ICCJ. Decizia nr. 1939/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1939/2015
Dosar nr. 997/46/2014
Şedinţa publică de la 11 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 august 2012 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta SC C.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcţia Silvică Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta:
- la restituirea sumei de 30.360 RON, reprezentând contravaloarea a 92 mc lemn rotund specia fag (26 piese), care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011, afectat de vicii ascunse, respectiv găuri şi putregai;
- să restituie suma de 2.129,16 RON, reprezentând contravaloarea a 6,462 mc. lemn provenit din specia fag (1 piesă), care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011, lipsit de orice valoare economică;
- să plătească suma de 5.060 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea prestărilor serviciilor aferente exploatării celor 27 piese arbori specia fag (tăiere, transport);
- să plătească suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea dezăpezirii drumului auto forestier (H.) de acces spre locul exploatării, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
2. Derularea procedurilor judiciare şi hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7533 din 11 octombrie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
2.2. Împotriva sentinţei civile nr. 7533 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, atâta timp cât instanţa de fond a reţinut că, în speţă, contractul încheiat între părţi este un contract administrativ, situaţie în care competenţa de soluţionare în primă instanţă revenind tribunalului.
2.3. Prin decizia civilă nr. 189/R din 17 februarie 2014, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL, a casat sentinţa civilă nr. 7533 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la un proces echitabil, iar considerentele hotărârii sunt contradictorii, întrucât, deşi a calificat contractul ca fiind unul administrativ conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, a concluzionat că acţiunea este de competenţa instanţei de drept comun.
2.4. În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 2688 din 16 mai 2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reţinând că, în speţă, contractul dedus judecăţii este un contract administrativ.
2.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4082 din 15 octombrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Curţii de Apel Piteşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În esenţă, tribunalul a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de R.N.P. - ROMSILVA, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010, contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior este un contract încheiat de un comerciant, astfel că revine judecătoriei competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 C. proc. civ.
3. Regulatorul de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Piteşti
Soluţionând conflictul de competenţă cu care a fost învestită, Curtea de Apel Piteşti, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
R.N.P. - ROMSILVA prin Direcţia Silvică Vâlcea a încheiat cu pârâta SC C.M. SRL, contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 2011, având ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior, adjudecată prin licitaţie/negociere conform procesului-verbal din 1 septembrie 2011.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2), alin. (4) şi alin. (6), art. 2 pct. 20, art. 4 şi art. 5 din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - ROMSILVA şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, ale art. 11 alin. (1) C. silvic şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, rezultă că, în speţă, contractul este un contract administrativ, întrucât R.N.P. - ROMSILVA este o instituţie de interes public care are drept scop gestionarea eficientă a fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, R.N.P. - ROMSILVA este asimilată unei autorităţi publice, întrucât are ca scop, conform art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009, gestionarea durabilă şi unitară a fondului forestier proprietatea publică a statului şi este autorizată să exercite un serviciu public, potrivit art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009.
4. Recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL împotriva hotărârii prin care a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă
Împotriva sentinţei civile nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art. 257 şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că motivarea instanţei se reduce la copierea integrală a considerentelor sentinţei nr. 14/F-CC din 6 august 2014 a Curţii de Apel Piteşti, ceea ce echivalează cu lipsa motivării, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 parag. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi fiind împiedicată exercitarea unui control judiciar efectiv.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a constatat că, în speţă, contractul dedus judecăţii este un contract administrativ.
În acest sens, recurenta-reclamantă arată că, având în vedere obiectul său, contractul nu are caracter administrativ, întrucât nu pot fi înstrăinate bunuri proprietate publică, inalienabile potrivit art. 936, art. 1310 şi art. 1844 C. civ., astfel că, pentru a putea fi vândute, acestea trec din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului, aflându-ne în prezenţa unui contract de drept privat reglementat de art. 1294 C. civ.
Se susţine că instanţa face confuzie între contractul administrativ şi contractul civil de adeziune.
Totodată, se arată că R.N.P. - ROMSILVA nu acţionează în regim de putere publică, ci în calitate de comerciant/profesionist, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) C. silvic, art. 1 alin. (1)-alin. (3), art. 4 alin. (1)-alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 şi ale art. 1, art. 2 pct. 20-pct. 21 din Regulamentul de organizare şi funcţionare regiei prevăzut în anexa la H.G. nr. 229/2009, art. 1 şi art. 15 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 17 din Legea nr. 26/1990.
Se mai arată că, prin considerarea că punerea în valoare a bunurilor proprietate publică echivalează cu înstrăinarea acestora este eludat caracterul inalienabil al acestor bunuri.
În concluzie, recurenta-reclamantă susţine că, faţă de modul în care a fost soluţionat conflictul, echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei sub toate aspectele.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă în nsusţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art. 257 şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.
Se observă că, în acord cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sentinţa pronunţată de Curtea de apel cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, în sensul că litigiul dedus judecăţii are ca obiect un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În motivarea hotărârii, prima instanţă a expus obiectul cauzei, a citat dispoziţiile pe care le-a considerat incidente cauzei şi a arătat interpretarea dată prevederilor respective care fundamentează soluţia pronunţată.
Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este neîntemeiat pentru argumentele arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor sume, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de masă lemnoasă şi a unor servicii, în raport cu clauzele contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011.
În esenţă, problema de drept vizează natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 2011 încheiat între R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcţia Silvică Vâlcea, în calitate de vânzător, şi SC C.M. SRL, în calitate de cumpărător.
Contractul respectiv are ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior adjudecată conform procesului-verbal din 1 septembrie 2011.
Sub aspectul calificării juridice a contractului în litigiu, Înalta Curte reţine că sunt relevante următoarele dispoziţii legale:
- art. 11 alin. (1) C. silvic, conform cărora:
„Art.11. - (1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R.N.P. - Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în I.N.C.D.S. «M.D.» şi de R.A.A.P.P.S., prin ocolul silvic propriu constituit în condiţiile legii.
Art. 60. - (4) Valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(5) În elaborarea regulamentului prevăzut la alin. (4) se au în vedere următoarele principii:
a) valorificarea superioară a masei lemnoase;
b) sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase;
c) valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar către operatori economici atestaţi; un operator economic/grup de operatori economici poate cumpăra la licitaţie sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură prin capacitatea proprie procesarea a cel puţin 40% din materialul lemnos achiziţionat;
d) prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuinţelor populaţiei;
e) transparenţa vânzării şi comercializării masei lemnoase;
f) un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziţiona/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare şi exploatate la nivel naţional, indiferent de forma de proprietate;
g) asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului anual estimat; aceştia au drept de preempţiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la oferta de preţ şi în condiţii egale de vânzare. ”
- art. 1 alin. (1)-alin. (4) din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase :
„ Art. 1. - (1) Masa lemnoasă stabilită, potrivit legii, pentru a se recolta anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare R.N.P. - ROMSILVA, se vinde, de către aceasta sau prin direcţiile silvice/Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti (I.C.A.S.), prin licitaţie, prin negociere sau în mod direct, în condiţii specifice economiei de piaţă, în conformitate şi cu respectarea prevederilor prezentului regulament.
(2) Masa lemnoasă care face obiectul vânzării prin modurile prevăzute la alin. (1) provine din produse principale, produse secundare, produse accidentale şi produse de igienă, precum şi din orice material lemnos rezultat în urma efectuării lucrărilor de regenerare şi de îngrijire a arboretelor.
(3) Masa lemnoasă prevăzută la alin. (2) se vinde ca „lemn pe picior” sau ca „lemn fasonat”.
(4) Modul de vânzare a masei lemnoase prin modalităţile prevăzute la alin. (3) se hotărăşte de comitetul director al direcţiei silvice/I.C.A.S., la propunerea ocolului silvic şi pe baza unei fundamentări economice riguroase. ”
- art. 1 şi art. 4 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - ROMSILVA şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare:
„ Art.1. - (1) R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare ROMSILVA, se reorganizează potrivit prevederilor prezentei hotărâri.
(2) ROMSILVA este persoană juridică, cu sediul central în municipiul Bucureşti, str. P., sectorul 2, şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
(3) ROMSILVA este regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare a ROMSILVA, precum şi atribuţiile şi competenţele consiliului de administraţie şi ale directorului general sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 4. - (1) ROMSILVA are ca scop principal gestionarea durabilă şi unitară a fondului forestier proprietate publică a statului.
(3) Prin activităţile pe care le desfăşoară, ROMSILVA urmăreşte:
a) aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii, acţionând pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, respectiv a celui proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată pe care îl administrează, precum şi pentru gestionarea fondurilor de vânătoare şi de pescuit atribuite, pentru recoltarea, prelucrarea şi valorificarea, prin acte şi fapte de comerţ, a produselor specifice fondului forestier, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic ”.
Din analiza prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) şi alin. (5) C. silvic, rezultă că:
- vânzarea masei lemnoase pe picior se realizează de către R.N.P. - ROMSILVA, în exercitarea de administrator al fondului forestier naţional, ca regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului;
- valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului, pe baza principiilor stabilite de lege;
- Regulamentul de vânzare a masei lemnoase reglementează: pregătirea, desfăşurarea şi finalizarea licitaţiei publice; persoanele juridice care au dreptul să participe la licitaţie; condiţiile impuse persoanelor juridice participante la licitaţie; încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În consecinţă, se reţine că, în cadrul procedurilor de valorificare a produselor specifice fondului forestier, care se circumscriu activităţii de exploatare a fondului forestier proprietate publică a statului, R.N.P. - ROMSILVA îşi desfăşoară activitatea în calitate de entitate asimilată unei autorităţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar nu în calitate de persoană juridică de drept privat ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Totodată, Înalta Curte reţine că procedurile de vânzare a masei lemnoase pe picior, prin licitaţie publică, în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) şi alin. (5) C. silvic, şi reglementate, subsecvent, de Regulamentul de vânzare a masei lemnoase, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010, se circumscriu noţiunii de punere în valoare a bunurilor proprietate publică utilizată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a reţine natura administrativă a contractului în litigiu, Înalta Curte are în vedere şi faptul că, în speţă, contractul în litigiu este supus unui regim de drept public prevăzut de lege şi reglementat, subsecvent, prin acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010), caracterizat prin preeminenţa interesului public pe care îl presupune exploatarea fondului forestier proprrietate publică, în cadrul căruia părţile nu se află pe poziţie de egalitate, specifică contractelor de drept privat, ci au obligaţia de a respecta condiţii şi clauze stabilite expres prin lege şi reglementări cu caracter normativ subsecvent, iar vânzătorul se află pe o poziţie de autoritate, în exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite pentru punerea în executare a dispoziţiilor legale.
În raport cu argumentele expuse, nu se poate reţine natura juridică de act de comerţ a contractului ce formează obiectul cauzei exclusiv prin raportare la prevederile art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009, care au forţă juridică inferioară Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 46/2008 privind C. silvic, astfel că nu sunt apte să impună o interpretare care să contravină unor dispoziţii cu forţă juridică superioară.
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.M. SRL împotriva sentinţei civile nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1908/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1942/2015. Contencios → |
|---|
