ICCJ. Decizia nr. 1643/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 1643/2015
Dosar nr. 16512/3/2014
Şedinţa de la 21 aprilie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.V. a formulat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., contestaţie împotriva Raportului de evaluare, emis de pârâtă, solicitând anularea acestuia.
Prin cererea de intervenţie accesorie depusă la dosar la data de 5 ianuarie 2015, petenţii P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ş.C., P.M. şi N.Ş., foşti şi actuali consilieri locali ai comunei I.C. Brătianu au solicitat să intervină în proces în favoarea reclamantului, căruia înţeleg să-i susţină interesele.
În motivarea cererii, s-a arătat succint că au cunoştinţă de imputarea ce i se aduce primarului localităţii şi au susţinut că implicarea acestuia în încheierea contractelor de închiriere s-a limitat doar la semnarea acestor contracte, reclamantul comportându-se legal şi urmărind interesele administraţiei publice pe care o conduce.
Încheierea supusă căii de atac în prezenta cauza
Prin Încheierea de şedinţă din 3 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de petenţii P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ş.C., P.M. şi N.Ş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond că prin intervenţia accesorie, terţul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale ale procesului, aceasta rezultând din prevederile art. 61 alin. (3) C. proc. civ., conform căreia intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia din părţi.
Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea de apărare.
Totuşi, a apreciat că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit. El are un interes propriu în participarea la judecata procesului care poartă între anume persoane pentru că prin aceasta poate evita să fie acţionat ulterior în judecată de partea ale cărei interese le sprijină.
Prima instanţă a constatat că, în speţă, petenţii nu au făcut dovada vreunui interes în promovarea cererii lor şi nici a unui prejudiciu personal pe care l-ar suferi, în cazul în care reclamantul ar pierde procesul pe care l-a promovat.
Calea de atac exercitată în cauza
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P.E., M.A., T.P., R.M., Ş.C. şi P.M., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie în interes alăturat reclamantului şi susţinând că au interes în promovarea acestei cereri.
Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând argumentele părţilor, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speţă, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamantul C.V. pentru anularea Raportului de evaluare prin care ANI a constat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese.
La data de 5 ianuarie 2015, petenţii P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ş.C., P.M. şi N.Ş., foşti şi actuali consilieri locali ai comunei I.C. Brătianu, au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului, care a fost respinsă de Curtea de Apel prin Încheierea din 15 ianuarie 2014, ca inadmisibilă.
Instanţa de control judiciar reţine că, în cauza de faţă, este vorba de o cerere de intervenţie accesorie formulată de terţi, astfel încât, în privinţa cererii de intervenţie rămân aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 61 şi urm. din noul C. proc. civ.
Î ontnae nlaCrerţn că o cerere de intervenţie voluntară, aşa cum sunt cele formulate de recurenţi, trebuie să satisfacă, în contextul caracterului său incidental raportat la cererea iniţială, cerinţa implicită a unei conexităţi, pe lângă criteriul eventualului interes pe care l-ar prezenta participarea procesuală.
O,rcrnţii sunt străini de raportul juridic dedus judecăţii, cauza privind anularea unui act prin care se constată existenţa unui conflict de interese cât priveşte o altă persoană.
Argumentele din recurs privind interesul pe care intervenienţii îl au în susţinerea apărării reclamantului, nu sunt de natură a contura suficient de convingător această conexitate, un eventual interes sau prejudiciu derivând din soluţia care ar urma să se pronunţe în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.E., M.A., T.P., R.M., Ş.C. şi P.M. împotriva Încheierii din 3 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1656/2015. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
