ICCJ. Decizia nr. 1944/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1944/2015
Dosar nr. 11638/288/2014
Şedinţa de la 11 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin Cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, petenta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial nr. 6, a formulat plângere contravenţională împotriva Procesului-verbal de contravenţie din data de 6 octombrie 2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, se arată că, la data de 6 octombrie 2014, reprezentanţii pârâtului au oprit autovehiculul cu număr de înmatriculare *** aparţinând societăţii şi au constatat faptul că autoutilitara nu deţine plăcuţe care să indice masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate, reţinând în sarcina societăţii săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1.604 din 26 februarie 2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reţinând, în esenţă, în raport cu prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, că locul săvârşirii contravenţiei este localitatea Drăgoieni unde a fost oprit şi verificat autovehiculul, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2.363 din 6 aprilie 2015, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând, în esenţă, în raport cu prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, că locul săvârşirii contravenţiei este sediul operatorului de transport.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanţa cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, conform cărora:
"Art. 4 - Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale O.G. nr. 27/2011 şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
61. nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora".
Conform art. 59 din H.G. nr. 96/2012: "Contravenţiilor prevăzute le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare." În virtutea acestei norme de trimitere, sunt aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: "(1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. (2) Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1)".
Astfel, pentru determinarea instanţei competente, prezintă relevanţă stabilirea locului săvârşirii contravenţiei.
Din analiza prevederilor art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, se reţine că locul săvârşirii contravenţiei este sediul operatorului de transport rutier, căruia îi revine obligaţia de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuţe din care să rezulte masele şi dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Astfel fiind, în temeiul art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G nr. 2/2001 raportat la art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în a cărei rază teritorială îşi are sediul petenta.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial nr. 6, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1962/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
