următoarele motive în susţinerea acţiunii formulate, ce urmează a fi analizate în continuare:
1. nelegalitatea reluării procedurii de constatare a neregulilor şi inexistenţa unor date suplimentare care să nu fi fost cunoscute anterior pârâtei;
2. nelegalitatea emiterii Procesului-verbal înregistrat la 19 iunie 2012 în absenţa raportului final al O.L.A.F., singura probă admisibilă în procedurile administrative şi judiciare;
3. încălcarea dreptului la apărare al reclamantei ca urmare a emiterii procesului-verbal contestat cu ignorarea punctului de vedere al reclamantei şi prin necomunicarea către reclamantă a documentelor probante evidenţiate în cuprinsul acestuia;
4. omisiunea indicării în cuprinsul procesului-verbal dacă stabilirea creanţei bugetare în sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancţiunea administrativă sau ambele şi neindicarea în concret a textului de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia se aplică;
5. împrejurarea că reclamanta nu a falsificat şi nu a depus nicio ofertă neautentică pentru a susţine proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistriţa-Năsăud, loc. Bistriţa".
I. În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la nelegalitatea reluării procedurii de constatare a neregulilor şi inexistenţa unor date suplimentare necunoscute anterior pârâtei, curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora, în aceste condiţii putându-se emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului.
Totodată, în conformitate cu art. 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, constau, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial.
Ori, astfel cum reiese din prevederile art. 31 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (2) ale aceluiaşi articol, legiuitorul reglementează, în cuprinsul acestui articol, situaţia în care, după emiterea unui prim proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, proces-verbal care îşi produce pe deplin efectele, autoritatea competentă păstrează dreptul de a mai proceda la o activitate specifică de constatare care să se finalizeze cu încheierea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
În cauza de faţă însă, această ipoteză legală nu se regăseşte, în raport de împrejurarea că primul proces-verbal emis de către pârâta A.P.D.R.P., respectiv cel înregistrat la data de 1 februarie 2011, nu şi-a produs efectele specifice în ceea ce o priveşte pe reclamantă, acesta fiind retractat de către autoritatea emitentă.
În acelaşi sens sunt şi cele reţinute în Sentinţa civilă irevocabilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj, în cuprinsul căreia s-a apreciat, cu autoritate de lucru judecat, că, atâta timp cât O.L.A.F. nu a finalizat verificările în privinţa suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanţare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestaţia chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat, autorităţile competente aveau dreptul de a continua cercetările demarate, efectele Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat la data de 1 februarie 2011 nefiind reactivate în cazul unui raport final O.L.A.F. nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor fiind reluată de la început, astfel cum au procedat autorităţile constatatoare în prezenta cauză.
Ori, în raport de efectele pe care le produce sentinţa amintită între părţile litigante, curtea a constatat că se impune respingerea apărărilor reclamantei privitoare la reluarea procedurii de constatare a neregulilor ca fiind neîntemeiate şi ca urmare a procedurii derulate de către pârâta A.P.D.R.P. nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că aceasta ar contraveni acestor dispoziţii legale, neputând fi considerată o procedură reluată în vedere identificării eventualelor diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului, ci această etapă a investigaţiilor pârâtei, împreună cu cea care a demarat la data efectuării primelor investigaţii în anul 2011 constituie o singură procedură, care s-a finalizat cu încheierea Procesului-verbal înregistrat la data de 19 iunie 2012, contestat în cauza de faţă.
O astfel de concluzie se impune şi în raport de împrejurarea că procesul de constatare iniţial, înregistrat la data de 1 februarie 2011, a fost anulat, astfel că acesta nu poate produce niciun efect juridic, prin urmare nici acela susţinut de către reclamantă de a fi condus la finalizarea unei proceduri de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, ulterior căreia pârâta nu ar fi putut proceda la reluarea acesteia decât în cazurile şi condiţiile restrictive reglementate de art. 31 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei vizând împrejurarea că pârâta nu s-a aflat în posesia unor date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, întrucât această condiţie este prevăzută de legiuitor în ceea ce priveşte procedura de reluare a verificărilor, situaţie de fapt care nu se regăseşte în cauză, astfel cum s-a arătat.
II. Referitor la alegaţiile reclamantei privitoare la împrejurarea că pârâta A.P.D.R.P. a emis Procesul-verbal înregistrat la data de 19 iunie 2012 cu toate că, nici la această dată, nu deţinea raportul final al O.L.A.F., curtea a reţinut că, în cuprinsul acestui proces-verbal s-a menţionat că acesta s-a fundamentat pe următoarele documente probante: Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012, Contractul de finanţare din 5 decembrie 2006 cu anexele acestuia şi actul adiţional la contract, dosarul cererii de plată tranşa IV şi dosarele de achiziţii bunuri, menţiuni care atestă împrejurarea că la emiterea acestui act de control nu a fost avut în vedere un raport final al O.L.A.F.
În prezenta cauză, raportul final al O.L.A.F. a fost depus la dosar, iar cuprinsul acestuia probează împrejurarea că acest document este întocmit ulterior întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat, fiind înregistrat la pârâtă la data de 21 ianuarie 2013.
Cu toate acestea însă, deşi este de necontestat, astfel cum s-a arătat, că raportul final O.L.A.F. nu exista la data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, curtea nu a reţinut ca întemeiate apărările reclamantei în sensul că acest raport final este singurul act al O.L.A.F. care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 1073/99 privind investigaţiile efectuate de O.E.A., la încheierea unei investigaţii efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menţionând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, şi concluziile investigaţiei, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate, la redactarea acestor rapoarte luându-se în considerare cerinţele procedurale prevăzute în legislaţia naţională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali. Acestea sunt supuse aceloraşi reguli de apreciere ca şi cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naţionali şi au aceeaşi valoare ca şi acele rapoarte.
Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ comunitar, fără a aduce atingere articolelor 8, 9 şi 11 din acest regulament şi dispoziţiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, oficiul poate înainta în orice moment autorităţilor competente ale statelor membre respective informaţiile obţinute în cursul investigaţiilor externe.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, instanţa de fond a reţinut că intenţia legiuitorului comunitar a fost aceea de a acorda raportului final O.L.A.F. o valoare probatorie egală cu cea a rapoartelor administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali, iar nu de a statua în sensul că acest raport reprezintă unica probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare a statelor membre.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 10, potrivit cărora se recunoaşte un drept al O.L.A.F. de a înainta în orice moment autorităţilor statelor membre informaţiile obţinute în cursul investigaţiilor externe.
Ori, documentele care cuprind aceste informaţii obţinute în cursul investigaţiilor externe ale O.L.A.F., fiind emise de o autoritate a Uniunii Europene, constituie acte autentice, cărora legea procedurală română le recunoaşte valoarea probatorie, astfel că nu au fost reţinute ca fiind întemeiate alegaţiile reclamantei în sensul că toate celelalte documente emise de O.L.A.F., cu excepţia raportului final, sunt lipsite de valoare probatorie în cauza de faţă.
Prin urmare, împrejurarea că procesul-verbal în cauză s-a întemeiat pe Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012, iar nu pe un raport final al O.L.A.F. nu este de natură să conducă la nulitatea actului administrativ de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
III. Asupra susţinerilor reclamantei referitoare la emiterea de către pârâtă a procesului-verbal contestat cu încălcarea dreptului său la apărare, curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G. nr. 66/2011, înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, structura verificată având dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Conform alin. (21) al art. 21, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină, printre alte elemente, şi menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15).
În cauză, reclamanta a comunicat pârâtei punctul său de vedere la data de 18 iunie 2012, data expediţiei poştale, ultima zi a termenului limită legal de 5 zile şi a ajuns la instituţia pârâtă la data de 20 iunie 2012. Pârâta a procedat la încheierea Procesului-verbal contestat la data de 19 iunie 2012, ulterior expirării termenului limită legal de 5 zile, însă anterior primirii punctului de vedere al reclamantei.
Ca urmare instanţa a constat că sunt reale afirmaţiile reclamantei în sensul că, la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la data de 19 iunie 2012, pârâta nu a luat în considerare şi punctul său de vedere.
Curtea a reţinut că, în raport de împrejurarea că prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt imperative, dar şi având în vedere faptul că acest act normativ nu menţionează nicio sancţiune în cazul nerespectării acestor dispoziţii legale, cum este cazul în cauza de faţă, sancţiunea aplicabilă acestui act administrativ este nulitatea relativă virtuală, reglementată de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Ori, în raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere scopul edictării prevederilor art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv acela ca debitorul să îşi poată prezenta punctul său de vedere în cursul procedurii administrative, curtea a reţinut că, deşi în faza incipientă a procedurii, punctul de vedere al reclamantei nu a fost avut în vedere, cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative, cât şi în faţa instanţei, reclamanta şi-a exercitat dreptul la apărare neîngrădit, astfel că, în ansamblul procedurii, nu se poate aprecia că dreptul la apărare al acesteia a fost în asemenea măsură vătămat încât această lezare nu s-ar putea înlătura decât prin anularea procesului-verbal în cauză.
Prin urmare, exclusiv acest motiv, al neluării în considerare a punctului de vedere al reclamantei, cu ocazia emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat, instanţa de fond a apreciat că, nu este de natură să impună în cauză anularea acestui act administrativ.
Pentru aceleaşi considerente, curtea a reţinut ca fiind neîntemeiate şi susţinerile reclamantei în ceea ce priveşte omisiunea pârâtei de a-i comunica documentele probante menţionate în cuprinsul procesului-verbal de constatare, având în vedere că nicio dispoziţie a O.U.G. nr. 66/2011 nu stabileşte o astfel de obligaţie în sarcina autorităţii emitente a procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât nici art. 21 alin. (21), care reglementează cuprinsul procesului-verbal, nu enumeră ca fiind obligatorie menţionarea documentelor probante în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
IV. Privitor la critica vizând omisiunea indicării în cuprinsul procesului-verbal dacă stabilirea creanţei bugetare în sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancţiunea administrativă, curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 2988/95, procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor şi sancţiunilor comunitare sunt reglementate prin legislaţia statelor membre, cu condiţia respectării dreptului comunitar aplicabil.
Potrivit art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină următoarele elemente: denumirea autorităţii emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanţei bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele şi semnătura conducătorului autorităţii emitente, ştampila autorităţii emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi autoritatea la care se depune contestaţia, menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15).
Astfel cum reiese din cuprinsul acestui text legal, împrejurarea dacă creanţa bugetară stabilită în sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancţiune administrativă nu reprezintă, în opţiunea legiuitorului, o menţiune obligatorie a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, astfel că această prezumtivă omisiune nu este de natură să atragă în cauză nulitatea acestui act administrativ, după cum, în mod eronat, susţine reclamanta.
În ceea ce priveşte alegaţiile reclamantei privitoare la neindicarea în concret în cuprinsul procesului-verbal a textului de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia a fost stabilită creanţa bugetară, din analiza cuprinsului procesului-verbal, curtea a reţinut că în acesta se menţionează în mod expres, la rubrica "baza legală a verificării", dispoziţiile legale interne şi comunitare care reglementează posibilitatea autorităţii naţionale de a efectua verificarea, de a constata eventualele nereguli şi de a stabili sancţiunea aplicabilă, iar la rubrica "temeiul de drept", sunt evidenţiate dispoziţiile Contractului de finanţare din 5 decembrie 2006 nerespectate de către reclamantă, printre care şi cele ale art. 17 alin. (3) şi (4), care stabilesc că, în cazul încălcării de către beneficiar a acestui contract, autoritatea contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului şi că beneficiarul are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite.
Ca urmare, instanţa de fond a reţinut că, în contextul materiei specifice deduse judecăţii, în cadrul căreia acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile persoanelor private din ţările membre ale Uniunii Europene se realizează prin intermediul încheierii unor contracte de finanţare între autoritatea statală competentă şi persoana privată solicitantă, noţiunea de "temei de drept" enumerată în cuprinsul art. 21 alin. (21) precitat, la care trebuie să se raporteze autoritatea cu ocazia constatării neregulilor şi a stabilirii creanţelor bugetare, trebuie considerată ca având în vedere şi prevederile contractului de finanţare intervenit între părţi.
În susţinerea acestei concluzii sunt şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc noţiunea de "neregulă", reţinând că aceasta constituie orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii.
Prin urmare, însuşi legiuitorul consideră că încălcările sancţionabile pot viza şi nerespectarea unor prevederi contractuale, astfel că instanţa a reţinut prin evidenţierea în mod expres în cuprinsul procesului-analizat a clauzelor contractuale nerespectate şi a celor care prevăd sancţionarea acestor abateri convenţionale, pârâta A.P.D.R.P. a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (21) privitoare la indicarea temeiului de drept care a stat la baza activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
V. Referitor la susţinerile reclamantei în sensul că aceasta nu a falsificat şi nu a depus nicio ofertă neautentică pentru a susţine proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistriţa-Năsăud, loc. Bistriţa", curtea a reţinut că, în cauză, s-a probat împrejurarea că, în cadrul procedurii de achiziţie care a condus la încheierea Contractului din 12 decembrie 2006 cu SC D.T. SRL, reclamanta SC C. SA, în calitate de beneficiar, a prezentat o ofertă care ulterior nu a fost recunoscută de către cel alegat ca fiind emitentul acesteia, fără însă a fi probată şi implicarea culpabilă a reclamantei în falsificarea ofertei în cauză.
În conformitate cu art. 7 alin. (1) din contractul cadru intervenit între părţi, acest contract obligă părţile să respecte întocmai şi cu bună-credinţă fiecare dispoziţie a acestuia în conformitate cu principiul obligativităţii contractului între părţile contractante, în temeiul art. 969 C. civ. şi dispoziţiilor Acordului multianual de finanţare încheiat între România şi Comisia Comunităţilor Europene.
Potrivit dispoziţiilor art. 1899 alin. (2) C. civ. în vigoare la data petrecerii faptelor imputate reclamantei, buna-credinţă se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credinţă.
Dispoziţiile art. 17 alin. (1) din anexa I privind prevederile generale ale contractului de finanţare, definesc conţinutul noţiunii contractuale de "neregularitate", pentru care beneficiarul este ţinut a răspunde, aceasta fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune a beneficiarului, care printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea Comunităţii Europene şi a României.
Aceste dispoziţii sunt în strânsă legătură cu cele ale art. 17 alin. (4), care stipulează că, în cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa beneficiarului, acesta are obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante, în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.
Din interpretarea dispoziţiilor contractuale, instanţa a constatat că răspunderea contractuală a beneficiarului faţă de autoritatea contractantă nu poate interveni în absenţa culpei, respectiv vinovăţiei beneficiarului, condiţie care nu este îndeplinită în cazul reclamantei SC C. SA, care a acţionat cu bună-credinţă în derularea procedurii de achiziţie finalizată cu încheierea Contractului din 12 decembrie 2006 cu SC D.T. SRL.
Astfel, potrivit Adresei emise de E.G.K. ca răspuns la solicitarea reclamantului, această societate a arătat că înţelege să confirme că Oferta din 25 septembrie 2006, prezentată în copie acesteia, trebuie să fie pentru reclamantă ca o ofertă originală a societăţii E.G.K., dat fiind faptul că este scrisă pe o hârtie originală a societăţii E.G.K. şi este prevăzută cu ştampila societăţii.
Totodată, prin Rezoluţia din 29 mai 2013, emisă în Dosarul nr. 47/P/2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus, în ceea ce priveşte infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, neînceperea urmăririi penale faţă de C.M.F., angajat al reclamantei, şi M.I., administrator la SC C. SA.
În cuprinsul acestui act procedural penal s-a reţinut că, în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că Oferta din 25 septembrie 2006 emisă pe numele E.G.K. nu a fost recunoscută de reprezentanţii acestei societăţi comerciale ca fiind emisă, în mod oficial, de aceasta şi că în cauză nu au rezultat date concludente care să confirme faptul că persoanele cercetate ar fi cunoscut că oferta este în realitate o ofertă falsă sau că ar fi existat o înţelegere frauduloasă între administratorul SC C. SA şi SC D.T. SRL. S-a arătat că SC C. SA nu a fost singura societate comercială care, în cadrul unor proceduri de selecţie de oferte, a prezentat oferte emise de E.G.K., din raportul întocmit de O.L.A.F. rezultând că au fost identificate 20 de oferte emise pe numele acestei ultime societăţi, aspect care reprezintă un element în plus în stabilirea lipsei intenţiei frauduloase a reprezentanţilor SC C. SA.
Asupra aceluiaşi aspect al vinovăţiei, în cuprinsul raportului final O.L.A.F., se reţine, la pct. 6.6, că, în ceea ce priveşte intenţia din partea beneficiarului SC C. SA, nu au fost identificate dovezi specifice care să ateste că aceasta a avut cunoştinţă că oferta sau documentele suport erau false şi că procedura de licitaţie a fost trucată.
Prin urmare, curtea a reţinut că, în cauză, a fost făcută dovada că societatea reclamantă, prin administratorul reprezentant legal al său, a putut considera cu bună-credinţă, exclusivă de culpă, Oferta din 25 septembrie 2006, ca fiind o ofertă conformă, realizată de societatea E.G.K., având în vedere împrejurările că aceasta a fost înaintată imprimată pe o hârtie originală a acestei societăţii şi în cuprinsul acesteia se regăsea ştampila societăţii. Totodată, acestei oferte i-a fost anexat un extras din certificatul de înmatriculare al societăţii la Camera de Comerţ din Germania.
Obligaţia a cărei nerespectare se impută societăţii reclamante este reglementată în anexa IV a contractului de finanţare privitoare la instrucţiunile de achiziţii pentru beneficiarii măsurilor 1.1, 3.1, 3.4, care arată, la pct. 1, că sunt costuri eligibile ale oricăror servicii, bunuri şi lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000 de Euro, dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte conforme de la cel puţin 3 furnizori, ofertele conforme reprezentând oferte comparabile care răspund în cea mai mare parte cerinţelor din cererile de ofertă şi sunt transmise de entităţi economice reale, verificabile de către experţii evaluatori.
Totodată, la pct. 23 lit. e), se arată că sunt cheltuieli neeligibile în cadrul Programului SAPARD costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 de Euro, pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declaraţia de cheltuieli.
Cu toate acestea, dispoziţiile pct. 20 din aceeaşi anexă IV stabileşte obligaţia beneficiarului la primirea ofertei, respectiv aceea de a le înregistra, arătând totodată că ofertele primite vor fi considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al valorii, performanţelor tehnice şi al obiectului acestora, acestea trebuind să poată fi verificabile din punct de vedere al emitentului şi al conţinutului.
Ori, Oferta din 25 septembrie 2006 era un înscris original şi conţinea elementele privitoare la emitentul acesteia, iar beneficiarul nu avea obligaţia de a proceda la o verificare amănunţită a ofertei în cauză, astfel că nu se poate reţine că acesta nu şi-a îndeplinit din culpă obligaţia contractuală de a obţine oferte de la trei furnizori.
Dimpotrivă, în cauză s-a probat că societatea comercială E.G.K. are o existenţă obiectivă, că oferta în cauză a fost realizată pe hârtia originală şi cu utilizarea ştampilei acestei societăţii, că acesteia i-a fost anexat un extras din certificatul de înmatriculare al societăţii la Camera de Comerţ, care proba existenţa societăţii în cauză, astfel că susţinerile reprezentantului societăţii E.G.K. în sensul că această ofertă nu a fost realizată de către societatea sa sunt singurele elemente care conduc la concluzia autorităţii contractante în sensul neconformităţii ofertei în cauză, alegaţii care însă nu sunt susţinute de nicio altă probă administrată în cauză. Mai mult, acelaşi reprezentant apreciază că, pentru societatea reclamantă, oferta în cauză nu putea fi decât o ofertă originală.
Aceeaşi apreciere, se regăseşte şi în cuprinsul raportului final O.L.A.F., întocmit ulterior întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat, în care se menţionează la pct. 2.18, de către investigator, că, în lipsa unui material martor, destinatarii ofertelor ar fi putut crede că acestea erau autentice.
În acest context, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a manifestat diligenţă în îndeplinirea propriilor obligaţii, aspect care reiese din împrejurarea că aceasta a înţeles să încheie cu SC M.C.T. SRL un contract de prestări de servicii de consultanţă în vederea obţinerii de finanţare în cadrul programului SAPARD şi de consultanţă pe parcursul derulării investiţiei, alegând astfel, în scopul îndeplinirii conforme a obligaţiilor sale, să fie asistată de persoane cu un grad de expertiză ridicat în materie.
Ori, în raport de toate aceste constatări, curtea a reţinut că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la date de 19 iunie 2012, a fost emis de către pârâta A.P.D.R.P. cu încălcarea prevederilor convenţionale privitoare la răspunderea contractuală culpabilă a beneficiarului finanţării, astfel că, în absenţa probării culpei reclamantei SC C. SA în nerespectarea clauzelor contractuale privitoare la prezentarea a unui număr de trei oferte conforme, se impune constatarea că actul administrativ analizat în cauză este netemeinic.
Pentru aceste motive, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 19 iunie 2012 şi Decizia din 27 august 2012.
În aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, având în vedere caracterul subsecvent şi dependent al procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 3 decembrie 2012 şi la data de 4 decembrie 2012 şi al Deciziei din 30 ianuarie 2013, acte emise de pârâtă, faţă de actele administrative mai sus menţionate, curtea a dispus anularea şi a acestor acte administrative.
Totodată, întrucât reclamanta a avansat, astfel cum reiese din Ordinul de plată, în contul pârâtei, suma de 1.060.630,50 RON, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont depus la dosar, şi suma de 18.917 RON, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, în vederea restabilirii situaţiei anterioare actelor administrative anulate, cu acoperirea pagubei suferite de către reclamantă ca urmare a lipsirii sale de aceste sume şi având în vedere şi solicitarea expresă a SC C. SA în acest sens, s-a dispus restituirea către reclamantă a sumelor de 1.060.630,50 RON şi 18.917 RON, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 605 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj a formulat recurs pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P. Bucureşti prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC C. SA.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt, criticile de nelegalitate vizând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., fiind expuse la dosarul din recursul declarat.
Astfel, recurenta arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
Reţinerea instanţei, în sensul că pentru neregulile stabilite de O.L.A.F. şi D.A.L.A.F., SC C. SA nu a avut cunoştinţă de înţelegerile dintre ofertanţi este greşită, în afara clauzelor contractuale, obligaţiile contractuale ale beneficiarului fiind stabilite la art. 1 - 7 din contract, acesta fiind singurul răspunzător pentru implementarea proiectului.
Beneficiarul are obligaţia de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale, fiind completate în concordanţă cu condiţiile de accesare a Programului SAPARD.
Oferta E.G.K. din 25 septembrie 2006, a fost o ofertă neautentică, aşa cum rezultă din Nota de control D.L.A.F., Raportul de investigaţie şi tot probatoriul administrat în cauză.
Oferta faţă de E.G.K. a fost luată în calcul în procedura de atribuire a contractului de achiziţii pentru utilaje tranşare porc şi viţel, utilaj pentru procesare carne, sistem de igienizare şi accesorii.
Selecţia a minim trei ofertanţi presupun studierea pieţei furnizorului şi alegerea acelora care îndeplineau condiţiile impuse de beneficiar conform proiectului.
În condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări nerambursabile trebuie aplicate regulile impuse pentru achiziţiile organizate în vederea realizării proiectelor şi obţinerea unor preţuri real competitive.
Este evident că intimata-pârâtă, în calitate de beneficiar al proiectului, a neglijat verificarea documentelor-ofertă, depuse de societatea germană.
Instanţa de fond a acceptat argumentele expuse de reclamantă, în sensul că aceasta nu a avut cunoştinţă de înţelegerea dintre societăţile participante la licitaţie cu toate că înţelegerea dintre ofertanţi a fost demonstrată, procedura licitaţiei fiind viciată în condiţiile în care a existat o singură ofertă valabilă şi anume SC M.T.C. SRL Covasna.
În condiţiile în care corectitudinea şi legalitatea desfăşurării achiziţiilor este o obligaţia şi responsabilitate a beneficiarului, asumată prin semnarea contractului de finanţare, este evident că folosirea unei oferte false se poate încadra, cel puţin în noţiunea de neglijenţă, pe care atât O.L.A.F., cât şi D.L.A.F. le consideră abateri intenţionate, pe baza probelor obţinute în cursul investigaţiilor.
În concluzie, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedeşte că a fost săvârşită cu intenţie, poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârşită cu intenţie.
Prin urmare, indiferent dacă organele de cercetare penală concluzionează că s-a săvârşit sau nu o infracţiune, autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare sesizată cu abateri de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situaţie, răspunderea penală fiind substanţial diferită de răspunderea civilă.
Astfel, chiar dacă DNA a apreciat că aspectele constatate de O.L.A.F./D.L.A.F. nu îmbracă elementele constitutive ale unei infracţiuni, nu înseamnă că nu suntem în prezenţa unei nereguli astfel cum este aceasta definită de legislaţia în materie, fapta beneficiarului de a accepta la licitaţie oferte care nu erau independente şi, implicit, nerespectarea regulii celor trei oferte consacrată de contract.
Prin Rezoluţia din data de 29 mai 2013 emisă în Dosarul nr. 47/P/2012 al D.N.A. Cluj, nu se infirmă existenţa faptei de fraudă ci doar se reţine inexistenţa laturii subiective infracţionale în persoana administratorului reclamantei, pe considerentul că acesta nu ar fi cunoscut lipsa de autenticitate a ofertei de achiziţii a societăţii germene E.G.K.
De altfel, concluzia D.L.A.F. potrivit căreia în cauză s-a folosit o ofertă neautentică se bazează pe declaraţiile reprezentantul firmei E.G.K., dl. K.L.E. şi ale doamnei M. director la SC C. SA, persoană care s-a ocupat de adunarea tuturor documentelor necesare achiziţiei.
Pentru protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, Consiliul Europei a adoptat Regulamentul nr. 2988/1995.
Potrivit alin. (2) al art. 1 din acest Regulament, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.
De asemenea, potrivit pct. 5 A 13 1 b) din secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările şi completările ulterioare: "Neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială".
Iar art. 1, lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte neregula ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".
Mai mult art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) la Contractul de finanţare conţine clauze exprese cu privire la obligaţiile părţilor şi modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, astfel:
Art. 17 alin. (1): "Prin «Neregularitate» în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului Multianual de Finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001."
Încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedeşte că a fost săvârşită cu intenţie, poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârşită cu intenţie.
Este evident că acceptarea la licitaţie a unor oferte neeligibile, prin prisma faptului că două dintre acestea nu erau independente, una fiind neautentică şi emisă ca ofertă suport pentru cealaltă, reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurenţe, al transparenţei şi al eficienţei utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 parag. 5 din Cap. 1 "Prevederi Generale" din Anexa IV "Instrucţiuni de achiziţii din contractul de finanţare".
Neregula poate fi rezultatul unei acţiuni sau a unei omisiuni a unui agent economic, care nu implică neapărat existenţa intenţiei în săvârşirea acesteia, putând fiind rezultatul neglijenţei beneficiarului, care nu s-a asigurat că ofertele pe care le-a primit la licitaţie sunt eligibile, conştient fiind de faptul că este sigurul răspunzător de derularea corectă şi legală a acestor proceduri.
Intenţia, în înţelesul reglementărilor menţionate anterior, este cea care delimitează răspunderea civilă de răspunderea penală, nefiind condiţia sine qua non a dovedirii neregulii, care poate fi rezultatul omisiunii, neglijenţei beneficiarului.
În acest context, este evident, că A.P.D.R.P. nici nu putea dovedi vreodată existenţa intenţiei în săvârşirea neregulilor menţionate în procesul-verbal de constatare, acesta fiind atributul exclusiv al organelor de cercetare învestite cu "suspiciunea de fraudă".
Culpa beneficiarului, în înţelesul reglementărilor legale şi contractuale aplicabile, constă în faptul că acesta a primit la licitaţie oferte neeligibile, ajungându-se astfel la un punct nejustificat de cheltuială, ipoteza că acesta nu a avut cunoştinţă de înţelegerea dintre cei doi ofertanţi şi nu a procedat intenţionat la fraudarea fondurilor nerambursabile, neavând nicio relevanţă în cauză.
Intimata-reclamantă SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleaşi argumente expuse în primul ciclu procesual, respectiv prin acţiune şi concluziile scrise.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în limitele criticilor formulate şi a apărărilor expuse, se constată că recursul este fondat.
Astfel prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea actelor administrative pentru motive de fond şi formă, analizate pe larg de prima instanţă la punctele I - V din considerente, dar criticile recurentei vizează exclusiv punctul V din sentinţă, referitor la susţinerile reclamantei în sensul că "aceasta nu ar fi folosit şi nu ar fi depus nicio ofertă neautentică pentru a susţine proiectul "Înfiinţare fabrică de procesare carne".
Pentru a analiza criticile recurentei trebuie pornit de la Contractul de finanţare încheiat la data de 5 decembrie 2006 între A.P.D.R.P. în calitate de Autoritate contractantă şi SC C. SA, în calitate de beneficiar, contract ce a avut ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în sumă de 7.010.000 RON pentru realizarea proiectului: "Înfiinţare fabrică de procesare carne 14 t/zi, judeţul Bistriţa-Năsăud, loc. Bistriţa".
Potrivit art. 7 din contract, părţile contractante au obligaţia să respecte întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile contractuale în raport de dispoziţiile art. 969 C. proc. civ. şi dispoziţiile Acordului multifuncţional de finanţare încheiat între România şi Comisia Comunităţilor Europene.
În anexa 1, art. 1 la Contractul de finanţare părţile au stabilit că "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului" cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.
La art. 17 din Anexa 1 la contract, încheiat în condiţiile art. 969 C. civ., este definită noţiunea de neregulă, aceasta fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate iar la art. 17 alin. (4) se stipulează şi efectele înregistrării unei nereguli din culpa Beneficiarului.
Deşi, instanţa de fond reţine corect situaţia de fapt, omite faptul că în materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai existenţa contractului şi faptul că obligaţia contractantă nu a fost respectată.
Pe baza acestor dovezi, culpa debitorului este prezumată (art. 1082 C. civ.) spre deosebire de răspunderea delictuală unde trebuie dovedită.
Nu trebuie omis nici faptul că SC D.T. SRL, câştigătoarea licitaţiei a avut raporturi contractuale cu SC E.G.K. SRL, fiind dealer al societăţii germane în România.
În raportul O.L.A.F. se reţine, de asemenea, că au existat relaţii comerciale între cele două societăţi implicate în procedura de achiziţie publică, beneficiarul contractului de finanţare, SC C. SA având obligaţia contractuală de a implementa Proiectul cu profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, conform art. 1 (2) din Anexa 1 la Contractul de finanţare, fiind singurul răspunzător pentru implementarea proiectului.
Este evident, în raport de întreg probatoriul administrat, că Oferta din 25 septembrie 2006 emisă în numele E.G.K., a fost o ofertă falsă, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în Anexa IV "Instrucţiuni de Achiziţii pentru Beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4, Cap. II - Conformitatea dosarului de achiziţie vizând condiţia existenţei a minim 3 oferte, cheltuiala fiind neeligibilă în raport de dispoziţiile cap. VI pct. 23 lit. e) din Anexa IV la Contractul de finanţare.
Potrivit art. 1, alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor.
De asemenea, în art. 17 Anexa 1 la Contractul de finanţare, încheiat de părţile litigante, este definită noţiunea de neregulă, beneficiarul contractului fiind singurul răspunzător pentru implementarea Proiectului, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 1 Anexa 1 la Contractul de finanţare.
În raport de situaţia factuală expusă, ţinând cont de clauzele contractuale şi de dispoziţiile legale incidente se constată că prin procesul-verbal a cărei anulare se solicită, s-a reţinut corect săvârşirea unei nereguli în procedura de atribuire a contractului de achiziţie pentru utilaje tranşare porc şi vită, utilaje pentru procesare carne, sistem de igienizare şi accesorii, oferta E.G.K. fiind falsă.
Instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a fost în culpă pentru neregula reţinută şi nu a fost dovedită de cel ce susţine reaua-credinţă dar a omis dispoziţiile art. 1082 C. civ. prin raportare la art. 7 din Contractul de finanţare şi art. 1 din Anexa 1 la acelaşi contract, dar şi art. 17 Anexa 1.
Faptul că prin Rezoluţia din data de 29 mai 2013 dată în Dosarul penal nr. 47/P/2012, emisă de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A. s-a dispus neînceperea urmării penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 nu înlătură angajarea răspunderii contractuale pentru încălcarea obligaţiilor asumate.
În acest context, Înalta Curte, în dezacord cu concluziile instanţei de fond cu privire la pct. V din considerentele sentinţei, constată că prin Decizia contestată în mod corect s-a reţinut culpa reclamantei prin implementarea proiectului în raport de clauzele contractuale asumate, contract încheiat în condiţiile art. 969 - art. 970 C. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. va admite recursul declarat de A.P.D.R.P., în prezent A.F.I.R., împotriva Sentinţei civile nr. 605 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P., în prezent A.F.I.R. împotriva Sentinţei civile nr. 605 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1355/2015. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1233/2015. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
