ICCJ. Decizia nr. 1627/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie Nr. 1627/2015
Dosar nr. 400/2/2012
Şedinţa publică de la 21 aprilie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 400/2/2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.G.J.R. şi D.G.J. a Municipiului Bucureşti nulitatea măsurii punerii la dispoziţie începând cu data de 15 iunie 2011; nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită "interviu" în vederea accesării funcţiilor vacante; nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti, iar pe cale de consecinţă repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii Ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011, atât în ceea ce priveşte repunerea în funcţia deţinută anterior, respectiv subofiţer operativ principal, dar şi a drepturilor materiale restante şi efective, cuprinzând diferenţa norma de hrană, norma de echipare, solda de grad şi funcţie, diferenţa de soldă de 25% reţinută pe perioadă determinată, care ulterior a fost reţinută pe perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, dar şi prin emiterea actelor premergătoare şi ulterioare emiterii acestuia, întrucât, deşi măsurile de reducere vizau întregul personalul M.A.I., au fost vizate doar J.R. şi I.S.U., respectiv cadrele militare, iar la nivelul D.G.J. a Municipiului Bucureşti, numai funcţiile operative, nu şi funcţiile din cadrul comandamentului unităţii.
Reclamantul a susţinut că se consideră vătămat, întrucât nu a beneficiat de tutelă profesională, la Batalionul 3 Jandarmi desfăşurându-şi activitatea aproximativ 2 săptămâni, anterior desfăşurându-şi activitatea la popota cadrelor, după care a trebuit să dea examen pentru postul de ofiţer operativ principal, neavând timpul fizic să studieze legislaţia specifică.
Reclamantul a mai susţinut că ordinul de punere la dispoziţie i s-a comunicat doar verbal, considerându-se vătămat şi prin modul de organizare a interviului, întrucât nu au fost comunicate dispoziţiile legale şi regulamentare în temeiul cărora s-a desfăşurat examinarea candidaţilor, nu s-au respectat termenele de afişare şi aducere la cunoştinţă a metodologiei, tematicii şi bibliografiei.
De asemenea, a învederat faptul că, în vederea stabilirii legalităţii măsurilor de trecere în rezervă, este necesar a se cunoaşte care era structura organigramei la data punerii la dispoziţie, la data susţinerii examinării şi la data emiterii ordinului de trecere în rezervă, pentru a verifica dacă a avut loc o reducere efectivă a numărului şi felului funcţiilor desfiinţate.
A precizat că nu există prevedere legală care să impună ca pentru trecerea în rezervă, în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, să fie necesar să se organizeze şi să se susţină examene şi cu atât mai puţin interviuri, iar din acest punct de vedere, punerea la dispoziţie, examinarea sub formă de interviu şi ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât exced prevederilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995.
S-a mai susţinut că nu au fost acordate măsuri compensatorii, potrivit Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 54/2011 şi O.U.G. nr. 100/1999, astfel încât, de la data trecerii în rezervă şi până în prezent nu s-a încasat nici un fel de venit, cu consecinţe grave pe plan familial, şi nu au fost acordate drepturile restante, respectiv norma de echipare pentru anii 2010 - 2011, diferenţa de normă de hrană restantă, diferenţa de 25% din solda lunară reţinută iniţial pe o perioadă de 6 luni, astfel încât şi din acest punct de vedere ordinul de trecere în rezervă este lovit de nulitate absolută, întrucât nu este eficace.
În fine, a mai arătat reclamantul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, după cum rezultă din Recomandarea de serviciu eliberată după trecerea în rezervă, iar la această dată mai existau posturi vacante, ordinul de trecere în rezervă fiind neconstituţional, nelegal şi intempestiv, aducându-i atingere drepturilor personale şi patrimoniale, demnităţii sale ca cetăţean şi cadru militar, iar prin modul de organizare a concursului şansele de reuşită erau egale cu "zero", realizându-se o veritabilă discriminare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 80/1995, modificată şi completată, O.U.G. nr. 100/1999; O.U.G. nr. 54/2011, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 284/2010 şi O.M.I.R.A. nr. 665/2008.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei competenţei materiale, având în vedere art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
La data de 9 martie 2012, D.G.J. a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială, excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
De asemenea, I.G.J. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială, excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Ulterior, prin cererea completatoare din data de 13 martie 2012, reclamantul a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011, precum şi nulitatea absolută a Ordinului I.G.S.U. din 10 iunie 2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare, structura organizatorică şi efectivele M.A.I. se aprobă prin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost emisă H.G.R. nr. 416/2007 privind structura organizatorică a M.I.R.A., cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace şi mobilizare.
Reclamantul a fost trecută în rezervă, deoarece la nivelul M.A.I. s-a dispus disponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare.
Această disponibilizare, fiind de natură să modifice, în mod substanţial, structura organizatorică şi efectivele M.A.I., trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeaşi putere, respectiv numai prin hotărâre a Guvernului României.
În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, ordin nesecret şi nepublicat, prin care se procedează la modificarea în fapt a H.G.R. nr. 416/2007, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace şi mobilizare.
Mai mult, în aplicarea acestui O.M.A.I. nr. 1/654/2011, este emis Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace şi mobilizare pentru arma Jandarmerie.
Acest ordin al I.G.J.R. este cu caracter secret, nepublicat şi prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităţilor subordonate I.G.J.R. şi repartizate pe unităţi posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15 iunie 2011, însă la nivelul unităţilor operative au fost comunicate şi au intrat în vigoare prin O.Z.U. (ordin de zi pe unitate) la data 16 iunie 2011.
Rezultă faptul că un act normativ superior (hotărâre a guvernului României) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziţie cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului şi respectiv Ordin al I.G.J.
De asemenea, a susţinut reclamantul că s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziţie şi trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simularea de concurs/examen/interviu), dar şi prin nerespectarea, în mod deliberat, a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare şi plăţi compensatorii, calitatea de asigurat în sistemul medical de stat etc.).
În acelaşi timp, se poate observa cu uşurinţă că au fost încălcate şi alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorităţii publice centrale în M. Of. al României, dar şi dispoziţiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare, în mod excesiv, a acestor acte normative şi nepublicarea acestor acte emise în executarea legii.
Nepublicarea acestor ordine atrage ineficienţa lor, inexistenţa practic din punct de vedere juridic.
La data de 30 mai 2012, prin Adresa din 24 mai 2012 emisă de M.A.I. - J.R., s-a depus la Compartimentul Informaţii Clasificate al instanţei un înscris cu caracter "secret de serviciu".
Prin Încheierea din data de 4 septembrie 2012 a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială, iar prin Încheierea din data de 20 septembrie 2012 a fost respinsă şi excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere completatoare referitor la anularea O.M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 şi O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, fiind încuviinţată proba cu înscrisuri şi transcriptul CD-ului cu interviul profesional al reclamantului.
La data de 11 ianuarie 2013, I.G.J.R. a depus la dosarul cauzei CD-ul împreună cu transcriptul, privind interviul profesional al reclamantului, iar la data de 15 ianuarie 2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 15 ianuarie 2013 s-a solicitat pârâtului M.A.I. să depună la dosarul cauzei sau la Compartimentul Informaţii Clasificate al instanţei, O.M.A.I. nr. S/205 din 21 septembrie 2011 şi O.M.A.I. nr. S/192 din 30 august 2010, iar la data de 1 februarie 2013 s-au depus la dosarul cauzei cele două ordine, în fotocopie declasificată.
Prin Sentinţa nr. 1.252 din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul V.F., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.G.J.R. şi D.G.J. a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităţilor din J.R. au fost aprobate organigramele unităţilor din J.R., lista cu posturile, pe tipuri şi categorii de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, repartizate J.R. şi situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale J.R.
În temeiul acestui ordin, I.G.J.R. a emis Ordinul din 10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate I.G.J.R. şi repartizarea pe unităţi a posturilor aprobate, pe categorii de personal.
În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere în rezerva din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15 septembrie 2011.
Instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaşte ministrului administraţiei şi internelor competenţa de a stabili structura organizatorică a unităţilor proprii ministerului, precum şi competenţa de a înfiinţa, disloca, desfiinţa şi alte unităţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobate, aceleaşi competenţe fiind recunoscute ministrului administraţiei şi internelor şi prin dispoziţiile art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007.
Prin urmare, critica privitoare la necompetenţa ministrului administraţiei şi a internelor de a stabili structura organizatorică a unităţilor proprii şi de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unităţi este nefondată.
Curtea a constatat că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă în consecinţa celor două ordine nu este relevantă pentru aprecierea legalităţii celor două ordine.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea Legii nr. 24/2000 şi a Legii nr. 202/1998, reclamantul a susţinut că pârâţii au încălcat obligaţia de publicare a celor două ordine în M. Of. şi au dispus, în mod excesiv, secretizarea acestor acte.
De asemenea, a reţinut că ordinele contestate în cauza de faţă nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităţilor din J.R., astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., prevăzut de art. 11 din Legea nr. 24/2000, regim impus numai în privinţa actelor cu caracter normativ.
Curtea a apreciat că obligaţia de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, subliniind faptul că în raport de dispoziţiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, astfel că argumentele reclamantului nu pot conduce la constatarea inexistenţei actelor contestate pentru neîndeplinirea obligaţiei de publicare.
Cu atât mai puţin a apreciat ca fiind întemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fiind în afara oricărei discuţii că publicarea organigramei J.R., cu toate detaliile privitoare la unităţile existente şi repartizarea posturilor în aceste unităţi, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.
Faţă de aceste considerente, curtea a respins capetele de cerere privind nulitatea absolută a Ordinului M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, precum şi nulitatea absolută a Ordinului I.G.S.U. din 10 iunie 2011, ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte capetele de cerere din cererea introductivă de instanţă, Curtea a reţinut că, urmare a intrării în vigoare a O.M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităţilor din J.R. a fost diminuat cu 3.527 posturi, iar statele de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate I.G.J.R. şi listele cu repartiţia pe unităţi/structuri subordonate I.G.J.R., a posturilor aprobate, pe tipuri de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, s-a făcut prin O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, conform competenţelor legale, managementul resurselor umane din punct de vedere al organizării funcţionale a unităţilor şi subunităţilor, pe categorii de posturi şi grade militare fiind un atribut exclusiv al acestei autorităţi, care are competenţa legală de a stabili ce posturi şi funcţii vor fi afectate de reorganizare.
Din analiza extraselor de stat depuse la dosarul cauze, rezultă că la Batalionul 3 Jandarmi - Detaşamentul 3, la data de 1 aprilie 2011, erau prevăzute 66 de funcţii, iar la data de 15 iunie 2011, după intrarea în vigoare a O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, mai erau prevăzute 60 de posturi, fiind vorba despre o reducere de 6 posturi, la nivelul D.G.J. a Municipiului Bucureşti numărul de posturi fiind redus cu 157.
Prin urmare, rezultă că a avut loc o reorganizare reală a autorităţii pârâte şi o reducere efectivă a numărului şi felului funcţiilor desfiinţate.
Reclamantul se consideră vătămat prin modul de organizare a interviului, întrucât documentele cu caracter secret incluse în tematică şi bibliografie au fost cu greu studiate, având caracter secret, cu o anumită procedură, însă, din acest punct de vedere nu se poate reţine o vătămare, întrucât, chiar dacă regimul juridic al înscrisurilor clasificate presupune o anumită procedură, reclamantul nu poate invoca faptul că nu a putut să studieze documentele incluse în bibliografie, aceste reguli fiind aplicabile tuturor persoanelor care manipulează înscrisuri clasificate, inclusiv celorlalţi candidaţi.
De asemenea, s-a reţinut că reclamantul a beneficiat de tutelă profesională, acesta arătând chiar în cererea de chemare în judecată că a fost încadrat ca subofiţer administrativ principal, iar numirea la popota cadrelor a fost faptică, de scurtă durată.
Or, în condiţiile în care reclamantul avea statutul de subofiţer administrativ principal şi prin Raportul din data de 23 iunie 2011 a solicitat aprobarea participării la concurs, pentru ocuparea funcţiei de subofiţer operativ principal, avea obligaţia să-şi însuşească cunoştinţele specifice acestei funcţii, independent de ocuparea temporară şi faptică, din ordinul verbal al superiorilor a unei funcţii care nu avea legătură cu postul pentru care s-a înscris la concurs.
Examenul a fost organizat în data de 30 iunie 2011, potrivit Anexei la Dispoziţia directorului general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti din 24 iunie 2011, privind procedura desfăşurării examenelor pentru departajarea cadrelor militare/personalului contractual care au ocupat în cadrul aceleiaşi structuri compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desfiinţate la nivelul D.G.J. a Municipiului Bucureşti, emisă, având în vedere Planul de măsuri din 15 iunie 2011 întocmit de I.G.J.R., care stabilea în sarcina comandanţilor unităţilor subordonate atribuţia de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiaşi structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desfiinţate.
Instanţa de fond a mai reţinut că, chiar dacă Legea nr. 80/1995 nu prevede expres organizarea de examene pentru departajarea cadrelor militare supuse reorganizării, există atribuţia conducătorilor structurilor de nivel central, în efectuarea managementului resurselor umane, să stabilească criterii de departajare în aceste situaţii, astfel încât, având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3), respectiv art. 8 alin. (2) lit. b) din O.M.A.I. nr. 665/2008, privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I., a fost adoptată Dispoziţia directorului general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti din 24 iunie 2011, prin care s-a stabilit procedura de concurs.
Reclamantul nu a contestat această procedură, solicitând prin Raportul din data de 21 iunie 2011 aprobarea participării la concurs, unde s-au înscris 229 cadre militare, fiind respinse 32, printre care şi reclamantul, care a obţinut nota 3,12.
Din CD-ul şi transcriptul cu interviul luat reclamantului nu se pot reţine aspecte subiective prin care reclamantul să fi fost dezavantajat sau discriminat, acesta luând un bilet cu subiectele, după ce în prealabil le-a amestecat, având la dispoziţie timpul necesar să-şi pregătească răspunsurile, iar întrebările au conţinut/aspecte specifice activităţii reclamantului, notarea fiind un apanaj exclusiv al comisiei de examen.
Prin Ordinul din 14 septembrie 2011 emis de D.G.J. a Municipiului Bucureşti, reclamantul a fost trecut în rezervă, întrucât în urma reorganizării şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nu existau posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii.
Cât priveşte acordarea măsurilor compensatorii, potrivit Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 54/2011 şi O.U.G. nr. 100/1999, instanţa de fond a reţinut faptul că neacordarea unor drepturi salariale nu poate conduce la nelegalitatea trecerii în rezervă şi nici le ineficienţa ordinului, ci ţin de eventuala plată a unor drepturi salariale de către autoritate reclamantului, cuvenite în baza unor dispoziţii legale.
Împrejurarea că nu a fost susţinută o probă practică nu poate fi vătămătoare pentru reclamant, în condiţiile în care toţi ceilalţi candidaţi au susţinut examenul pe baza aceluiaşi regulament.
Capetele de cerere privind plata drepturilor salariale au caracter accesoriu, fiind admisibile doar în situaţia în care instanţa ar fi dispus anularea Ordinului de trecere în rezervă şi reîncadrarea reclamantului, astfel încât, eventualele drepturi salariale restante şi neacordate pot fi solicitate de reclamant pârâţilor, printr-o cerere adresată acestora, independent de decizia de trecere în rezervă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul V.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că, în mod netemeinic, instanţa de fond a apreciat că ordinul de punere la dispoziţie şi cel de trecere în rezervă îndeplinesc condiţiile de legalitate.
În ceea ce priveşte actele premergătoare, respectiv Ordinul M.A.I. nr. 1/654/2011, precum şi Ordinul I.G.J.R. contestate de recurentul-reclamant prin cererea completatoare, instanţa de fond a apreciat şi reţinut, în mod neîntemeiat, că acesta au fost emise în limitele competenţelor legale deşi vizau desfiinţarea unui număr de peste 3.500 posturi de cadre militare M.A.I. operative, iar reducerea acestora potrivit competenţei constituţionale materiale revenea Parlamentului României şi respectiv C.N.S.A.T.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant a susţinut că. în ceea ce priveşte măsura trecerii sale în rezervă nu putea fi dispusă, în mod direct, de ordonatorul terţiar de credite, respectiv de către D.G.J. a Municipiului Bucureşti, întrucât potrivit legii de organizare a M.A.I., I.J.J. nu au personalitate juridică şi nu pot desfiinţa sau înfiinţa funcţii pe statul de funcţiuni al unităţii pe care o conduc.
A mai susţinut recurentul că anterior emiterii ordinului contestat nu a existat un act administrativ cu forţă juridică superioară, respectiv o hotărâre de guvern astfel cum s-a procedat pentru alte categorii de personal din structura aceluiaşi minister şi că nu au existat propuneri pentru încadrarea în indicatorii economici, ordinele contestate reprezentând doar propuneri ale M.A.I. şi I.G.J.R. de încadrare în indicatorii economici pentru structura de personal şi nicidecum temeiul legal al desfiinţării unui număr atât de mare de posturi/funcţii de cadre militare din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Totodată, recurentul-reclamant a susţinut că, în mod netemeinic, instanţa de fond a apreciat că atât ordinul de punere la dispoziţie, cât şi cel de trecere în rezervă îndeplinesc condiţiile de legalitate deşi acestea au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reţinându-se motivul nepromovării unui interviu pe teme profesionale pentru trecerea în rezervă, temei care nu este prevăzut de dispoziţiile acestei legi.
Consideră recurentul că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt întrucât acesta a fost pentru scurt timp subofiţer operativ, specializarea sa fiind de personal logistic administrativ, iar comisiile de examinare nu au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind respectat nici termenul prevăzut pentru pregătirea profesională.
În ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la plata drepturilor băneşti, recurentul a susţinut că nici acestea nu au fost soluţionate just, deoarece pârâţii nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor către reclamant, iar aceste drepturi pot fi acordate indiferent dacă petitul principal, respectiv anularea ordinelor contestate, a fost sau nu admis.
Pentru toate aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii.
Intimaţii I.G.J.R. şi M.A.I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând în esenţă că, în mod corect, s-a reţinut prin sentinţa atacată că actele contestate au fost emise cu respectarea normelor legale.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la nelegalitatea Ordinului M.A.I. nr. 1/654/2011, cât şi a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.
Potrivit art. 3 din H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.A.I., "ministrul administraţiei şi internelor stabileşte structura organizatorică a unităţilor proprii ministerului şi poate înfiinţa, disloca şi desfiinţa şi alte unităţi instituite, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativă, batalion, inclusiv în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobate", iar potrivit art. 12 alin. (3) "ministrul afacerilor interne, pe baza consultării Colegiului ministerului poate înfiinţa, disloca şi redisloca unităţi, până la eşalonul brigadă exclusiv, servicii, secţii, birouri, compartimente şi subunităţi, în limita posturilor aprobate şi a fondurilor băneşti alocate".
Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea J.R., cu modificările şi completările ulterioare: "la propunerea I.G.J.R., ministrul administraţiei şi internelor în funcţia de dinamica atribuţiilor şi misiunilor jandarmeriei poate înfiinţa, desfiinţa, disloca şi redisloca unităţi, până la eşalonul brigadă inclusiv, în condiţiile legii, servicii, secţii birouri, comportamente şi subunităţi de jandarmi în limita posturilor aprobate şi a fondurilor bugetare alocate".
Atât Ordinul M.A.I. nr. 1/654/2011, cât şi Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011 au fost emise în limitele competenţelor legale mai sus menţionate în vederea încadrării în cheltuielile bugetare de personal aprobate pentru M.A.I. prin Legea bugetului de stat pentru anul 2011 nr. 286/2011.
Potrivit legii de aprobare a bugetului de stat pe anul 2011, cheltuielile de personal ale M.A.I. au fost diminuate considerabil fiind necesare măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal şi reducerea numărului de posturi finanţate în cadrul M.A.I.
În aceste condiţii, în considerarea atributului managerial pe care îl exercită ordonatorii de credite cu competenţă de resurse umane I.G.J.R. a formulat propuneri de reducere a posturilor fiind emis Ordinul M.A.I. nr. 1/654/2011 privind reorganizarea unităţilor din J.R., fiind abrogat vechiul stat de organizare al I.G.J.R. aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. I/0551/2010.
Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, instanţa de control judiciar constată că actele premergătoare în baza cărora s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia au fost emise cu respectarea prevederilor legale, astfel cum, în mod corect, s-a reţinut şi prin hotărârea atacată.
Nefondate sunt şi susţinerile recurentului-reclamant cu privire la nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I.
Astfel, începând cu data de 15 iunie 2011, ca urmare a reducerii numărului de posturi, personalul militar afectat de reorganizare din aceste unităţi - inclusiv din cadrul intimatei-pârâte D.G.J. a Municipiului Bucureşti - a fost pus la dispoziţie, în vederea repunerii în funcţie în cazul celor care urmau să promoveze evaluarea, în limita posturilor aprobate şi în ordinea descrescătoare a notelor obţinute.
Punerea la dispoziţie a cadrelor militare a avut ca temei legal dispoziţiile art. 82 lit. a) teza I din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pentru rezolvarea situaţiei acestora şi repunerii în funcţii, în limita posturilor aprobate ca urmare a reorganizării, în baza criteriului obiectiv al evaluării profesionale a persoanelor ce au ocupat în cadrul aceleiaşi structuri, anterior reorganizării, posturi de natura celor desfiinţate.
Având în vedere faptul că ocuparea posturilor vacante s-a desfăşurat pe bază de interviu pe subiecte profesionale, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordinul nr. 665/2008, în mod corect, s-a reţinut de către judecătorul fondului că reclamantul nu a suferit nici o vătămare prin modul de organizare al interviului.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la modul de soluţionare al capetelor de cerere referitoare la plata drepturilor băneşti, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere caracterul accesoriu al acestora, instanţa de fond reţinând, în mod corect, admisibilitatea acestora, doar în situaţia anulării ordinului de trecere în rezervă şi reîncadrarea acestuia.
Astfel fiind, Înalta Curte reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.F. împotriva Sentinţei nr. 1.252 din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2015. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1630/2015. Contencios → |
|---|
